Postări recomandate
Despre bârfă și bârfitori

Despre bârfă și bârfitori

Ce spune Sfânta Scriptură: ”Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos!” ( Ieșirea, 23, 1) ”Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse.” ( Pildele lui Solomon, 11, 13) ”Omul viclean pregăteşte ...

Citeşte în continuare »

Direcționează 2% din impozitul pe venit către asociația misionară „Oastea Domnului”

Reamintim și anul acesta faptul că toți cei care depun la termen declarațiile de venit au posibilitatea să redistribuie 2% din impozitul pe care îl datorează statului către o asociaţie non-profit. DIRECŢIONEAZA 2% DIN IMPOZITUL PE VENIT CĂTRE ASOCIAŢIA MISIONARĂ “OASTEA DOMNULUI” DIN CADRUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE Termenul de depunere: 25 mai ...

Citeşte în continuare »

Un dar preţios ar putea fi acela al unui abonament la Foaia «Iisus Biruitorul»

"... Pe lângă darurile specifice acestor sărbători, un abonament-cadou la Foaie se va constitui într-un adevărat pomelnic pentru un an de zile pe buzele celor care-l vor citi săptămână de săptămână. Această Foaie misionară dăruieşte învăţătură curată şi bogată celor ce se apleacă asupra ei cu dor de mântuire. Sunt mulţi oameni care s-ar putea ...

Citeşte în continuare »

Noi apariții editoriale - Cea dintâi condițe a mântuirii: Nașterea din Nou

Selecție de texte din opera scrisă și vorbită a omului lui Dumnezeu, Traian Dorz, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2014, 680 p., ediție îngrijită de Ovidiu Rus Puține sunt cărțile-punte care să producă limpezimi radicale, intuiții duhovnicești ce țin de iconomia revelației, de dezvăluirea lui Dumnezeu către marii Săi oameni, pentru ca, ...

Citeşte în continuare »

Centenar Traian Dorz - CD audio

Preaiubiţi fraţi şi surori! Avem bucuria ca anul acesta la împlinirea celor 100 de ani de la naşterea Psalmistului Oastei Domnului Traian Dorz şi 25 de ani de la plecarea sa la Domnul, printre alte feluri de-a fi sărbătorit, ne-am gândit un grup de fraţi să-l sărbătorim şi noi pe ...

Citeşte în continuare »

Apel la responsabilizare

Apel la responsabilizare

Creaţia Oastei Domnului a suscitat întotdeauna o tentaţie destul de mare, atât pentru credincioşii înrolaţi în această Mişcare, cât şi pentru cei din afara ei. Nu întotdeauna însă această provocare a fost una sinceră, curată, în duhul şi sub imperativele duhovniceşti ale celor care au fost hăruiţi de Dumnezeu să ...

Citeşte în continuare »

Ajutor frăţesc

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos (Gal. 6,2) Slăvit să fie Domnul! Iubiți frați și surori, Nu putem să fim indiferenți, nu putem să trecem ușor cu vederea când vedem şi auzim despre persoane cu probleme în jurul nostru. Fiecare dintre noi avem probleme, dar sunt unii ...

Citeşte în continuare »

Aşezământul memorial Preot Iosif Trifa

  Ne gândeam ce frumos şi fericit ar fi dacă Domnul ne va ajuta să putem răscumpăra aceste bunuri care pentru noi şi pentru istoria Oastei au valoare unică. – fratele Traian Dorz - Certege, an jubiliar 1988. Iubiţi fraţi şi surori, Iată că Bunul Dumnezeu a îngăduit ca acest lucru să se ...

Citeşte în continuare »

Nevoia de manifestare a darului creator

Nevoia de manifestare a darului creator

Este adevărat că în învălmăşeala vieţii cotidiene, dar şi în faţa asaltului feluritelor tentaţii, ispite  ori solicitări profesionale, şcolăreşti sau familiale, tot mai puţini dintre noi ne mai găsim timp şi pentru suflet. Dat fiind faptul că în zilele acestea a început o nouă vacanţă pentru mulţi dintre tinerii noştri ...

