Postări recomandate

Nu uitaţi mormintele înaintaşilor voştri.

Nu uitaţi mormintele înaintaşilor voştri. Nu uitaţi numele lor. Nu uitaţi cãrţile lor, - cãci uşor veţi uita apoi şi ostenelile lor. Domnul vã aduce ...

Read More

Înscriere Master Limbaj Mimico-Gestual

    Documente Necesare Admitere Master LMG 1. dosar tip mapă (pus la dispoziţia candidaţilor la admitere, în valoarea taxei de înscriere la ...

Read More

Adunarea Oastei Domnului din Arad

Adunarea Oastei Domnului din Arad

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale Timo­tei, Arhiepiscopul Aradului, în ziua de duminică, 20 august, a.c., va avea loc, la Catedrala Ve­che, ...

Read More

Dependenţi de telefon?

Dependenţi de telefon?

Încă de pe când fratele Moise Velescu şi fratele Aurică Androne erau printre noi au atras atenţia, în mai multe rânduri, ...

Read More

Volumul 1: Traian Dorz, Cîntarea Cîntărilor (manuscris)

Noi apariţii editoriale Seria „Cuvinte confiscate” – documente folosite de Securitate pentru condamnarea fratelui Traian Dorz „la 16 (şaisprezece) ani muncă ...

Read More

18 V Sf. Mc. Flor, Lavru, Polien şi Leon (Post)

Noul Testament – 1 Corinteni 10

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 393 şi 394

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 6: Între 2 judecăți

Rămâi pe totdeauna
cu noi, iubit Iisus,
şi apără-ne-n Tine
sfânt legământul pus,
să nu uităm că-n lume
noi nici un drept n-avem,
să nu ne plângem lumii
că noi străini,
că noi străini suntem…

Învaţă-ne, Iisuse,
că noi n-avem nimic,
că toţi pot să ne-apuce
şi-avutul cel mai mic,
că toţi pot să ne-alunge Citeşte în continuare »

Vom suferi mai mult de-acum

 

În alergarea spre ţintă, spre Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre (I Cor. 9, 24; Filip. 3, 14), facem un popas. Dar nu pentru a ne opri din înainte, ci pentru a da slavă şi mulţumire lui Dumnezeu, că până aici a fost cu noi, aşa că putem zice plini de încredere: „Până aici ne-a ajutat nouă Domnul“ (I Samuel 7, 12). Prin şcoala pustiei, până aici ne-a adus Domnul cu Mână tare şi cu Braţ înalt.

Slăvit să fie Numele Lui, că ne-a ajutat să ajungem până aici pe drumul desăvârşirii. Şi cade-se a ne gândi la felul minunat al Lucrării Domnului.

Dumnezeu a crescut, prin Focul Duhului Sfânt, un om. Prin focul suferinţelor şi necazurilor câte au trecut peste el o viaţă întreagă, Domnul a adâncit într-însul, în fiinţa sa, marile adevăruri ale mântuirii şi ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi apoi l-a pus să lumineze din cetatea Sibiului, pentru a ajuta şi altora să meargă pe calea desăvârşirii. Acesta este Părintele Iosif. Citeşte în continuare »

13. Zis-a iarăşi: fiilor, precum tot păcatul pe care-l face omul, afară de trup este, iar cel ce face curvie în trupul său greşeşte, pentru că dintr-însul iese spurcăciunea şi îi spurcă tot trupul, aşa şi toate bunătăţile afară de trup sunt. Iar cel ce plânge pentru mântuirea sufletului său, acela îşi curăţeşte şi trupul său, pentru că lacrimile care ies din ochii lui, acelea tot trupul şi sufletul lui îi spală. Citeşte în continuare »

17 J Sf. Sfinţit Mc. Miron; Sf. Mc. Straton, Ciprian şi Tirs

Noul Testament – 1 Corinteni 9

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 391 şi 392

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 6: Între 2 judecăți

Slăvit să fie Domnul
şi Numele-I Preasfânt,
ce minunat le face
El toate câte sânt!

Cuvântul Lui puternic
e Soare fără-apus,
Slăvit să fie Domnul
de Jos şi până Sus.

