Postări recomandate

Adunare la Bâltanele

În zilele de sâmbătă, 1 și duminică, 2 august, a.c., cu binecuvântarea Părintelui Paroh al Parohiei din satul Bâltanele, com. Greci, jud. Mehedinți, va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului. Se poate ajunge cu trenul până la gara Streheaia și apoi cu microbuze. Așteptăm preoți, frați și surori la bucuria noastră ...

Citeşte în continuare »

Adunarea Oastei Domnului din Avram Iancu (Bihor)

Adunarea Oastei Domnului din Avram Iancu (Bihor)

Cu binecuvântarea Părintelui Paroh, duminică, 19 iulie, a.c., după Sf. Liturghie, va avea loc Adunarea Oastei Domnului din Avram Iancu (Bihor). Rugăm părinții, frații și surorile să ne însoțească la acest prilej binecuvântat. Adunarea Oastei Domnului din Avram Iancu    

Citeşte în continuare »

Adunare anuală la Mâneuți, SV

În zilele de 18 și 19 iulie ( sâmbătă seara și duminică, penultima a acestei luni), va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului, zona Suceava, la biserica parohiei Mâneuți (lângă Dornești, Suceava), începând cu slujba Vecerniei. Vă rugăm pe toți cei care aveți pe inimă întâlnirile din această zonă binecuvântată ...

Citeşte în continuare »

La Durău – Adunarea anualã pe Ţară a Oas­tei Domnului

La Durău - Adunarea anualã pe Ţară a Oas­tei Domnului

“De n-ai fost pe Retezatul, pe Ceahlău ori Caraiman, pe-aceşti munţi cu vârfuri albe până-n cerul diafan, cu-nălţimi de măreţie şi cu ape de mărgean, şi cu spaţii de lumină, şi cu zări spre Canaan, – de nu poţi o dată-n lună, mergi măcar o dată-n an…” (Traian Dorz) Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, la ...

Citeşte în continuare »

Prin multe țări frumoase - Pr. Marian Mărcuș (CD audio)

Preaiubiţii noştri, după mai bine de trei ani avem bucuria ascultării unui nou CD audio cu vocea duioasă a părintelui Marian Mărcuş, încercând de data aceasta să aducă un nou buchet de cântări mai deosebit, care să mângâie şi să îmbărbăteze pe toţi fraţii şi surorile din Lucrarea Oastei Domnului ...

Citeşte în continuare »

Certege: Un vis ce devine realitate – au reînceput lucrările

Certege: Un vis ce devine realitate - au reînceput lucrările

Pe lângă Locurile Sfinte din Nazaret ori Betleem, ori Ghetsimani, ori Golgota – noi şi-ale noastre le avem. Avem şi noi atâtea locuri în care s-au născut profeţi, eroi şi jertfe, şi morminte cu nume de un veşnic preţ. Avem zidiri în care jertfă ce-aveam mai scump am îngropat, şi văi, şi munţi, şi cruci – cu nume ce-n veci nu ...

Citeşte în continuare »

Despre bârfă și bârfitori

Despre bârfă și bârfitori

Ce spune Sfânta Scriptură: ”Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos!” ( Ieșirea, 23, 1) ”Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse.” ( Pildele lui Solomon, 11, 13) ”Omul viclean pregăteşte ...

Citeşte în continuare »

Sudalma„Şi, când îi va fi foame, se va mânia şi va huli pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, fie că se va uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră şi se va vedea izgonit în întuneric beznă“ (Isaia 8, 21-22).

 

Sudalma de necaz! Iată, ne-o arată Biblia! În semnul că diavolul lucrează de când e lumea. Căci de la dia­volul este şi sudalma de necaz. Din şcoala lui. Când se mânie, omul Îl suduie pe Dumnezeu. Aşa îl învaţă diavolul. Iar omul ascultă. Ce nebunie! Ce grozăvie!

Suduie omul când ajunge la atare necaz. Adică tocmai atunci când ar trebuie să ceară ajutorul lui Dumnezeu.