Citeşte în continuare »

„Aceasta nu mă priveşte pe mine“

„Aceasta nu mă priveşte pe mine“

N-au fost puţine cazurile când necazurile ostaşilor veneau din denunţurile unora dintre cei care-şi ziceau „credincioşi“ şi care făceau acest rău din interes sectar. Dar, până la urmă, Părintele Iosif va ajunge la cea mai înaltă încredinţare de la care nu se va mai coborî în arena luptelor cu aceşti rău-voitori ...

Citeşte în continuare »

Sărutul Tău 74832_157267854310557_100000820316827_247495_5478316_n

de Cati Mârzan

Sărutul Tău pe-a mele slabi picioare
Îmi dau tărie ca să merg mai iute
Şi chiar de-atâtea stau să mă doboare
Eu pot s-alerg privind mereu-nainte.

Sărutul Tău pe mâinile-mi slăbite
Îmi dau putere să lucrez mai bine
Şi chiar de-i greu şi văd în jur morminte
Eu pot munci alăturea de Tine.

Sărutul Tău pe ochii mei uscaţi
Îmi dau lumina cea din Dumnezeu.
Şi chiar de nu e timpul să Te-araţi
Eu pot să văd şi printre nori SĂRUTUL TĂU.

 

 

Notă: Mai multe creații de eseuri, poezii, etc. ale tinerilor din Oastea Domnului, puteți citi accesând din Meniul principal, secțiunea Atelier Literar sau  click aici

 

Încrede-te-n Lumină, chiar dacă-ţi arde-amar
paragini cangrenate din putredul hotar
şi las’ să-ţi răscolească prin tot ce ai ascuns,
ea arde numai bezna pe unde ţi-a pătruns!

Încrede-te-n Dreptate cu-atât mai mult cu cât
condamnă şi la tine ce-i veşted şi urât,
pe cumpăna ei sfântă aşază-ţi ceas cu ceas
tot ce împarţi la alţii prin fapte şi prin glas.

Încrede-te puternic în Adevăr oricând,
dar şi mai mult în vremea când mustră necruţând,
nu-i lepăda-ndrumarea şi nu-l strâmba voit,
căci tot ce el condamnă e putred şi greşit.

Încrede-te-n Iubire, chiar dacă numai plâns
şi numai jale-ţi pare pe urma ei c-ai strâns,
căci unde-i arde rugul rămâne loc sfinţit,
desţelenit şi vrednic spre rod desăvârşit!

Traian Dorz, din ”Cântări de drum”

25 ianuarie – Psalmul 13, vers 1imagesCAT6U7U1

Bietul suflet omenesc, slab, mic, obosit şi neputincios,
cât de puţină răbdare poate încape în el
şi cât de repede ajunge la capătul ei, strigând:

—  Până când, Doamne?
Până când, Doamne, vei mai suferi pe cei răi să batjocorească Numele Tău cel Sfânt şi să se ridice contra rânduielilor Tale?
Până când, Doamne, mai îngădui prigonirea credinţei Tale şi înjosirea Numelui Tău celui Sfânt?
Până când îngădui, Doamne, ca neamurile să fie împinse la moarte ca nişte vite de tăiat
şi libertatea celor asupriţi şi neputincioşi să fie nesocotită şi călcată în picioare de cei tirani?
Până când, Doamne, vei mai îngădui în ţarina Ta neghina?
— Până când? Până la Seceriş!… Numai până atunci!
Până la secerişul fiecăruia
sau al tuturor.

— Până când, Doamne, îngădui ca aleşii Tăi să fie prigoniţi, Citeşte în continuare »

Desigur că Zaheu înţelegea bine că pentru el erau pierdute toate aşteptările lui Israel. Toate cuvintele pronunţate de prooroci, îndrăgite din copilărie, la auzul cărora fremăta de bucurie orice suflet credincios din vremea Vechiului Legământ, „cunoscător al strigătului proorocesc”, nu erau pentru el. El era trădătorul, un renegat. El nu avea parte în Israel.

