Postări recomandate

Nu uitaţi mormintele înaintaşilor voştri.

Nu uitaţi mormintele înaintaşilor voştri. Nu uitaţi numele lor. Nu uitaţi cãrţile lor, - cãci uşor veţi uita apoi şi ostenelile lor. Domnul vã aduce ...

Read More

Scumpi şi preaiubiţi fraţi!

Scumpi şi preaiubiţi fraţi!

„Ostaşii Domnului se agrăiesc întreolaltă «fraţi» şi «surori». Creştinii cei dintâi trăiau în dragoste şi frăţietate evanghelică, de aceea agrăirea lor de ...

Read More

Noutăţi Editoriale: Grupaje tematice din învăţăturile Părintelui Iosif Trifa

Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2017, 352 p. Seria Scrisul cel dintâi din cadrul Editurii noastre s-a îmbogăţit cu un nou titlu, ...

Read More

Dependenţi de telefon?

Dependenţi de telefon?

Încă de pe când fratele Moise Velescu şi fratele Aurică Androne erau printre noi au atras atenţia, în mai multe rânduri, ...

Read More

Direcționează 2% din impozitul pe venit către asociația misionară „Oastea Domnului”

Reamintim și anul acesta faptul că toți cei care depun la termen declarațiile de venit au posibilitatea să redistribuie 2% ...

Read More

 


1. Faţă are omul cinstit; făţărnicia o are omul fără cinste.
Nici copiii nu te mai cred dacă tu doar zici, dar nu faci.
Dacă îi înveţi într-un fel, dar ei văd că tu nu faci cum spui, ci faci altfel, toţi te vor socoti un mincinos. şi nici unul nu-ţi va mai da ascultarea lui de bunăvoie şi cu bucurie.
Şi cine face răul merită să fie dispreţuit.

2. Dacă se va vedea la tine nepotrivire între vorbă şi faptă,
între ce zici că eşti şi ce văd că faci,
nici cei mai neştiutori oameni nu te vor crede.
Atunci cum să te mai creadă oamenii care judecă, văzând că tu propovăduieşti într-un fel, dar faci într-altul?

3. Cum să mai creadă oamenii cuvântul tău despre înfrânare, când ei văd că tu eşti un desfrânat – în mâncare, în băutură şi în celelalte?
Cum să asculte vorba ta despre sfinţenie, când ei văd la tine nelegiuire în purtarea ta şi în familia ta?
Înainte de a mătura curtea vecinului, caută să faci curată curtea ta.

Citeşte în continuare »

Image result for bible

17 D Sf. Prooroc Daniel şi Sf. 3 tineri: Anania, Azaria şi Misail (Dezlegare la peşte)

Duminica a XXVIII-a după Rusalii (a Sf. Strămoși; Pilda celor poftiți la cină); Ap. Coloseni I, 12-18; Coloseni III, 4-11; Ev. Luca XIV, 16-24;

Ce-avem mai scump decât lumina
pe care ne-a adus Hristos
şi totuşi ce mulţi, – nedorind-o,
trăiesc şi mor întunecos!

Ce-avem mai drag decât iubirea,
comoara inimii din noi,
şi totuşi ce mulţi şi-o îngroapă
în nepăsare şi-n noroi!

Ce-avem mai bun decât credinţa
ce-nnobilează-al vieţii vis
şi totuşi ce mulţi şi-o îneacă
în orbul necredinţii-abis! Citeşte în continuare »


Vine Domnul Călător,
cere-un loc întrebător.
Ce faci tu? Ce spui tu? Da sau nu?
Da sau nu? Da sau nu? Ai sau nu? Citeşte în continuare »

Lângă un pat de durere
Iubite Părinte Iosif!