„Cheamă-Mă pe Mine în ziua necazului tău şi te voi asculta“, zice Domnul (Ps. 91, 15 şi 86, 7). Citeşte în continuare »

ganduri-crestine-ii_139096Mai vedem încă o ceată: cei orbi. Da, voi nu vă puteţi vedea singuri, vă credeţi buni, şi când colo sunteţi răi de tot; priviţi amarul ca dulce şi dulcele ca amar, întunericul ca lumină şi lumina ca întuneric. Voi, suflete oarbe, care nu recunoaşteţi starea voastră pierdută, care nu credeţi că păcatul este grozav de rău, care nu vă lăsaţi încredinţaţi că Dumnezeu este sfânt şi drept, la voi sunt trimis. Mă îndrept către voi, care nu puteţi vedea pe Mântuitorul, a Cărui frumuseţe este aşa de puţin frumoasă pentru voi, pentru că nu-L doriţi. Către voi, care nu vedeţi în Evanghelie nimic care să vă atragă, care nu găsiţi nici o slavă în a fi nişte adevăraţi creştini, care nu găsiţi plăcere să slujiţi lui Dumnezeu şi nu aveţi nici o bucurie să fiţi copii ai lui Dumnezeu! Şi stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri“ (Lc 14, 23). Citeşte în continuare »

Sodoma-si-Gomora-192x300„Şi a zis Lot: ieşiţi din locul acesta, căci Domnul vrea să piardă cetatea. Dar ginerii lui cre­deau că glumeşte“ (Fac. 19, 14).

 

Sodoma şi Gomora erau un putregai sufletesc. Totul era putred şi stricat în aceste cetăţi. Un singur om îşi păstrase legătura cu Dumnezeu. Acel om era Lot.

Dar nici acest Lot nu era ferit cu totul de stricăciune. E o mare deosebire între Noe, care trăia ferit cu totul de stricăciune, şi Lot, care se amestecase şi el, în parte, cu stricăciunea. Vom arăta în paginile următoare cum Lot a scăpat şi el numai aşa, „ca prin foc“ (I Cor. 3, 15).

Dar – aşa cum era – Lot era totuşi singurul om din Sodoma şi Gomora care mai ţinea legătura cu Dumnezeu. Venise de lângă Avraam, venise din Canaanul credinţei şi acum se îngro-zea de ceea ce vedea şi auzea în aceste cetăţi. Citeşte în continuare »

ganduri-crestine-ii_139096Mântuirea este simplu arătată în aceste cuvinte: „Cine crede în Iisus Hristos, va fi mântuit“.

Chiar şi acelora care au stăruit cu îndărătnicie în călcarea poruncilor lui Dumnezeu şi n-au pus nici-un preţ pe harul Lui, stârnind mânia Sa, li se vesteşte că „oricine va chema numele Domnului, va fi mântuit“ (Fapte 2, 21). O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Iisus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu“ (I Tim 1, 15). „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară“ (In 6, 37), zice Domnul Însuşi. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu, prin El (Iisus), pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei“ (Evr 7, 25).

Tot ce cere Dumnezeu de la noi este: să privim spre Fiul Său, Care a sângerat şi a murit pe cruce, pentru noi, şi să-I predăm sufletul nostru, căci numai El poate să ni-l scape de moarte şi de iad. Citeşte în continuare »

În acest sens, Sfânta Scriptură ne spune: “Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege”(Pilde 10, 3).

“Să nu fim puţini credincioşi, nici mici la suflet, căci Cel ce a făgăduit Împărăţia Cerurilor şi atâtea bunătăţi, apoi cum nu ne va da cele de aici? Să nu poftim lucruri de prisos, ci să iubim simplitatea, şi atunci veşnic ne vom îmbogăţi.

Să cerem acoperământ trupului şi hrană, şi atunci de toate ne vom bucura, şi de aceasta, ca şi altele mai mari. Dar dacă poate tu eşti scârbit şi cauţi spre pământ, apoi aş voi să-ţi arăt sufletul celui care te-a nedreptăţit, cum se face pulbere după biruinţa lui asupra ta. Citeşte în continuare »

“Părinte, nu prea avem poftă de rugăciune. O tot amânăm, mai târziu, mâine, o să fac cutare, poimâine, de săptămâna viitoare mă apuc…

Asta-i lucrarea ispititorului. Niciodată să nu zici că “voi face mâine”, fiindcă secunda pe care o trăim, aceea-i a noastră. Altă secundă, alt minut mai încolo nu-i al nostru, nu ştim dacă îl ajungem, că omu-i ca iarba, zice sfântul prooroc, “omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului”. Nu putem zice: “lasă că voi face mai pe urmă”. Să punem înaintea noastră cuvântul acesta: “Dacă vrea Dumnezeu să-mi ajute să ajung mâine la biserică, să mă spovedesc şi să fiu atent ce-mi spune duhovnicul, căci el are harul Sfântului Duh şi ce mi-a spus el, aceea trebuie să mă osârduiesc să îndeplinesc ca să pot căpăta Împărăţia Cerurilor”. Fără spovedania păcatelor nu putem intra în Împărăţia Cerurilor. Vedeţi cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu? A binecuvântat ca prin binecuvântarea arhiereului să-l facă pe preot să poată fi şi duhovnic, şi ce zice el, aceea face Dumnezeu. Vezi? N-a pus Dumnezeu îngeri ca duhovnici, ci un om, o persoană ca toţi oamenii, ca să poţi să te duci să-i spui tot, cu sinceritate, că, dacă nu te duci cu sinceritate, nu primeşti dezlegarea păcatelor. Trebuie să fii sincer. Mila Domnului să fie cu noi!”