Iubirea Lui dă viaţă
şi paşii Lui, belşug,
privirea Lui răsare
şi-a’ nopţii umbre fug.

Cuvântul Lui răsună
şi temerile pier,
Prezenţa Lui apare
şi jurul tot e cer.

Suflarea Lui adie
şi sloii se topesc,
Minunea Lui se-ndură
şi răii se sfinţesc. Citeşte în continuare »

Cel ce-a căutat, Iisuse, vreodată Adevărul
şi-a vrut cu dor şi sete să-l adâncească-n sine
nu va uita ce spune Cuvântul Sfânt şi harul –
că nicăieri altunde el nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat iubirea cu-adevărat curată
şi-a vrut să-i ardă-n suflet trăirile-i divine,
de soare şi de lacrimi, nu va uita vreodată,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat puterea de-a suferi durere,
de-a împlini dreptatea, de-a năzui spre bine
la Tine o să vină şi Ţie Ţi-o va cere,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine.

Cel ce-a căutat odihna talazurilor sale
şi pacea conştiinţei şi-a luptelor din sine
va şti că nu-i alt mijloc şi nu-i o altă cale,
că nicăieri altunde ea nu-i, decât în Tine. Citeşte în continuare »

Ce datorez eu Oastei Domnului

 

Acum, când am fost învredniciţi de Dumnezeu să prăznuim zece ani de la întemeierea tovărăşiei noastre ortodoxe, «Oastea Domnului», se cuvine, drept mulţumire Comandantului Suprem al ei, Domnului nostru Iisus Hristos, să arăt şi eu ce datorez acestei frăţii creştine de când am intrat în ea.

 

  1. Pentru întâia dată am simţit, cu adevărat, ce însemnează comunitatea creştină activă.

Când am văzut cât de mult şi adevărat se iubesc şi se stimează fraţii ostaşi, între ei şi cu alţii, cum năzuiesc mereu să coboare în viaţa lor învăţătura lui Hristos, cum cercetează de regulat Sfânta Slujbă şi toate regulile sfintei noastre Biserici, cum se ajută între sine şi pe alţii din afară de tovărăşie, cum se roagă şi cum vorbesc în adunările lor, cum propovăduiesc cu credinţă şi cu lacrimi pe Mântuitorul nostru – văzând, zic, toate acestea, am simţit mai cu putere şi mai adânc, ce frumoasă este dragostea creştină, izvorul tuturor bunătăţilor vieţii sufleteşti a oamenilor, şi cât de tari pot fi creştinii când stau laolaltă, legaţi prin asemenea sfântă legătură. Citeşte în continuare »

8. Spunea un oarecare bătrân, avva Teodor, pustnicul cel mare, zicând: odată am mers cu oarecari fraţi în Kanop, care este ca la cincisprezece stadii departe de cetatea Alexandria, la părintele Teodor, pustnicul cel mare, care avea darul răbdării. Şi vorbind cu noi bătrânul şi mult folosindu-ne, între alte vorbe, ne-a spus şi aceasta: era un frate care trăia într-o chiliuţă, afară din cetatea Alexandria, în dosul zidului şi acel frate avea darul lacrimilor. Odată, într-o zi, în urma dorinţei inimii sale, i-a venit umilinţă şi plângere mai mult decât altădată; iar el văzându-se în atâta umilinţă şi mulţime de lacrimi, zicea în sine, aşa: cu adevărat, acesta este semnul că se apropie ziua morţii mele. Şi când gândea aceasta, plângerea şi lacrimile mai mult se adăugau. Citeşte în continuare »

…LA ZECE ANI DE OASTE

Redăm mărturiile unora dintre clericii şi laicii cu aleasă pregătire culturală şi religioasă din vremea când Oastea Domnului se găsea la primii ei zece ani de activitate duhovnicească în ţara şi în Biserica noastră.

