Postări recomandate

Părinte Iosif Trifa!... - CD audio

Preaiubiţi fraţi şi surori! Cu ajutorul Domnului, de Rusalii, la Adunarea Oastei de la Sibiu, va fi prezentat un nou ...

Read More

Singura noastră armă este unirea dintre noi

Singura noastră armă este unirea dintre noi

din cuvântul fratelui Traian Dorz la adunarea de consfătuire de la Călan – 22 iunie 1985 Tot ceea ce facem fiecare pentru noi ...

Read More

Adunare la Tudor Vladimirescu, BT

Adunare la Tudor Vladimirescu, BT

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul! Bucuria nemărginită a întâlnirii cu Hristos prin sfânta şi dumnezeiasca Liturghie va avea loc anul ...

Read More

Iată, un alt adevăr scris de Părintele Iosif, cu privire la esenţa problemei de mai sus:

„…Biblia, fiind Cartea lui Dumnezeu, trebuie citită cu credinţă, cu rugăciune şi cu ajutorul Duhului Sfânt, Care este Autorul şi Scriitorul ei… Biblia este o Carte scrisă pe înţelesul tuturor. Dumnezeu S-a îngrijit şi aici ca hrana cea cerească din Biblie să fie la îndemâna tuturor. Biblia cuprinde cea mai uşoară hrană duhovnicească – pâine şi apă. Cele mai multe şi mai însemnate din învăţăturile Scripturilor sunt spuse atât de uşor, încât şi copiii le pot înţelege. Citeşte în continuare »

Iisuse, rugăciunea noastră

cu lacrimi o nălţăm spre Tine,

apleacă-Ţi inima şi-ascultă

a noastre îndelungi suspine

şi-apleacă-Ţi Mâna Ta şi lasă

ca îndurarea Ta să vină

în ajutorul nostru, Doamne,

când calea-i de primejdii plină.

 

Iisuse Doamne, întăreşte

răbdarea noastră încercată

acum, când peste noi vin valuri

mai crâncene ca niciodată;

nu ne lăsa-necaţi de ele,

nici nu lăsa să ne-ngrozească,

ridică-Te şi porunceşte,

furtuna să se liniştească. Citeşte în continuare »

Adanciri in Evanghelia Mantuitorului-500x500(Matei 5, 1-12)

Evanghelia aceasta e cunoscută în Biblia Noului Testament sub denumirea „Predica de pe Munte“, pentru că Mântuitorul a rostit-o stând sus pe o colină.

Din această predică sunt luate Fericirile care se cântă în strană în fiecare duminică şi sărbătoare. Minunată este această evanghelie şi minunate sunt învăţăturile din cele nouă fericiri.

Un mare învăţat spune că nu s-a rostit şi nu se va rosti niciodată în această lume o altă predică ce ar putea să o întreacă în adâncime pe aceasta. Ce ne spune Mântuitorul în predica celor nouă fericiri? Ni-i înşiră pe cei ce vor fi cu adevărat fericiţi în lumea aceasta şi în cealaltă. Dar ce băgăm de seamă?

Nici una din cele nouă fericiri nu vorbeşte de bogăţie lumească, nici de mărire omenească, nici despre bani, averi şi plăceri. Fericirea pe care a făgăduit-o Mântuitorul este înlăuntrul omului şi pleacă dinlăuntru în afară. Mântuitorul face fericiţi pe cei blânzi, pe cei milostivi, pe cei curaţi la inimă, dar toate acestea pleacă din lăuntrul omului; acolo e mila, pacea, dreptatea şi acolo e şi inima curată. Spre deosebire de această fericire adevărată, noi căutăm o fericire ce pleacă din afară înlăuntru.

Noi aşteptăm şi ne trudim să ne facem mai întâi bogaţi, să ne umplem mai întâi de bani, de plăceri şi de mărire omenească, pentru ca apoi să fim fericiţi.

Citeşte în continuare »

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul!
Bucuria nemărginită a întâlnirii cu Hristos prin sfânta şi dumnezeiasca Liturghie va avea loc anul acesta, în localitatea Tudor Vladimirescu, comuna Avrămeni, județul Botoșani, în ultima duminică a lunii august, 28, precedată de slujba Vecerniei din ajun, 27 august.

Cu nădejde, credinţă şi dragoste vă aşteptăm, în comuniunea rugăciunii, în parohia noastră, spre a ne împărtăşi duhovniceşte de darurile cereşti oferite de Bunul Dumnezeu.

Slăvit să fie Domnul!

Pr. Paroh  Ionuț Miorcăneanu

Fericit este sufletul acela care dobândeşte o încredere neclintită în Dumnezeu! Şi care păstrează această încredere până la moarte.

Prin păstrarea acestei încrederi se primeşte un nume frumos şi bun care este bogăţia şi cununa ce îi dă omului o veşnică strălucire (Apoc. 14. 1).