Stareţul Dionisie, Duhovnicul duhovnicul de la Sfântul Munte Athos

De vorbă cu o mamă din America despre renunţarea la televizor

Din rândul nevoilor fundamentale pentru a trăi – cum sunt, de pildă, aerul, apa, mâncarea – televizorul nu face parte. Ba dimpotrivă. Am putea chiar spune că, pentru a trăi, televizorul trebuie dat la o parte. O alegere pe care mulţi au făcut-o în ultimii ani, şi încă nu cunoaştem pe nimeni care să o regrete. În cele ce urmează vă prezentăm mărturia Melaniei Apostoiu, o mamă cu trei copii, emigrată în America, pentru care viaţa a început să capete din nou substanţă din momentul în care a înlocuit cablul TV cu „cablul” rugăciunii…

- Doamnă Melania, cu puţină vreme în urmă ne-aţi scris pe adresa redacţiei câteva rânduri. Ne povesteaţi că, ascultând conferinţele D-lui Virgiliu Gheorghe, aţi luat decizia de a scoate încet, încet, televizorul din viaţa familiei dumneavoastră. Şi asta în America, centrul consumerismului! Spuneţi-ne, vă rugăm, cum aţi luat această hotărâre? Citeşte în continuare »

Nici o lucrare omenească n-ar trebui să fie mai gândită şi chibzuită decât căsătoria.

Nu te grăbi să te arunci în lac, mai nainte să chibzuieşti posibilităţile sigure de a supravieţui şi a ieşi singur la mal.

Tineri şi tinere făuresc planuri, pun fel de fel de temelii, clădesc şi iar clădesc. Spre marea lor mirare şi dezamăgire când zidul planurilor făurite se destramă, cărămidă după cărămidă tot ce au clădit, sau printr-o erupţie zgomotoasă, când nici istoria nici cronicarii, nici cei mai renumiţi medici psihiatri nu pot să redea prin cuvinte pagubele materiale, sufleteşti, psihice, vieţii ucise şi multe altele…

Cu ani în urmă, un tânăr student, după câteva ore de discuţii cu o tânără fată, amândoi din adunare de credincioşi, s-a îndrăgostit de ea şi foarte serios plănuia căsătoria lor. Când fata i-a spus că nu se căsătoreşte cu el, atât de mult l-a zdruncinat acel „NU”, încât s-a îmbolnavit rău de tot.

Medici au stabilit amânarea anului de facultate, au stabilit termen îndelungat în care timp, tânărul, nu numai să nu citească, ci nici să nu gândescă măcar. Dacă nu ai gând serios de căsătorie, nu da prilej de păcătuire sau de îmbolnăvire. Citeşte în continuare »

- pe Dumnezeu Îl întristează:

– pe om îl agită, îl provoacă, îl mânie, și-l înclină spre violență;

– pe animal îl asmuță.

Cartea Sfântă ne sfătuiește să nu întărâtăm pe copiii noștri nicicând: nici când sunt mici, nici când vor fi mari, niciodată și chiar pe nimeni.

Despre poporul lui Israel, în cartea Deut. 32, 15-17, ni se spune că a întărâtat pe Dumnezeu la gelozie prin dumnezeii străini.

Psalmul 78, 41 ne arată cum poporul eliberat din Egipt, la trecerea prin pustie, nu a încetat să ispitească și să întârâte pe Dumnezeu.

Umblând după o slavă deșartă, oamenii se întărâtă unii pe alții și se pizmuiesc, zice Sf. Ap. Pavel la Galateni 5, 6. Citeşte în continuare »

24O statistică recentă arată că Irlanda a fost prima ţară din lume care a pus înaplicare o lege ce interzice fumatul la locul de muncă, în pub-uri şi restaurante. Pentru nerespectarea interdicţiilor se pun amenzi usturătoare. La 10 ani de la intrarea în vigoare a restricţiilor, s-a constatat că fumătorii din rândul irlandezilor au scăzut cu peste 7% , iar decesele din cauza fumatului au fost cu 3.726 mai puţine.