Ostaşii Domnului din întreaga ţară, ca nişte buni copii sufleteşti care nu vă pot uita niciodată – pentru că i-aţi deşteptat cu glasul dulce la o viaţă nouă, după rânduiala lui Dumnezeu şi a Bisericii Lui – sunt cuprinşi de o mare îngrijorare, auzind vestea că boala şi suferinţa v-au doborât la pat. Ştim că nimeni nu poate înţelege şi simţi durerea cea mare pe care o îndură scumpul nostru părinte, căci  nu este unul dintre noi care să nu simtă împreună cu sfinţia voastră suferinţa sufletească…

Ostaşii Domnului ţin seama cu sfinţenie de suferinţele ce le înduraţi. Credem că toate sunt de la Dumnezeu şi privim cu toţii din toate părţile la cucernicia voastră ca la un ales al Domnului, pe care ni l-a dat ca mărturie vie în care să vedem izvorul plin de răbdare, nădejde şi tărie pentru biruinţa care are să vină. Citeşte în continuare »

Rugăciunea este izvorul puterii. Bătrânul Porfirie zicea: “Mucenicii sufereau mult când îi torturau, cum suferă orice om normal. Diferenţa este că ei erau în permanenţă uniţi cu Hristos prin rugăciune: De la El primeau o putere mai mare decât suferinţele lor, încât le puteau învinge. Dar dacă lăsau rugăciunea, chiar pentru un moment, suferinţele deveneau insuportabile şi ei erau gata să se lepede de Hristos. Ancoraţi în rugăciune, ei primeau forţă şi suportau până la sfârşit suferinţele martiriului”.

 

„Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăiește şi crede în Mine nu va muri în veac.” (Ioan 11, 25-26) Citeşte în continuare »

din Evanghelia de duminică închipuie şi sfânta Cuminecătură, adică taina cea mare şi sfântă care, în chipul pâinii şi al vinului, se dă însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului spre hrană şi mântuire sufletească.

Cititorule! Te duci tu regulat la această cină sfântă sau te laşi amăgit mereu cu diavoleasca amăgire că „mai ai vreme”? Te apropii tu regulat, în tot anul şi în tot postul de această taină sfântă, sau aştepţi mereu ca bătrâneţile, neputinţa ori boala să te apropie de cina Domnului?

«Lumina Satelor» nr. 50 / 24 dec. 1922, p. 5

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

Pr. Iosif Trifa, Lumina Satelor nr. 27, 1 iulie 1928

Pr. Iosif Trifa, Lumina Satelor nr. 27, 1 iulie 1928

”Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, s-a alăturat de astăzi regilor vrednici cu care Bunul Dumnezeu a binecuvântat acest neam. Mutarea Sa la cele veșnice reprezintă, cu certitudine, o grea pierdere pentru Casa Regală a României, pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru întreg poporul român de pretutindeni.

Nu vorbim doar de pierderea unui om, ci de un simbol viu al curajului mărturisirii iubirii de țară și de credință, în vremuri tulburi, pe care le-a înfruntat cu demnitate. Acum știm, și istoria ne încredințează, că atașamentul Majestății Sale pentru valorile spirituale ale poporului nostru a trecut dincolo de nivelul declarațiilor fără fond, dovedind, în mod repetat, dragostea sa pentru tot ceea ce ne caracterizează ca popor, între celelalte popoare ale lumii. Citeşte în continuare »

Îmbrăcarea în omul cel nou ne obligă la sfințenie

             Apostolul acesta stă drept preambul celui din Duminica a 30-a după Rusalii (Col. 3,12-16), de aceea nu trebuie să ne surprindă repetarea ideii de îmbrăcare întru omul cel nou, duhovnicesc, care prin harul lui Iisus Hristos, se eliberează de jugul păcatului. Acest apostol în schimb, se deschide cu o imagine și mai convingătoare: când Hristos va reveni în slavă pe pământ, înconjurat de sfinții Săi îngeri (1Tes. 4,16), și noi ne vom arăta întru slava omului cel nou (1Cor. 15,42-44). Tocmai pentru aceasta, dezlipirea de păcat și de plăcere devine un imperativ. Exprimarea apostolului este și mai plastică: folosește verbul nekróō care înseamnă „a pune spre moarte”, împrumutând termenul din lumea medicală, unde se folosea pentru descrierea unei părți atrofiate a corpului, ca rezultat al unei boli necruțătoare[1]. Prin urmare, avem datoria de a ucide trupul acesta păcătos cu patimile lui, în sensul de a-l răstigni duhovnicește, spre a învia întru sinea noastră omul cel nou, care se sfințește din zi în zi (3,10). Citeşte în continuare »

Referitor la lectură, Bătrânul Porfirie explica: “O carte rea îţi face rău, iar o carte bună îţi face bine. Chiar dacă încă nu eşti pregătit s-o pui în practică, dar dorinţele lăuntrice, dorinţa binelui va dospi încet şi în timp, fără stridenţă şi constrângere, şi în sfârşit tu vei pune în practică”. Iar referitor la punctul slab al multora care uită ce au citit, zicea: “Să ştiţi că totul este depozitat în mintea noastră şi când Hristos va crede că-i de folos ne va descoperi”. El le cerea oamenilor să citească Evanghelia “care conţine o comoară şi rezolvă toate problemele. Ea este filosofia veritabilă, filosofia descoperită: Adevărul lui Dumnezeu aşa cum a fost formulat dintru început. Nu există alte adevăruri, sau noutăţi, chiar dacă lumea a progresat cu ştiinţa şi chiar dacă oamenii au atins astrele”.

(Lc 14, 16-24).

În Evanghelia de duminică, Iisus a spus o pildă. Omul din Evanghelie care a făcut cină închipuie pe Dumnezeu. Iar „cina cea mare” înseamnă mântuirea şi fericirea noastră veşnică. În vremile acelea, Iisus a spus pilda ca o mustrare pentru iudei, căci pe ei i-a chemat mai întâi Evanghelia la mântuire, dar ei n-au voit „să intre”; şi atunci au fost chemaţi cei „orbi, şchiopi”, adică păgânii care n-aveau nici o lumină şi nici o cunoştinţă despre Dumnezeul cel adevărat. Dar pilda din Evanghelia de duminică se potriveşte nu numai pentru mustrarea iu­deilor, ci se potriveşte şi pentru noi şi datoriile noastre sufleteşti. Dumnezeu cheamă şi astăzi pe toţi oamenii la cina cea mire a mântuirii şi fericirii veşnice. Dar nu toţi, ci numai puţini ascultă che­marea Domnului Dumnezeu. Ca şi pe chemaţii din Evanghelie, aşa şi pe creştinii de astăzi îi opreşte şi îi departă de la cina mântuirii alergările şi grijile averilor, lăcomia avuţilor şi poftele cele rele şi neînfrânate. Evanghelia de duminică este oglinda vremurilor noastre, pentru câ parcă niciodată n-au fost atât de mulţi oameni cari să-şi uite atât de mult grija şi grijile sufletului ca astăzi. Citeşte în continuare »

Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pre mulţi (Lc. 14, 16).

Iubiţi fraţi! Astăzi, Evanghelia ne istoriseşte despre un om necunoscut care a dat un ospăţ măreţ, la care au fost chemaţi numeroşi oaspeţi. După aceea, Evanghelia stăruie asupra unui fapt ciudat: la masă au luat parte nu cei chemaţi la început, ci cu totul alţii. Strălucitul ospăţ a fost dat seara, şi ca atare este numit Cină Mare. “Seară” numim cele din urmă ceasuri ale zilei, dinainte de venirea nopţii.

Istorisirea despre Marea Cină este o pildă prin care Domnul nostru Iisus Hristos a zugrăvit în culori vii Împărăţia lui Dumnezeu, pe care Tatăl Ceresc a gătit-o de la întemeierea lumii (Mt. 25, 34) pentru aleşii Săi – a zugrăvit-o arătând şi cum a fost primită buna vestire despre această Împărăţie de către omenirea care a fost chemată la ea.

Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Ioan Opriş
de la nunta de la Piatra Şoimului – 9 martie 1977

Pun pe inima fraţilor dragi şi scumpi, vestitori ai Evangheliei, un cuvânt pe care-l arătam adineaori la un frate. Şi vi-l citesc, că nu puteţi imediat scoate toţi Biblia din buzunar sau Noul Testament… sau poate unii nu l-aţi luat de acasă, zicând că aici cântaţi şi aici au alţii… Deschidem la [Evanghelia după Luca], la capitolul 14 şi un singur verset vreau să citesc, pentru fraţii lucrători. Mai ales pentru fraţii lucrători. Şi, dacă am spus lucrul acesta, să ştiţi că am spus de la mine. Domnul nu zice că-i numai pentru fraţii lucrători cuvântul acesta, ci că e pentru toată suflarea. Şi zice în capitolul 14 cu versetul 33 aşa: „Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu”. Citeşte în continuare »

Image result for bible

16 S Sf. Prooroc Agheu; Sf. Împărăteasă Teofana (Dezlegare la peşte)

Noul Testament – Apocalipsa 8

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 588

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 20: Rugul care nu se mistuie

Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană

(Luca 14, 16-24)

Citind sau ascultând această parabolă, ne întrebăm: Este una ușor de înțeles? La o primă lectură și ascultare am fi tentați să răspundem pozitiv: Da! Am înțeles totul! Dar, reflectând mai mult asupra ei, vom vedea că răspunsul este mult mai complicat decât un simplu Da! Pilda ridică mult mai multe întrebări decât am crezut la început, iar răspunsul la ele nu este nici el chiar foarte simplu și nici ușor de dat. Dar să vedem despre ce este vorba.

Într-una din zile, Mântuitorul Hristos a fost invitat la masă în casa unui fariseu. Sfântul Evanghelist Luca ne spune că acest fariseu era chiar unul dintre mai-marii acestei grupări religioase. Era un fruntaș al lor: „Şi a intrat El să mănânce în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta și ei Îl pândeau” (Luca 14, 1).

În casa lui s-au adunat și alți farisei, dar și mulţi cărturari, unii venind doar să-L prindă pe Iisus în cuvânt. Luca ne spune clar că și de data aceasta „ei Îl pândeau” (Luca 14, 1). Așadar, în acest context, Mântuitorul Hristos rostește Parabola celor chemați la Cină. Și iată ce spune El. Citeşte în continuare »

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Evanghelia Duminicii a XXVIII-a după Rusalii

(Pilda celor poftiţi la cină)

Luca 14, 16-24
Sfânta Evanghelie rânduită de Sfinţii Părinţi pentru această duminică este plină de înţelesuri duhovniceşti şi ea priveşte atât mântuirea neamului omenesc, în general, cât şi mântuirea sufletului nostru, a fiecăruia dintre noi. Această pildă, rostită de Mântuitorul, ne ajută şi în pregătirea noastră duhovnicească pentru întâmpinarea sărbătorii mari şi sfinte a Naşterii Domnului Iisus Hristos.

Cine este acel „om oarecare“? Citeşte în continuare »

O, cum să pot departe de lupta Ta să stau
când numai ea-mi dă vieţii un rost înalt pe lume?
De fiecare dată când sabia-mi reiau,
vin valuri de lumină puternic să mă-ndrume.

Prea rar mi-aduc aminte cu frică să fi stat
în faţa vrăjmăşiei cumplit dezlănţuite,
ci-n liniştea răbdării, crezând, am aşteptat
să dobândesc cununa învingerii dorite.

N-am îmbrăcat vreodată a urii arme, nici
n-am folosit săgeata minciunii şi-a bârfirii;
oricât mi-au fost vrăjmaşii de răi, nedrepţi şi mici,
i-am înfruntat cu arma dreptăţii şi-a iubirii.

Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR