Popas comemorativ în duminica de 29 ianuarie a.c., în cimitirul bisericii din Săsciori – Alba, lângă crucea înaintașului vrednic de cinstire, fratele Ioan Marini. Ca una din calfele de nădejde ale Părintelui nostru Iosif, lucrător neobosit în vremurile de început ale Oastei, merită să facem efortul acesta, ca să fim împreună, pentru un moment de reculegere, de rugăciune cu parastas și de îmbărbătare lângă crucea care străjuiește de 65 de ani acest scump mormânt.

Cu binecuvântarea părintelui paroh, Remus Goția, adunarea de comemorare va începe cu Sf. Liturghie, după care se va continua programul Oastei.

Cu ajutorul Domnului, adunare de comemorare va fi transmisă în direct la www.OasteaDomnului.tv.

Slăvit să fie Domnul!

Matei 15, 21-28

Nu-i greu de închipuit cât de jos era privită femeia în lumea prin care a poposit Hristos la Întrupare. Ea este sesizabilă în goana după libertăţi în care se încurcă femeia zilelor noastre. Inclusiv nebuna libertate de a refuza maternitatea, naşterea de prunci ajungând să fie socotită un soi de retardare sufletească.

Femeia din Evanghelia acestei Duminici, femeia cananeeancă (Mt 15, 21-28), este printre cele mai de plâns modelel feminine ale lumii, până la întâlnirea cu Hristos. Femeie. Cananeeancă, adică „câine” în viziunea deloc liberalilor iudei şi cu o copilă „rău chinuită de un diavol” (Mt 15, 22). toate şansele de a deznădăjdui, de a-şi pierde credinţa, de a se pierde ca om. Citeşte în continuare »

„A venit la ai Săi şi
ai Săi nu L-au primit”

Vestea mântuirii s-a îndreptat în primul rând spre ai Domnului, spre neamul şi familia Sa după trup, spre cei care Îi erau mai apropiaţi.

Dar aceştia nu L-au primit. S-au lepădat de El, alegând calea decăderii şi rătăcirii, iar în locul Lui au ales un tâlhar şi ucigaş.

Ce alegere nefericită! De atunci tâlharii şi ucigaşii i-au făcut să ispăşească mereu şi să plătească cumplit şi neîncetat cu sânge şi cu aur păcatul de care s-au făcut vinovaţi!

Iar dacă cei la care Fiul lui Dumnezeu a fost trimis întâi n-au vrut să primească harul lui Dumnezeu care aduce mântuirea pentru toţi (Tit 2, 11), – drept pedeapsă, solia mântuirii pe care ei n-au vrut-o s-a îndepărtat de la ei către alţii (Rom. 11, 11).

Cei apropiaţi ai noştri sunt cei pe care îi dorim şi îi chemăm mai întâi şi mai stăruitor să vină la Hristos. Citeşte în continuare »

Apostolul Pavel, despre „zilele cele de apoi”

În  Epistola  către  Timotei,  Apostolul  Pavel scrie următoarele:

„Şi aceasta să ştiţi, că în zilele cele de apoi vor  veni  vremuri  cumplite.  Că  vor  fi  oameni iubitori  de  sine,  iubitori  de  arginţi,  măreţi, trufaşi,  hulitori  de  părinţi,  neascultători, nemulţumitori, necuraţi.

Fără de dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine.

Vânzători,  obraznici,  îngâmfaţi,  iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu.

Având chipul bunei credinţe, dar puterea ei  tăgăduind;  şi  de  aceştia  te  fereşte…”  (II Tim 3, 1-5). Citeşte în continuare »

După Domnul vieţii vreau să merg cântănd
Chiar pe căi spinoase, crucea Lui purtând,

E atât de bine lângă blândul Miel
Şi-i aşa de dulce viaţa lângă El.

Lângă El e raiul chiar pe-acest pământ
Şi-n cea mai mare suferinţă-eu cânt.

În necazuri grele El îmi dă puteri
Ca să trec cu bine prin orice dureri.

În al vieţii zbucium, îmi dă pacea Lui
Grijiile-mi întruna toate Lui le spui…

Pentru orice lucru, sfatul Lui îl cer,
Şi în nici o cale nu mă simt stinger.

Vreau întreaga viaţă să-l urmez supus,
E atât de dulce viaţa cu Iisus!

După El voi merge, pururea cântând
Chiar pe căi spinoase, crucea Lui purtând.

de Ioan Marini

Pentru că toţi suntem o scumpă familie împreună. Şi pentru că toţi avem acelaşi destin şi acelaşi ţel împreună. Şi pentru că toţi avem acelaşi trecut, aceiaşi părinţi, aceeaşi rădăcină. Şi avem acelaşi prezent, aceeaşi pâine din care ne hrănim, aceeaşi casă în care ne adăpostim, aceeaşi muncă pe care trebuie s-o facem… Şi avem acelaşi viitor, aceleaşi datorii faţă de copiii noştri, faţă de scopul nostru, faţă de Dumnezeul nostru, şi pentru că toţi vom fi judecaţi sau răsplătiţi după acelaşi Cuvânt pe care l-am avut şi l-am cunoscut împreună, şi pentru că împreună vom fi traşi la răspundere pentru lucrul pe care împreună trebuie să-l facem, fiecare contribuind, după darul său şi cu puterile sale, în vederea realizării ţelului comun.

Dacă împreună suferim prigonirile credinţei, dacă împreună purtăm durerile Evangheliei, dacă împreună ne împărtăşim din Cuvântul Domnului, din Trupul şi Sângele Domnului, din cântările şi rugăciunile Domnului, din darurile şi binecuvântările harului Său – şi dacă împreună trebuie să purtăm sarcinile sau ocara lui Hristos, de ce, atunci, să nu ne dăm fiecare toate silinţele ca să ajungem la aceeaşi credinţă a inimii şi la acelaşi fel de vorbire a gurii cu toţi fraţii noştri şi cu toată Lucrarea Domnului în care zicem că suntem?

Cine nu-şi dă toate silinţele să fie aşa va fi judecat şi osândit de tot Cuvântul lui Dumnezeu, care fiecăruia din noi tot asta ne cere şi ne porunceşte, de la începutul şi până la sfârşitul lui şi al nostru.

Fiul meu, fiica mea, noi să-l ascultăm şi să fim aşa!

Traian Dorz, din “Hristos – puterea apostoliei”

Intrând cu Domnul Iisus Hristos într-o strânsă legătură de iubire, credinciosul a intrat ca într-o grădină plină de mireasma florilor şi se bucură cu o bucurie negrăită şi strălucită. Ce are el în Domnul Iisus, numai el ştie şi numai el preţuieşte. De aceea, duce o viaţă ascunsă în Dumnezeu, aşa de ascunsă cum era locul prea sfânt din cortul Vechiului Testament, loc în care nu intra nimeni decât marele preot o singură dată pe an. Ce este în ea însăşi această viaţă ascunsă, nu se arată nici pe faţa celui ce stă în credinţă, nici în vreun lucru din afară, nici în rugăciuni, nici în despărţirea de oameni (Is 65, 5); ea nu poate să fie văzută cu ochii trupeşti. Numai Prietenul inimii o vede şi o acopere cu umbra aripilor Lui, dând unui astfel de suflet asigurarea: ,,Mireasă, tu eşti o grădină închisă, un izvor închis, o fântână pecetluită“ (Cânt 4, 12). Citeşte în continuare »

Partea video nu este calitate bună. Partea audio este deosebită!

Audiţie cu folos duhovnicesc! Slăvit să fie Domnul!