Şi iată că ajung până la el zvonuri că Sfântul lui Israel, Mesia cel profeţit de prooroci, a venit deja pe pământ şi, împreună cu un mic grup de ucenici, trece prin câmpiile Galileei şi Iudeei, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi săvârşind mari minuni, în sufletele credincioase se aprind, fremătător, speranţe pline de bucurie. Cum va reacţiona la aceasta Zaheu?

Pentru el, personal, venirea lui Mesia este o catastrofă, înseamnă că Citeşte în continuare »

„În vremea aceea trecea Iisus prin Ie­rihon. Şi iată un om, anume Zacheu; şi a­cesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să-L vadă pe Iisus cine este şi nu putea de norod că era mic de stat. Şi, alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă pe El, că pe acolo avea să treacă.

Şi dacă a venit la locul acela, căutând Iisus, l-a văzut pe dânsul şi a zis către dânsul: Zacheie, grăbeşte de te pogoară că astăzi în casa ta mi se cade să fiu.

Şi, grăbindu-se, s-a pogorât, şi L-a primit pe Dânsul, bucurându-se.

Şi, văzând, toţi cârteau zicând că la un om păcătos a intrat să găzduiască.

 Iar Zacheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din avuţia mea, Doamne, o dau săracilor şi de am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.

Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta fiu al lui Avraam este. Că a venit Fiul Omului să caute şi să mântuiască pe cel pierdut“.

(Luca 19, 1-10) Citeşte în continuare »

Prin mulţimea zgomotoasă,
vameşul Zaheu
a venit voios acasă.
Şi-au stat doi bogaţi la masa el şi Dumnezeu.
– Dau, strigă din răsputere gazda de pe prag,
dau chiar astăzi cu plăcere jumătate din avere!
Iar Bogatul dintre stele l-a privit cu drag.
Şi-n palatul meu odată a venit Iisus.
A venit o stea curată, şi-n lumina ei deodată
cele vechi s-au dus…
Tot ce-a fost de piatră rară s-a făcut gunoi,
toate-au fost ca o povară, ca o peşteră murdară.
Şi-au ieşit din ea afară
Repede-amândoi…
O, veniţi sărmane gloate, eu, Zaheu de-acum,
vă dau tot, nu jumătate,
dar nu pungi, nu nestemate care pier în scrum.
Azi eu am alt sac în mine, sac de har divin.
Eu din el va dau mai bine căci ce dau din ceruri vine
şi cu cât dau la oricine, sacu-i şi mai plin!

de Traian Dorz

Când trebuie o jertfă, – eu mă gândesc la tine,
iubirea mea cerească, frumos şi drag copil,
şi simt că tu eşti preţul izbânzilor divine
şi-aştept să vină-altarul, să-l văd cerându-ţi-l!

Când gloatele sărmane tânjesc spre dezrobire
şi pentru-a lor salvare se cere-un preţ amar,
eu simt că tu eşti preţul, frumoasa mea iubire,
tu ai să arzi, ca alţii s-ajungă-n stări de har!

Când gurile flămânde vor leşina-n pustie
şi pentru-a lor viaţă se cere dat un preţ,
eu ştiu că tu eşti preţul, iubire scumpă mie,
şi-ai să te frângi pe tine, să scapi a lor vieţi!

Când mâinile crispate vor cere-o răstignire
şi pentru-a lumii ură se cere-un preţ de dat,
eu ştiu că tu eşti preţul, frumoasa mea iubire,
căci cerul nu primeşte decât un dar curat!

Când trebuie o jertfă, iubirea mea tăcută,
tu n-aştepta ca alţii să fie răstigniţi;
păşeşte tu ’nainte şi crucea ne-o sărută,
tu ştii c-am fost, în lume, la asta rânduiţi!

…Atunci şi când veni-va Hristos în strălucire,
cu răpslătirea celor ce-au ars cu El pe-altar,
răbdarea ta smerită, frumoasa mea iubire,
va fi-ntre-a Lui podoabe un scump mărgăritar…

Traian Dorz, din ”Cântările căinței ”

                                                                                                               (Duminica a XXXII-a după Rusalii; Luca XIX, 1-10)                                                                                                                                                                  Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Zaheu în sicomor, pentru a-L vedea pe Dumnezeu.
Hristos pe lemnul Crucii, sicomorul cel cu gust dulce şi de lumină purtător, dăruitor al vederii lui Dumnezeu.

Duminica aceasta, a XXXII-a după Rusalii, aduce cu sine drumul lui Hristos din afara Ierihonului – acolo unde vindecă pe orbul din duminica ce a trecut, dând lecţia adâncimii smerite a minunii lui Hristos – în Ierihon, oraşul care, nu-i aşa, aduce aminte prin rezonanţa sa, de locul biruinţei dintâi a poporului celui ales, prin harul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe pământul pe care El îl dăruise neamului aceluia, care avea să-L dăruiască pe Mesia. Dacă atunci, în înconjur de cântec şi alămuri şi putere de la Dumnezeu, se dărâmau zidurile Ierihonului, acum Hristos-Domnul este Cel Care dărâmă zidul izolaţionismului mesianic al poporului celui ales din Israel, arătând universalitatea minunii Sale pe pământ. Căci zice Domnul, miez al vestirii din Duminica aceasta, privind râvna lui Zaheu: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, că şi acesta este fiu al lui Avraam“ (Luca 19, 9).
Mai mult decât apare la prima vedere, această Evanghelie pregăteşte sufletul nostru pentru perioada de har şi zel, care este Postul cel Mare al Paştelui, perioada aceea pe care o numim a „tristeţii radioase“, plină de bucuria slujirii lui Hristos. Citeşte în continuare »

24 ianuarie – Psalmul 12, vers 604-moise_00

Cât de puţine sunt cu adevărat curate dintre toate cuvintele pe care oamenii le scriu şi le citesc sau le ascultă!

Şi cât de multe din acestea sunt întinate cu desfrânare, cu lăcomie, cu ură, cu trufie, cu vicleşug, cu minciună, cu prefă-cătorie…

Cu atâtea şi atâtea păcate.

Mai toate cuvintele care se strigă sau se şoptesc de către oameni,

care se gândesc sau se scriu de către oameni,

care se spun la ureche în odăiţe tainice sau se împrăştie, pe unde, în văzduhul întregului pământ printre oameni,

care se proclamă de la catedre

sau se răspândesc pe străzi

sau se rostesc prin lăcaşurile de închinare ale diferitelor religiuni

sunt în felul acesta în cea mai mare parte pătate de atingerea vreunuia sau a mai multora din aceste păcate.

Puse în faţa Adevărului şi încercate prin focul luminii lui Dumnezeu, câte oare din cuvintele cele ce se rostesc pe pământ de către oameni ar putea sta în picioare şi s-ar putea dovedi curate?

Câte şi din cuvintele cele care se dau drept cuvinte ale adevărului ar putea rămâne Citeşte în continuare »

Ce minunată şi plină de învăţătură este Evanghelia lui Zaheu din Ierihon! Acest Zaheu este pus înaintea noastră cu o minunată învăţătură despre cum trebuie să plece fiecare om pe calea mântuirii sufleteşti. Să cercetăm dar cu de-amănuntul, să aflăm cum s-a mântuit acest Zaheu.

Înainte de toate, să vedem ce l-a plecat de acasă pe vameşul Zaheu. Vameşii erau oameni vestit de bogaţi. Zaheu era mai-marele vameşilor, iar vameşii erau păcătoşi vestiţi care îşi făceau averi cu fel de fel de camete, nedreptăţi, înşelăciuni şi furturi din averea statului. Zaheu era, aşadar, mai-marele păcătoşilor – şi mult va fi trebuit să fi furat şi înşelat până a ajuns la acest rang.

Dar ce-i păsa lui de acest lucru? El era bogat, putred de bogat, şi nu ducea lipsă de nimic. Însă totuşi lui Zaheu îi lipsea ceva. Îi lipsea ceva ce nu-i puteau da banii. Îi lipsea ceva în sufletul lui. Sufletul lui Zaheu simţea o greutate, simţea o nelinişte, o nemulţumire. Din adâncul sufletului său auzea tot mai lămurit mustrarea: Vai de tine, Zahee, şi de banii tăi făcuţi cu strâmbătate şi vicleşug! Lasă această cale!

Această greutate şi tulburare, ce le simţea în sufletul său, l-au făcut într-o zi să-şi lase vama şi câştigul şi să plece ca să vadă pe Iisus, pe un Om ce predica despre cele sufleteşti. Pe Zaheu l-a dus de acasă nu numai vestea ce se dusese despre Iisus, ci l-a dus mai ales greutatea ce o simţea în sufletul său; l-au dus dorul şi dorinţa ce se treziseră în el după o înnoire a vieţii. Zaheu simţea că Citeşte în continuare »

Se împlinesc zece ani de când, prin mila lui Dumnezeu, un vânt de primăvară duhovnicească suflă cu putere mereu crescândă peste hotarele acestei ţări.

Vântul Domnului a suflat cu putere prin Oastea Domnului şi a pus pe picioare o Oaste mare foarte (Ezechil 37, 10).

Astăzi avem în Biserică o mişcare de trezire la viaţă nouă, de putere şi de înfăptuire evanghelică.

Cum înverzeşte câmpul când suflă vântul cald al primăverii, aşa au înverzit mii de suflete, în bătaia Vântului cald al Duhului Sfânt. Şi, cum înfloresc viorelele răspânditoare de mireasmă pură, tot aşa au înflorit şi înfloresc mii de suflete care, izbăvite din miasma morţii şi a păcatului, răspândesc mirosul de bună-mireasmă duhovnicească al vieţii celei noi… Citeşte în continuare »

23 ianuarie – Psalmul 12, vers 12202232762_158f4ffafd_b

O, ce suspin dureros este acesta!

Cu câtă sfâşiere l-am scos şi noi de atâtea ori din inimile noastre!

Când, cu adâncă întristare, am aflat vestea că încă un suflet ales şi credincios al lui Dumnezeu s-a mai dus…

Cu ce zdrobire de inimă primim şi privim plecarea dintre oameni de pe pământ a fiecărui suflet care a fost evlavios şi vrednic! Din numărul celor atât de puţini şi de necesari printre noi.

Căci viaţa lor era atât de binefăcătoare, de rodnică şi de frumoasă.

De fiecare dată ni se pare că locul unui astfel de suflet va rămâne pe totdeauna gol.

Că nimeni de pe pământ nu va mai putea să împlinească binele în felul fericit şi frumos în care l-a împlinit acesta.

Ce adevărată şi ce mare este într-adevăr pierderea oricărui om evlavios şi bun de pe lume!

În ceata cea mică şi rară a oamenilor evlavioşi, fiecare plecare lasă un gol atât de adânc şi de dureros.

Fiecare scădere este o pagubă, pentru că numărul celor care trăiesc cu evlavie voia lui Dumnezeu,

al celor care umblă cu bunătate şi dreptate în căile lor,

al celor care înalţă rugăciuni fierbinţi şi neîncetate pentru semenii lor,

care umblă cu milă şi dragoste faţă de cei nenorociţi Citeşte în continuare »

Toate-averile din lume sunt un fum,
tot ce ai poţi pierde astăzi, chiar acum,
singura avere care n-are-apus
e Iisus, e Iisus, e Iisus, e Iisus!…

Să-L câştigi,
să-L câştigi pe El
vinde casă, uită masă,
totul lasă
numai să-L câştigi,
numai să-L câştigi pe El!

Nu-i mărgăritar pe lume, aur nu-i,
nu-i nimic, nimic să aibă preţul Lui.
Lucrul care trebuieşte mai presus
e Iisus, e Iisus, e Iisus, e Iisus…

Traian Dorz, din ”Cântarea Învierii”

Toată slava lumii piere, cum e scris,
toate-s trudă şi durere, scrum şi vis,
doar o slavă ţine veşnic, jos şi Sus:
e Iisus, e Iisus, e Iisus…

ianuarie 2015
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Dec    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
Categorii
Video
Colecţia Isus Biruitorul
Lumina de la Certege

Calendar
Icoana Zilei
Sinaxar
Biblioteca
Vă recomandăm
Medalia Oastei