Am auzit pe mulţi împătimiţi ai fumatului că ar vrea să se lase de patima aceasta, dar nu pot. De bună-voie nu poate omul, dar de frica legii poate. Legea din Irlanda în privinţa fumatului – o lege omenească, ce atrage după sine pedepse mari – poate să-i determine pe mulţi împătimiţi să scape de patima lor.

Ar fi bine să se dea şi în ţara noastră o astfel de lege, nu numai în privinţa fumatului, ci şi a alcoolului, care face ravagii mari. Citeşte în continuare »

Cuvânt la Duminica a 8-a după Rusalii:

„Şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii poporului” (Matei 14, 19)

“Socoteşte milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câştig, căci tu dobândeşti prin ea mai mult decât ai dat. Tu dai pâine şi dobândeşti viaţa cea veşnică; tu dai haină şi dobândeşti veşmântul nemuririi; tu îngăduieşti locuirea sub acoperământul tău şi dobândeşti împărăţia cerului; tu dai cele trecătore şi primeşti în locul lor cele ce trăiesc în veci.

Când este vorba de a avea lucruri trecătoare, pământeşti, cu preţ ieftin, atunci noi suntem sârguitori şi râvnitori, dar când noi putem să ne agonisim aşa de uşor cele netrecătoare şi veşnice, întârziem şi ne trândăvim.

Când omul de la ţară pune sămânţa în pământ, şi prin aceasta pierde la vedere din avutul său, el totuşi nu se întristează şi nu socoteşte aceasta o pierdere, ci folos şi câştig. Dar tu, care trebuie să semeni un ogor mult mai nobil şi mai roditor şi să dai banul tău lui Hristos Însuşi, te împotriveşti, eşti greoi şi te dezvinovăţeşti cu sărăcia ta. Citeşte în continuare »

Dar va zice cineva: Foarte bine, e uşor a grăi că nu numai cu pâine va trăi omul, dar viaţa e tocmai contra; e tocmai o luptă aspră pentru pâine. Ba încă în punctul acesta, Evangheliei i se aduc chiar şi învinuiri. Socialismul, comunismul mustră Evanghelia că nu se ocupă destul cu pâinea, cu starea materială a omului. Ei spun: Pâine mai întâi, bunăstare materială mai întâi, pentru că unor oameni flămânzi în zadar le vorbeşti, degeaba le vorbeşti despre pâinea şi mâncarea cea duhovnicească.

Dar Evanghelia ţine şi aici calea cea dreaptă, cea adevărată. Învinuirile ce i se aduc sunt fără temei. Evanghelia nu spune că poţi trăi fără pâine. Evanghelia nu spune că nu trebuie să umbli după pâinea cea de toate zilele. Citeşte în continuare »

 Psalmul 41, vers 91

Este parcă un destin nefericit ca tocmai acela care mănâncă cel mai mult din pâinea ta,

tocmai el să ridice apoi, când i se pare că nu mai are nevoie de tine, călcâiul cel mai plin de vrăjmăşie împotriva ta, cu cele mai josnice porniri de care este în stare fiinţa lui rea.

Rari sunt binefăcătorii care n-au gustat pe pământ acest amar venin al nerecunoştinţei aruncat peste sufletul şi nu-mele lor tocmai de către acela care le datora mai mult pe lumea aceasta.

 

Dar acest lucru se întâmplă din pricină că satana, primul nerecunoscător blestemat, care, după ce s-a bucurat de atâtea binefaceri dumnezeieşti, s-a ridicat cu atâta trufie obraznică, întorcând călcâiul urii şi revoltei lui împotriva Binefăcătorului său.

Acest satan face şi astăzi acest lucru. Şi tot el îi face şi pe alţii să-l facă, împotriva binefăcătorului lor.

Nerecunoscătorul satan umblă şi astăzi să aprindă în inima fiecăruia din cei care au crescut sub o aripă binefăcătoare, să aprindă acest simţământ satanic care este trădarea şi nerecunoştinţa faţă de cine le-a făcut lor binele.

Oriunde a fost cineva care a arătat atenţie şi dragoste deosebită faţă de un copil, Citeşte în continuare »

iulie 2015
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Categorii
Tabara de tineret
Video
Colecţia Isus Biruitorul
Lumina de la Certege

Calendar
Icoana Zilei
Sinaxar
Biblioteca
Vă recomandăm
Medalia Oastei