Şi de aceea este fericit orice suflet care, prin alipirea de Hristos, s-a învrednicit de iubirea Lui, iar prin statornicie, o păstrează pe veci. Căci el, prin nemaidezlipirea de Domnul, îşi păstrează veşnic numele bun şi iubirea lui Dumnezeu.

Ele vor fi pentru el izvorul unei preţuiri tot mai mari şi mai scumpe şi din partea oamenilor .

Dragă suflete care stai acum împreună cu mine în faţa acestor unice adevăruri şi veşnice bogăţii, cum te afli tu faţă de ele?

Iată, Hristos ţi le îmbie şi ţie şi doreşte să ţi le dea.

În dreapta Lui este numele bun. În stânga Lui este iubirea nepreţuită.

Primeşte-le, primeşte-le, te rog din tot sufletul meu, cu toate lacrimile şi stăruinţele mele, punându-ţi toată încrederea în El pentru ele.

Primeşte-le chiar dacă ai da pentru ele orice. Apoi păstrează-le chiar dacă ai jertfi pentru ele oricât. Citeşte în continuare »

Din toate părţile primesc întrebări despre tainele mântuirii sufleteşti. Taina cea mare a mântuirii sufleteşti se poate afla numai la picioarele Crucii. Înţelesul şi taina mântuirii sufleteşti nu stă în aceea că îţi pui în gând să ieşi mai întâi din răutăţi ca să te faci un creştin bun, ci taina cea mare a mântuirii sufleteşti stă tocmai în aceea ca păcatele şi răutăţile să te doboare la picioarele Crucii… Să cazi la picioarele Crucii doborât de greutatea păcatelor… Să cazi plângând la picioarele Crucii, aşa cum eşti, plin de răutăţi. Carul mântuirii tale sufleteşti atunci începe a porni la drum, când simţi că te înăbuşă răutăţile şi cauţi o scăpare, când simţi o pieire şi cauţi o mântuire, când te simţi într-o prăpastie şi cauţi o ieşire, când te simţi în întuneric şi doreşti o lumină, când simţi că te-a schilodit păcatul, când simţi că te-a orbit patima, când simţi că nu mai poţi sta şi umbla pe picioarele tale şi strigi cu lacrimi din adâncul sufletului: „Iisuse Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă tămăduişte!“ Să cauţi mai întâi să te faci bun şi apoi să pleci la Domnul ar însemna să înjugi boii înapoia carului. Citeşte în continuare »

„Dar, va zice cineva, dacă păcătuiesc, pentru mine păcătuiesc. Păcatul meu, numai pe mine mă priveşte! Cu neputinţă! Căci tot aşa ar putea zice şi miasma: „Sunt otrăvitoare numai pentru mine!“ La fel ar zice şi holera: „Suflarea mea dătătoare de moarte, e numai pentru mine!“ Dar nu este aşa!

Cel ce păcătuieşte este un agent al iadului. Necurăţia ta se răspândeşte ca şi mirosul unei mlaştini; ca şi un lepros, tu laşi peste tot urmele necurăţiei ori de ce te atingi. Chiar şi aerul care te împresoară e plin de aburii otrăvitori pe care păcatul tău îi produce.

Păcatul tău atinge şi pe aproapele tău. El este o sămânţă a stricăciunii. Alţii învaţă de la tine ce văd că faci tu. Unii vor fi la fel cu tine, alţii te vor întrece; chiar dacă au învăţat de la tine numai alfabetul, vor învăţa să citească în cartea iadului, mai bine decât tine. Pilda noastră va înrâuri nu numai pe copiii voştri, ci şi pe toţi cei ce vor veni în legătură cu voi. Păcatul este cea mai bună unealtă pentru împărăţia satanei… Şi oare acesta este un lucru mic înaintea lui Dumnezeu? Citeşte în continuare »

Acestea sunt de suferit?

Acestea sunt de răbdat?

Pe voi înşivă voiesc să vă pun judecători asupra voastră. Aşa şi Dumnezeu a făcut cu evreii, că învinuindu-i le zicea: „Poporul Meu, ce am făcut eu ţie, cu ce te-am întristat, sau cu ce te-am îngreuiat? Răspunde-mi mie!” sau: „Ce greşeală au aflat părinţii voştri întru Mine?”.

Lui îi voi urma şi eu şi iarăşi voi grăi către voi: Acestea sunt de suferit? Acestea sunt de răbdat? După atâtea cuvinte îndelungate şi după atâta învăţătură unii, lăsându-ne pe noi, sau dus să privească la caii ce se întrec în hipodrom şi aşa au înnebunit, încât toată cetatea au umplut-o de strigare şi de răcnete fără rânduială, pricinuind mult râs, dar mai vârtos plâns. Citeşte în continuare »

Nici un lucru nu este mai scump în faţa Domnului şi în faţa oamenilor pentru un suflet credincios ca un nume bun.