Rugăm pe toţi cititorii acestor rânduri să mediteze bine asupra mărturiilor prezentate – ele fiind izvorâte din inimile acestora, cât încă ei era sinceri şi nepărtinitori – pentru că, ceva mai târziu, când s-au petrecut evenimentele potrivnice Oastei Domnului, ce s-au dezlănţuit contra profetului trimis de Dumnezeu spre iniţierea acestei Lucrări, unii dintre aceştia n-au mai vorbit la fel. Influenţaţi de unele evenimente şi aserviţi unor oameni, ei au trădat adevărul şi s-au lepădat de legământul lor dintâi. Citeşte în continuare »

16 M Sf. Mahramă a Domnului; 

†) Sf. Martiri Brâncoveni Constantin Vodă cu cei 4 fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache;

†) Sf. Cuv. Iosif de la Văratec (Post)

Noul Testament – 1 Corinteni 8

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 389 şi 390

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 6: Între 2 judecăți

O, iată, vin grăbiţii Venirii vestitori,
n-ajung să plece unii – şi-s alţii următori!

Tu nu-nţelegi, tu nu te-ndrepţi,
tu nu te temi,– tu ce aştepţi?

O, iată vin în valuri cumplite-nştiinţări,
în chipul lor e groază, în graiul lor chemări!

O, iată, vine noaptea şi moartea şi, cu ea,
cumplită Judecata cea veşnică şi grea! Citeşte în continuare »

Iubirea Ta, Prieten drag,
mi-e şi-adăpost, mi-e şi toiag,
şi-n drum cu soţ, şi-n drum pribeag,
de-oriunde plec, oriunde trag.

Iubirea Ta, Iubirea Ta
e mama mea, e sora mea,
e casa mea, e ţara mea,
e cerul meu, e slava mea,
Iubirea Ta, Iisus, Iubirea Ta!

În ciuda perilor cărunţi
şi-a cutelor pleşuvei frunţi
şi-a mersului cu paşi mărunţi,
eu zbor cu ea din munţi în munţi.

Oricâte jertfe mi-a cerut,
nici una, dând, nu m-a durut;
cântări şi raze mi-a părut
tot ce mi-a dat cu-al ei sărut… Citeşte în continuare »

4. Zis-a un bătrân oarecare, învăţându-l pe ucenicul său: fiule, de te vei lenevi a te scula noaptea la slujba utreniei, în acea zi nu se cade să dai trupului tău mâncare, căci scrie Apostolul, că pe degeaba nu se cade a mânca. Iarăşi, zic ţie, că mireanul de va fura, este vinovat. Aceeaşi vină o socoteşte Dumnezeu fiecărui frate, care se va lenevi şi nu se va scula la slujba bisericii, afară de boală, sau de o mare împiedicare. Însă şi de la cel bolnav şi ostenit aşteaptă Dumnezeu rugăciune duhovnicească, căci aceasta poate să o facă şi cel bolnav şi neputincios. De ai clevetit cumva pe vreun frate şi te mustră cugetul tău, mergi cu smerenie la acel frate şi te închină până la pământ, zicând: iartă-mă, frate, că am greşit şi te-am clevetit! Citeşte în continuare »

1. Puterea mea, lumina mea, comoara mea, plinătatea vieţii mele, nu mai vreau numai lângă Tine – când este pe lumea asta un loc şi mai fericit decât acesta: în Tine!

2. Ce tristă îmi pare acum, şi ce nevrednică de Tine, dragostea mea de mai demult, care se mulţumea să fie doar lângă Tine!

3. Cum s-a putut ea oare mulţumi atunci cu atât de puţin?

4. De ce oare i-a trebuit atâţia ani şi atâtea amărăciuni pentru a afla că numai „lângă“ nu este nimic, nu poate nimic, nu ştie nimic!

5. Aveam, desigur, şi atunci, într-un fel, nişte palide bucurii, dar ce puţin îmi erau acestea…

6. Cel neştiutor şi neputincios poate să se bucure şi lângă o grădină, când tânjeşte de dorul unui parfum plăcut.
7. Dar este cu totul şi cu totul altceva când este în mijlocul grădinii, în mijlocul miresmelor, în mijlocul roadelor îndestulate.

8. Cel însetat şi dogorit de o arşiţă îndelungată poate simţi o înviorare lângă un izvor, lângă o apă, dar, desigur, este cu totul altceva când poate să bea şi poate să se scalde fericit în plinătatea ei.

9. Cel flămând poate să aibă o oarecare mulţumire lângă o masă îmbelşugată, dar, desigur, este cu totul altceva când se împărtăşeşte îndestulat din toată bunătatea şi dulceaţa hranei ei gustoase.

10. Preaiubitul inimii mele, nu mă mai pot îndestula să mă ştiu numai lângă Tine.

11. Nu-mi mai ajung numai întâlnirile doar din când în când, chiar dacă sunt tot mai lungi şi tot mai apropiate.

12. Nu mi se mai poate mulţumi sufletul numai cu „mereu mai mult“. Vreau totul! Citeşte în continuare »

Arhivă articole pe acest subiect:
Cum a murit Constantin Brâncoveanu şi copiii săi –  Pr. Arsenie Boca

Mormântul cu moaştele Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu

Viaţa şi domnia lui Constantin Brâncoveanu. Cronologie în contextul istoric al Ţărilor Române Citeşte în continuare »

15 M (†) Adormirea Maicii Domnului

Noul Testament – 1 Corinteni 7

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 387 şi 388

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 6: Între 2 judecăți

Mai întâi de toate, voia,
Domnului să ţi-o supui,
cere-I pentru ea deplină
binecuvântarea Lui…

Doar ce-ţi binecuvântează
şi-ţi îngăduie Hristos
îţi va fi spre-adevărată
fericire şi folos.

Mai întâi de orice-avere
care vrei să ţi-o adui,
caută să câştigi comoara
binecuvântării Lui.

Mai întâi de-orice-nsoţire
care vrei să ţi-o propui,
vino, cere-I să-ţi dea Domnul
binecuvântarea Lui.

Mai întâi de orice vorbă
care ai de gând s-o spui,
mergi şi cere de la Domnul
binecuvântarea Lui.

Mai întâi de legăminte,
– nu promite nimănui
până nu-ţi ceri – şi-ţi dă Domnul
binecuvântarea Lui.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

OMILIE LA SLĂVITĂ ADORMIRE A PREASFINTEI MAICI A LUI DUMNEZEU

SOCOTESC CĂ NIMENI NU TRECE CU VEDEREA că nu este nimic mai greu, decât a lua aminte ceea ce trebuie în osteneala de acum. Cât despre mine, îmi e greu să găsesc cuvinte în această zi, când eu gândesc că toţi oamenii sunt datori Fecioarei cu fapte atât de mari, căci nu e cu putinţă să nădăjduim că bietele noastre cuvinte să apropie măreţia realităţilor. Deci nimeni să nu nădăjduiască să ne plece către trufie! — şi, dealtfel, unde ar fi trufia? Citeşte în continuare »

După săvîrşirea tuturor tainelor mîntuirii noastre şi după Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri, Preacurata şi Preabinecuvîntata Fecioară Maria, Maica Lui şi Mijlocitoarea mîntuirii noastre, vieţuia în Biserica creştină, care începuse a-şi răspîndi numele prin toată lumea, veselindu-se pentru slava Fiului şi Dumnezeului său. Căci, prin împlinirea cuvintelor sale, ceea ce se vedea încă din zilele vieţii sale avea să fie fericită de toate neamurile; pentru că Iisus Hristos fiind slăvit pretutindeni, era fericită şi Preacurata Maica lui Dumnezeu pe pămîntul celor vii. Şi s-a apropiat de preacinstita şi preaslăvita ei adormire, fiind plină de zile; deci, dorea ca să iasă din trup şi să se ducă la Dumnezeu, pentru că era cuprinsă de necurmată şi necontenită dumnezeiască dorinţă, ca să vadă preadulcea şi preadorita faţă a Fiului său, Care şade în ceruri de-a dreapta Tatălui. Arzînd către Dînsul mai mult decît serafimii, prin văpaia dragostei, multe lacrimi izvorau din ochii săi cei preasfinţi. Ea se ruga Domnului cu căldură, ca să o ia şi pe ea la Dînsul din valea aceasta a plîngerii, şi s-o ducă în bucuriile cele de sus şi nesfîrşite. Citeşte în continuare »

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR