Postări recomandate

Prin multe țări frumoase - Pr. Marian Mărcuș (CD audio)

Preaiubiţii noştri, după mai bine de trei ani avem bucuria ascultării unui nou CD audio cu vocea duioasă a părintelui Marian Mărcuş, încercând de data aceasta să aducă un nou buchet de cântări mai deosebit, care să mângâie şi să îmbărbăteze pe toţi fraţii şi surorile din Lucrarea Oastei Domnului ...

Citeşte în continuare »

Certege: Un vis ce devine realitate – au reînceput lucrările

Certege: Un vis ce devine realitate - au reînceput lucrările

Pe lângă Locurile Sfinte din Nazaret ori Betleem, ori Ghetsimani, ori Golgota – noi şi-ale noastre le avem. Avem şi noi atâtea locuri în care s-au născut profeţi, eroi şi jertfe, şi morminte cu nume de un veşnic preţ. Avem zidiri în care jertfă ce-aveam mai scump am îngropat, şi văi, şi munţi, şi cruci – cu nume ce-n veci nu ...

Citeşte în continuare »

Despre bârfă și bârfitori

Despre bârfă și bârfitori

Ce spune Sfânta Scriptură: ”Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos!” ( Ieșirea, 23, 1) ”Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse.” ( Pildele lui Solomon, 11, 13) ”Omul viclean pregăteşte ...

Citeşte în continuare »

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Iubiţi credincioşi, iată-ne ajunşi în Duminica a cincea după Pogorârea Sfântului Duh, Duminică în care Sfinţii Părinţi au rânduit să luăm aminte la un moment din viaţa Mântuitorului, cuprins în Evanghelia de la Matei, capitolul 8, versetele 28-34 şi capitolul 9, versetul 1. Să vedem ce ne spune această Evanghelie:

„În vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi dernonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi, iată, au început să strige şi să zică: «Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?»

Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: «Dacă ne scoţi afară trimite-ne în turma de porci». Şi El le-a zis: «Duceţi-vă!» Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci.

Şi, iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus cele întâmplate cu demonizaţii. Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarealui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.” Citeşte în continuare »

Nimic n-a făcut Iisus la întâmplare. Astfel S-a suit în corabie, cu un scop bine determinat: acela de a dezlega un suflet de muncile legătorului de demoni, care se chinuia în ţinuturile gadarenilor.

Pe mare s-a stârnit fără veste o furtună. Iisus a certat pe cine avea de certat din spatele vântului şi valurilor apei şi s-a făcut linişte mare.

De cealaltă parte a mării, Îl întâmpină pe Iisus altă furtună, într-un suflet în care dracii stârniseră viforul cel mai de pe urmă al pustiirii şi decăderii. Făcuseră dintr-un om o fiară care rupea lanţurile şi un criminal care pustiise aceea parte a gadarenilor.

Diavolii îi dăduseră în locul însuşirilor de om, fioroasa libertate de a fi între oameni un drac. Ei bine, totuşi, omul acesta avea un suflet, Iisus propovăduise în multe locuri că „sufletul este mai de preţ decât toată lumea, şi ce-ar da omul în schimb pentru sufletul său?”. Citeşte în continuare »

Duminica a V- a după Rusalii – Matei 8, 28-34

Împreună cu Hristos în Gadara. Nu fără emoţii, căci pe parcurs, capitolul VIII de la Matei ne-o dovedeşte: El vindecă un lepros (2-4); pe sluga sutaşului, care în Duminica ce a trecut ne-a fost hrană şi icoană duhovnicească (5-13); vindecă pe soacra lui Petru (14-15) şi-apoi pe „mulţi demonizaţi“ care, odată aduşi înaintea Lui, „El a scos duhurile prin cuvânt şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat“ (v. 16), Apostolul Evanghelist văzând şi aici împlinirea unei proorocii, aceea din Isaia 53, 4 şi următoarele: „Acesta neputinţele noastre le-a luat şi neputinţele noastre le-a purtat“. Ba, mai mult, după ce, s-o recunoaştem, vindecă boli care par absolut nevindecabile, la trecerea mării, ceartă furtuna care se iscase (marea şi vânturile, deopotrivă) şi „s-a făcut linişte mare“ (v. 26), spre uimirea oamenilor: „Cine este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de El“ (v. 27). Citeşte în continuare »

Ev. Luca VIII, 26-39

Plină de adânc înţeles este evanghelia acestei duminici. Ea se petrece întocmai şi în zilele noastre. Oameni chinuiţi de duhurile cele necurate, ca acel din evanghelie, sunt şi astăzi destui. Numai cât noi n-avem ochi sufleteşti să-i vedem şi n-avem minte duhovnicească să înţelegem acest lucru.

Oamenii de azi cred că duh necurat au numai bolnavii cei care ameţesc, scrâşnesc din dinţi şi fac spumă la gură. Însă de duh necurat e „cuprins” şi e „legat” şi cel care are patimi şi năravuri urâte: beţivul, desfrânatul, lacomul, mâniosul etc.

Eu, în fiecare sâmbătă noaptea, aud răcnete fioroase trecând pe sub fereastra casei mele. Sunt răcnetele celor care au chefuit pe la crâşme. Oare nu sunt şi aceştia nişte îndrăciţi legaţi în lanţurile lui satan ca şi acela din evanghelie? Citeşte în continuare »

13 – La Început când Cuvântul Dumnezeiesc a spus: – “Sã fie Luminã!”, – chiar Cuvântul rostit a și fãcut-o (Facere 1, 3).
Când Același Cuvânt a spus orbului: – “Capãtã-ți vederea!” – chiar atunci Cuvântul spus i-a și dat-o (Marcu 10, 52).
Iar când El a spus slãbãnogului: – “Scoalã-te!” – Cuvântul Însuși l-a întãrit și l-a sculat(Luca 5, 24-25).
Și tot așa cu toți acei pe care i-a mântuit Dumnezeu.
Deci tot așa va fi și cu tine. Dar crede!

14 – Nimic n-ar mai trebui sã ne mai poatã neliniști niciodatã, când noi avem atâtea mari și multe dovezi de Puterea Domnului nostru Iisus.
Nimic n-ar mai trebui sã ne mai poatã face sã ne temem, când noi cunoaștem atâtea cazuri când grija Domnului pentru noi a fãcut minuni.
Nimic sã nu ne facã sã ne mai îngrijorãm, sau sã descurajãm, când noi avem un Tatã Ceresc atât de Bogat, un Mântuitor atât de Bun și un Mângâietor atât de Dulce! Citeşte în continuare »

“Iubitul meu frate, pune-ţi întrebarea în modul cel mai serios şi fără părtinire: în care din cele două stări te afli?
Te afli, oare, în starea cea înaltă a “nebunilor” pentru Hristos?
Sau în starea cea joasă a “înţelepţilor” în Hristos?
Pune-te singur în faţa problemei duhovniceşti de la 1 Corinteni 4, 10.
“Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! ”
Cercetează-te cu multă băgare de seamă în faţa acestei oglinzi cereşti şi dă-ţi singur seama:
* Un vrăjmaş ţi-a pricinuit o pagubă. Datoria de creştin îţi cere să jertfeşti din al tău.
Ai fost îndată gata pentru pace, jertfind dreptul tău? Sau ai chibzuit să nu sacrifici nimic? Citeşte în continuare »

maica_domnului_0613 – Hristos ar fi putut mântui lumea și fãrã ucenicii Sãi, dacã ar fi vrut sã înlãture cu totul împreunã-lucrarea lor cu El.
Dupã cum Dumnezeu ar fi putut face acest lucru și fãrã Întruparea ca Om a Fiului Sãu Iisus Hristos, din Preasfânta Fecioarã Maria.
Cãci lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt cu putințã (Matei 10, 26).
– Dar în Înțelepciunea Sa cea veșnicã El a ales sã fie astfel mântuirea noastrã, cãci în acest fel a gãsit El cã va fi cel mai bine.

14 – Mântuitorul ar fi putut sã Se Întrupeze venind în lume și în alt fel, pentru cã Dumnezeu fiind, El nu putea fi îngrãdit de legi omenești și de piedici de netrecut în alegerea cãilor Sale, – dar a ales-o pe Preasfânta Fecioarã Maria ca mijlocitoarea celei mai binecuvântate cãi, prin care trebuia sã vinã El între oameni – pentru mântuirea oamenilor. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian DORZ la Bogdăneşti, 16 august 1981
Poporul nostru a însoţit pe conducătorii noştri. Şi atâta vreme cât conducătorul a fost plin de binecuvântarea lui Dumnezeu şi a ştiut să adune în jurul lui poporul, ceea ce au realizat împreună a rămas nemuritor. Ştefan cel Mare n-a cucerit singur toate biruinţele pe care i le-a dat Dumnezeu. Cum n-a construit singur toate mănăstirile minunate care sunt şi astăzi o podoabă a istoriei noastre, a pământului nostru, a mândriei noastre naţionale; ci a fost ajutat în toate acestea de pătura cea mai largă, care a simţit cu acest conducător sfânt şi l-a însoţit. Pentru că ei l-au văzut stând în genunchi în faţa lor, l-au văzut cu lacrimi în faţa lor, l-au văzut ridicând spre ceruri mâinile rugătoare către Dumnezeu, Care l-a ascultat pentru că şi el, la rândul lui, n-a uitat recunoştinţa şi dragostea faţă de Dumnezeul părinţilor noştri.
Noi, chiar dacă n-am avea Biblie, chiar dacă n-am avea istoria poporului evreu descrisă în Biblie, avem cronicarii noştri, scriitorii noştri, istoria noastră, care ne vorbeşte tot aşa de minunat despre Dumnezeu cum ne vorbesc paginile Sfintelor Evanghelii. Dacă veţi citi „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, veţi vedea ce frumos scrie acest om, parcă citeşti Evanghelia. Dacă citeşti scrierile cronicarilor, vei citi parcă epistolele Sfinţilor Apostoli către fiii lor, îndemnurile către urmaşii lor, izvorâte din aceeaşi credinţă şi recunoştinţă faţă de acelaşi Dumnezeu Care ne-a dat şi nouă aceleaşi biruinţe cum a dat în vechime şi poporului Său.
Aşa de minunat se îmbină istoria noastră cu Biblia, încât ori de câte ori citim cu adevărat şi cu simţ adânc de pătrundere scrierile şi istoria noastră, ne pătrundem de scrierile Cuvântului lui Dumnezeu în care asta arată felul minunat în care i-a izbăvit Dumnezeu pe ai Săi întotdeauna.
sursa: http://comorinemuritoare.ro
Maica-Domnului9 – Plecãciune ție – îi spune îngerul Dumnezeiesc Maicii Domnului, ție cãruia ți s-a fãcut mare har, Domnul este cu tine.
Binecuvântatã ești tu între femei…
Iatã cum vorbește o gurã sfântã, unui vas sfânt, ales de Dumnezeul Sfințeniei, pentru cea mai Dumnezeiascã dintre toate lucrãrile fãcute printr-o ființã omeneascã direct de Dumnezeu.
10 – Acest înger puternic, care vorbește în Numele Puterii Dumnezeiești și care în toate celelalte misiuni ale sale a vorbit oamenilor poruncitor și aspru, chiar și sf. ap. Petru (Fap. Ap. 12, 7-8), – Fecioarei Preasfinte îi spune: Plecãciune ție… Tu ai un mare har.
Nimeni dintre oameni nu i-a mai vorbit ei vreodatã astfel.
O, cât de rãu știm vedea noi – și cât de puțin știm vorbi frumos.

Citeşte în continuare »

Pe vremea binecredinciosului împărat grec Leon şi a soţiei sale, Verina, erau în Constantinopol doi bărbaţi cinstiţi din rânduiala senatorilor, anume Galvie şi Candid, fraţi buni după trup. Aceştia sfatuindu-se, au rugat pe împărat să-i lase să plece la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri. Şi fiind sloboziţi, au plecat la drum şi, ajungând în Palestina, au mers în Galileea, vrând să ajungă în Nazaret, ca să vadă sfânta casă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care – prin buna vestire a Arhanghelului Gavriil şi prin venirea Sfântului Duh -, a zămislit negrăit pe Dumnezeu Cuvântul.
    Deci mergând acolo şi închinându-se, s-au odihnit într-un sat mic, ce se întâmplase acolo aproape, căci se însera. Iar după dumnezeiasca purtare de grijă, au găzduit în casa unei femei văduve, evreică, care era bătrână cu anii şi cinstită prin viaţă curată. Şi pregătindu-se cina pentru dânşii, au văzut înăuntru o cămară osebită, în care erau multe lumânări aprinse, ardea tămâie şi ieşea bună mireasmă de aromate, căci acolo era ascuns cinstitul veşmânt al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. încă zăceau lângă cămara aceea şi mulţi bolnavi, iar Galvie şi Candid, văzând aceasta, se minunau de acel lucru străin şi socoteau că acolo se păzeşte ceva din Legea veche. Citeşte în continuare »
Ce adevăr înspăimântător! Păcătoşii care nu se căiesc pierd după moarte orice posibilitate de a se achimba în bine, adică rămân me­reu pradă chinurilor veşnice. Păcatul înseamnă chin. Cum s-ar putea demon­stra aceasta? în modul cel mai distinct prin starea în care se află unii păcătoşi şi prin caracteristicile păcatului însuşi: de a-l ţine pe om în prinsoare şi de a-i bloca toate căile de ieşire din el.
Cine nu ştie oare cât de greu îi vine păcăto­sului, atunci când este lipsit de un anume dar de la Dumnezeu, să părăsească calea păcatului pe care a îndrăgit-o atât şi să aleagă calea virtuţii?! Cât de adânc îşi slobozeşte păcatul rădăcinile în inima păcătosului şi în toată făptura lui, cum îi impune acestuia propria sa viziune, denaturată, asupra lucrurilor, înfăţişându-le pe cele mai rele dintre ele într-o lumină ispititoare.

Citeşte în continuare »

iulie 2015
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Categorii
Tabara de tineret
Video
Colecţia Isus Biruitorul
Lumina de la Certege

Calendar
Icoana Zilei
Sinaxar
Biblioteca
Vă recomandăm
Medalia Oastei