Ce dulce-i vorba asta-n lume,
Cu câtă bucurie-i scoasă,
Ce vesel este cine-o spune:
„Curând ne vom întoarce-Acasă!”

Copiii, răzleţiţi departe,
Nemaidorind nici somn, nici masă,
Îşi strigă: „Iute, cât se poate,
Plecăm chiar azi, plecăm acasă!”

Desprinşi, pe cale şi-nspre noapte,
Flămânzi şi obosiţi de coasă,
Îngână doar cuvântu-n şoapte:
„Îndată vom ajunge-acasă!” Citeşte în continuare »

Psalmul 20, 1

Faţă de Iacov, Dumnezeu S-a arătat cu o deosebită bunăvoinţă ascultătoare. În ziua necazului său, Dumnezeu i-a fost plin de îndurare şi de bunătate, ascultându-l în orice loc şi în orice drum. În ziua fericirii l-a fericit mai mult ca pe oricare.

Bunăvoinţa Domnului s-a arătat faţă de el mai ales în două feluri: i-a ascultat rugăciunile şi i-a dăruit bogăţie şi copii.

În aceste două privinţe sunt făcute urările de binecuvântare ale psalmului acestuia. Dar cum în noul înţeles, creştin, bogăţiile nu sunt lumeşti, ci adevăratele comori pe care nici molia, nici rugina, nici hoţii nu le pot atinge (Matei 6, 19-21), tot aşa şi copiii nu sunt atât de mult cei trupeşti, deşi sunt şi aceştia, ci sunt cei sufleteşti. Citeşte în continuare »

I Împăraţi 8, 56

Binecuvântat să fie Domnul, Care a dat odihnă poporului Său… după toate făgăduinţele Lui. Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, nici unul n-a rămas neîmplinit…

Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinţii noştri, să nu ne părăsească şi să nu ne lase. Ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui… pe care le-a poruncit părinţilor noştri…

În ce stare fericită era Solomon când a rostit aceste cuvinte, când se ruga cu glas tare, stând în picioare înaintea lui Dumnezeu şi înaintea mulţimii cu mâinile întinse spre cer…

Ce adevăr înalt este în vorbele acestea ale lui Solomon! Citeşte în continuare »

Atâta vreme cât Hristos stă într-un suflet şi cât stă într-o biserică, şi cât stă într-o familie sau într-o adunare, Domnul Iisus ţine neapărat să fie acolo Singura Lumină, El, şi Singurul Stăpân ascultat şi iubit, numai El.
Îndată ce Hristos nu mai poate fi Singurul Luminător undeva, când inima, sau adunarea, sau lucrarea aceea mai caută şi mai primeşte şi o altă lumină, deosebită de cea a Lui, atunci Domnul Iisus Se retrage şi pleacă de acolo. Citeşte în continuare »

Neemia 9, 5

Numele Domnului este ca Faţa Lui.

Şi, după cum Faţa lui nu se poate vedea, căci este cu neputinţă să fie văzută (I Tim. 6, 16), – tot aşa nici Numele Lui nu se poate rosti, căci este cu neputinţă a fi rostit.

Lumina în care locuieşte El şi de care nu poţi să te apropii a rămas nepătrunsă oricărei făpturi.

Şi Numele Său tot aşa. Singurul Care ni L-a putut face cunoscut pe Tatăl a fost Hristos, Fiul.

Dar noi am reuşit să-L pătrundem atât de puţin nu din pricină că Fiul nu ni L-ar fi arătat deplin, ci pentru că noi oamenii nu ne-am putut ridica nici chiar de pe vârfurile credinţei să putem pătrunde ceva din ceea ce este El. Fiindcă este mai presus de orice este omenesc. Citeşte în continuare »

Promo – Strângeţi Cântările Domnului

Preaiubiţi fraţi şi surori! O veche înţelepciune spune aşa: „Ca să mergi bine înainte, trebuie să priveşti mereu înapoi”. Este paradoxal, dar în aceste cuvinte stă un mare adevăr. Legat de titlul acestei colecţii audio «Strângeţi Cântările Domnului» dorim să fie aşezate pe albume, cântările din trecutul Oastei Domnului printr-o selecţie amănunţită al acestora. Aceasta nu înseamnă că aducem la zi ceva învechit, expirat, sau că facem o întoarcere tehnic înapoi, cum aparent se poate înţelege, ci ar fi o bună orientare pentru viitor. În vremea în care trăim şi-n frământările actuale de care suntem presaţi, mulţi dintre noi – mai mult ca oricând – trebuie să ne întoarcem la felul de început al oricărui lucru duhovnicesc. Din punct de vedere al cântării de la Oaste şi al modului de interpretare a acestor valori, colecţia «Strângeţi Cântările Domnului» nu apare intenţionat de a opri ceva sau de a face observaţii premeditate cu privire la modul de intonare sau de înregistrare al cântărilor actuale, ci poate fi o alternativă de lucru care ne-ar ajuta mai mult în ceea ce dorim să facem. De fapt, este impropriu spus că facem sau încercăm ceva la Cântările Domnului, ci trebuie să conştientizăm că aceste valori se primesc numai în anumite stări duhovniceşti şi având mereu în gând şi în suflet dictonul de aur al fratelui Traian Dorz  Întâi să fim apoi să facem. Considerăm că toate aceste cântări din aceste colecţii pot fi un ghid de orientare în spaţiul cântării duhovniceşti fără de care nu putem călători pe crestele abrupte şi necunoscute care pot apărea în calea noastră tot mai mult cu trecerea timpului şi al vremurilor de astăzi.

Citeşte în continuare »

Numeri 6, 25

Strălucirea Feţei lui Dumnezeu peste cineva este cel mai ceresc şi mai neobişnuit dintre harurile dumnezeieşti pe pământ.

Fiindcă aceasta o poate da numai plinătatea prezenţei lui Hristos în toată fiinţa acelui om. Ea răzbate prin toată înfăţişarea şi umblarea, cuvântul şi tăcerea, viaţa şi lucrarea lui ca nişte valuri de putere, de căldură, de lumină şi de bucurie.

Ca o strălucire care ar veni de pe dinăuntrul său înspre în afara sa.

Cu strălucirea Feţei lui Dumnezeu peste om, nu este ca şi cu cea a soarelui care luminează lucrurile din afară.

Ci Faţa lui Dumnezeu luminează dinăuntru, din inimă, ca şi cum acolo ar fi soarele. Citeşte în continuare »

Domnul Şi-i alesese pe ucenicii Săi şi îi trimisese în lume ca să împlinească o lucrare a Sa în care însă aveau să întâlnească multe greutăţi şi împotriviri şi, mai ales, multă ură din partea oamenilor care nu iubesc adevărul. Dar siguranţa că Domnul îi alesese, îi rânduise şi le dăduse această însărcinare sfântă le va da puteri ca să biruie orice greutăţi, împotriviri şi necazuri, cu îndrăzneală şi vitejie sfântă.
Calea aceasta nu este doar calea lor, ci este calea Domnului. Ei aveau să meargă pe calea Învăţătorului lor iubit, îndurând la fel ca El prigoana şi ura din partea lumii, precum a spus mai înainte: „Dacă vă urăşte pe voi lumea, ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Citeşte în continuare »