Numele bun al unui credincios este o cinste nu numai pentru el, ci şi pentru Lucrarea Domnului şi pentru toţi cei ce fac parte din ea.

Numele bun al unui credincios însă este câştigat nu numai cu un cuvânt, două, nu numai într-o zi, două, ci după un timp îndelungat şi după un şir lung de fapte frumoase în slujba lui Dumnezeu.

Ce minunaţi şi preţuiţi sunt astfel de oameni, dar vai, ce rari sunt ei astăzi pe pământ!

Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.

O, dacă toţi am avea harul acesta!

De ce oare este mai de dorit un nume bun decât o bogăţie mare?

Pentru că o bogăţie, oricât de mare ar fi, nu-i poate da unui om nici cins­tea, nici bucuria, nici slava pe care i-o dă un nume bun.

Bogăţia nu poate merge oriunde cu omul, nici chiar pe pământ. Dar numele bun nu se desparte de el niciodată. Citeşte în continuare »

Există, de asemenea, superstiția Ismaeliților care pînă în ziua de azi predomină și ține oamenii în eroare, acesta fiind un precursor al lui Antihrist. Ismaeliții provin din Ismael, [care] i s-a născut lui Avraam din Agar, și din acest motiv ei sunt numiți atît Agareni cît și Ismaeliți. Ei sunt, de asemenea, numiți și sarazini/saracini, care este derivat din Sarras kenoi, sau lipsiți sau sărăciți de Sara, din cauza a ceea ce a spus Agar îngerului: “Sara m-a trimis departe săracă/lipsită” [99] Aceștia erau idolatri și se închinau stelei de dimineață și Afroditei, pe care în limba lor au numit-o Khabar, care înseamnă mare. [100] Și așa au fost idolatri până în timpul lui Heraclius . Din acel moment pînă în prezent un profet mincinos pe nume Mahommed a apărut în mijlocul lor. Acest om după ce a încercat Vechiul și Noul Testament și ,se pare că ,după o discuție avută cu un călugăr Arian, [101] și-a conceput propria erezie. Apoi, după ce a intrat în grațiile oamenilor afișînd o aparentă evlavie, el a zis că a primit din cer o anumita carte. El a scris niște texte absolut ridicole în această carte a sa apoi a dat-o lor ca un obiect de venerație. Citeşte în continuare »

ganduri-crestine-ii_139096„Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei!…(Rom. 16, 17).

 

Cercetând Sfintele Scripturi, vedem că în toate mişcările mari, trezite de Duhul lui Dumnezeu, s-au prins anumite persoane, mai mult sau mai puţin credincioase, care habar n-au avut de o lucrare a Domnului în ei înşişi. Câtăva vreme aceste persoane au mers pe drumul credinţei, dar au apăsat cu o mare greutate pe mărturia celor cu adevărat credincioşi, dacă n-au împiedicat-o cu totul.

Aşa vedem că s-a întâmplat în marea mişcare a ieşirii israeliţilor din Egipt; o mulţime de oameni „de tot soiul“ (Ieşirea 12, 38) s-a suit împreună cu ei. Mulţimea aceasta a ajuns o pricină de stricăciune, de slăbiciune şi de tulburare pentru israeliţi, cum vedem în cap. 11, vers. 4 din cartea Numeri: Adunăturii de oameni care se află în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?“. Citeşte în continuare »

Dumnezeu este Acela Care a hotărât cum trebuie să sufere credinciosul Său.

Cât trebuie să sufere.

Unde trebuie să sufere.

Şi cine să fie acela prin care să sufere.

Dumnezeu Însuşi îl aduce atunci în pustiu ca să fie pentru o vreme ispitit de diavolul (Matei 4, 1). Dar totdeauna Dumnezeu îi va da biruinţă în lupta sa.

Dumnezeu Însuşi îl duce pe credinciosul Său în locul în care trebuie să fie prins.

Şi El Însuşi îngăduie să vină acolo cel care îl va alege şi îl va duce spre ceea ce îi este rânduit (I Tes. 3, 3).

Dar cât de multă înţelepciune pătrunzătoare îi trebuie cuiva ca să poată înţelege acest lucru!

O, cât de mare încredere răbdătoare îi trebuie unui credincios ca să nu se clatine nici în clipa când vede venind mâna împăratului asupritor şi nici în clipa când suferă sub mâna asupritorilor îngăduiţi, ci să trăiască crezând, să sufere crezând şi să moară crezând că aceasta este voia lui Dumnezeu. Şi că totul este tocmai spre binele lui (Rom. 8, 28). Citeşte în continuare »

august 2016
L Ma Mi J V S D
« Iul    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR