Postări recomandate
Adunare anuală a Oastei Domnului la Arad

Adunare anuală a Oastei Domnului la Arad

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale Timotei Arhiepiscopul Aradului, în ziua de duminică, 24 august, a.c., va avea loc, la Catedrala Veche, după participarea la Sfânta Liturghie, Adunarea anuală a Oastei Domnului din Arad. Așteptăm, cu toată dragostea, la bucuria noastră duhovnicească, preoți, frați și surori de pretutindeni, ca împreună să-L mărturisim și ...

Citeşte în continuare »

Adunare anuală a Oastei Domnului la Pitești

Adunare anuală a Oastei Domnului la Pitești

Cu binecuvântarea Înaltpresfințitului Arhiepiscop Calinic, al Argeșului și Muscelului, vă anunțăm că în perioada 6-7 septembrie 2014 va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din Pitești, la Biserica Mavrodolu. Cu toată dragostea în Hristos Domnul, invităm preoți, frați și surori să participe la ospățul nostru duhovnicesc. Pr. paroh Constantin Onu

Citeşte în continuare »

Adunare la Tudor Vladimirescu, BT

Cu bucurie și cu dragoste vă facem cunoscută perioada întrunirii anuale a Asociației Oastea Domnului din parohia ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Tudor Vladimirescu, comuna Avrămeni, județul Botoșani: sâmbătă, 30 august și duminică 31 august 2014. Vă așteptăm cu drag. Pr. Ionuț Miorcăneanu

Citeşte în continuare »

Comemorare la Podoleni, Neamț

În ziua de duminică, 10 august, a.c., va avea loc, la Podoleni, județul Neamț, Adunarea de comemorare a neuitatei noastre surori Ileana Pintilie. La orele 14:00 se ține parastasul în cimitirul de la centru, după care adunarea propriu-zisă se va desfășura la biserica de la centru, în casa praznicală. Așteptăm cu drag ...

Citeşte în continuare »

Adunare la Bâltanele

În zilele de sâmbătă, 2 și duminică, 3 august, a.c., cu binecuvântarea părintelui paroh al bisericii din satul Bâltanele, com. Greci, jud. Mehedinți, va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului. Se poate ajunge cu trenul până la gara Streheaia și apoi cu microbuze. Așteptăm preoți, frați și surori la bucuria noastră ...

Citeşte în continuare »

La Durău – Adunarea anualã pe Ţară a Oas­tei Domnului,

La Durău - Adunarea anualã pe Ţară a Oas­tei Domnului,

“De n-ai fost pe Retezatul, pe Ceahlău ori Caraiman, pe-aceşti munţi cu vârfuri albe până-n cerul diafan, cu-nălţimi de măreţie şi cu ape de mărgean, şi cu spaţii de lumină, şi cu zări spre Canaan, – de nu poţi o dată-n lună, mergi măcar o dată-n an…” (Traian Dorz) Cu binecuvântarea ...

Citeşte în continuare »

Nevoia de manifestare a darului creator

Nevoia de manifestare a darului creator

Este adevărat că în învălmăşeala vieţii cotidiene, dar şi în faţa asaltului feluritelor tentaţii, ispite  ori solicitări profesionale, şcolăreşti sau familiale, tot mai puţini dintre noi ne mai găsim timp şi pentru suflet. Dat fiind faptul că în zilele acestea a început o nouă vacanţă pentru mulţi dintre tinerii noştri ...

Citeşte în continuare »

Cerurile-Ţi cântă, Doamne  – CD audio

Cerurile-Ţi cântă, Doamne - CD audio

  Preaiubiţi fraţi şi surori cu ajutorul Domnului s-au finalizat lucrările unui nou album de cântări interpretat cu vocea bine cunoscutului nostru frate Sandu Donici. Toate cântările sunt compoziţii noi şi alese ca text din poezia fratelui Traian Dorz, trezind poate interesul duhovnicesc al căutării sau rememorării unor poezii uimitoare, având ...

Citeşte în continuare »

„Aceasta nu mă priveşte pe mine“

„Aceasta nu mă priveşte pe mine“

N-au fost puţine cazurile când necazurile ostaşilor veneau din denunţurile unora dintre cei care-şi ziceau „credincioşi“ şi care făceau acest rău din interes sectar. Dar, până la urmă, Părintele Iosif va ajunge la cea mai înaltă încredinţare de la care nu se va mai coborî în arena luptelor cu aceşti rău-voitori ...

Citeşte în continuare »

Părintele Iosif Trifa – Un model în ortodoxia românească

Părintele Iosif Trifa - Un model în ortodoxia românească

La 90 de ani de „Oaste”, 125 de ani de la naşterea părintelui Iosif Trifa şi la 75 de ani de la strămutarea sa în Împărăţia lui Dumnezeu Iată doar câteva argumente în acest sens:Viziunea Părintelui faţă de preoţie - A fost convins că preotul trebuie să ...

Citeşte în continuare »

„După ce s-au săturat, Iisus a zis ucenicilor Săi: «Strângeţi fărmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic!»“ (Ioan 6, 12)

Totdeauna e bine ca omul să fie econom. Totdeauna e bine ca omul să aibă grijă să nu risipească nimic. Cumpătarea este o virtute, iar economia este o datorie a fiecăruia din noi. Însă în vremuri grele sau în drumuri lungi şi prin locuri pustii este şi mai multă nevoie să strângi şi să păstrezi fiecare fărmitură spre a nu se pierde nimic. Drumul fiind lung, locul fiind pustiu sau necazul ţinând multă vreme, nu uşor găseşti hrana de care ai nevoie. Iar cei care nu ştiu să strângă sau nu ştiu să păstreze, adesea, mor de foame (Amos 8, 12).

Când eram copil, mergeam adesea cu tatăl meu la pădure cu carul după lemne. Pădurea fiind departe, ne sculam de pe la miezul nopţii şi tot mergeam până la prânz, iar înapoi ajungeam seara, pe la aprinsul lămpilor. Când m-am dus prima dată, după ce am încărcat în pădure lemnele în car, ne-am aşezat ca de obicei să mâncăm merindea din traistă. Cum eu am rămas la urmă cu mâncarea, tatăl meu mi-a zis: «Eu mă duc să prind boii la jug, tu să strângi cojile şi fărmiturile, să le pui în traistă şi vino!» Citeşte în continuare »

Fragment din vorbirea fratelui Popa Petru(Batiz) la nunta de la Ceişoara – duminică,30 iunie 1974

Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Iisus tot nu venise la ei. Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată. După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Iisus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat. Dar Iisus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Iisus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.

A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. Când au văzut noroadele că nici Iisus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Iisus. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” Drept răspuns, Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” Citeşte în continuare »

Pe cele mai multe ori bogătaşii sunt pizmaşii omului smerit şi dispreţuitorii omului credincios. De aceea bine e ca el să nu meargă la mesele lor. Dar, dacă va merge, cu orice risc să vorbească acolo Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru că această înfăţişare a lui acolo între cei mari nu este aranjată pentru cel credincios, căci cei credincioşi Îl cunosc şi Îl văd pe Dumnezeu şi fără asta.

Ci este pentru acel mai-mare şi pentru ai lui care poate că n-au avut nici un alt prilej să se întâlnească cu Mântuitorul decât acolo.

Şi poate nici nu vor mai avea altul niciodată.

De aceea este de o atât de mare însemnătate modul cum se înfăţişează, cum vorbeşte şi ce spune orice credincios al Domnului când ajunge vreodată în viaţa lui să stea la masă la unul dintre cei mari pe pământ. Citeşte în continuare »

“1. Credinţa părinţilor noştri a cinstit dintotdeauna însemnătatea, numele şi fiinţa Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Şi orice cuget evlavios de creştin adevărat se va uni totdeauna, cu toată fiinţa sa, întru această cinstire.

2. Din marea şi eterna clipă a Bunei-Vestiri, când slăvitul arhanghel Gavril – îngerul care stă chiar în faţa lui Dumnezeu, cum a spus el însuşi –, a fost trimes să ducă preafericitei Fecioare Maria vestea cea strălucită, ea a fost acea taină şi minune prin care s-a început lucrarea mântuirii noastre.

3. Această fiinţă unic de mare şi de aleasă a căpătat o slavă eternă, atât în faţa cerurilor, cât şi a pământului. Asupra ei s-a coborât atunci tot harul Dumnezeirii.

4. Arătarea prezenţei Sfintei Treimi şi împreună-lucrarea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh s-a arătat pentru prima dată clar în istoria omenirii şi în scrierile Sfintelor Scripturi nu la Botezul Domnului, în Iordan – cum de obicei se spune
–, ci S-a arătat pentru prima dată prin vestirea marelui arhanghel Gavril către Sfânta Fecioară Maria.  Citeşte în continuare »

“Dar ziua a început să se plece spre seară. Şi, venind la El, cei doisprezece I-au spus: Dă drumul mulţimii să se ducă prin satele şi prin sătuleţele dimprejur, ca să poposească şi să-şi găsească mâncare, că aici suntem în loc pustiu. Iar El a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce.

Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul acesta. Căci erau ca la cinci mii de bărbaţi. Dar El a zis către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci de inşi. Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi.

Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, ca să pună mulţimii înainte. Şi au mâncat şi s-au săturat toţi şi au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coşuri de fărâmituri.” (Luca 9, 12-17) Citeşte în continuare »

Iisuse, Pâinea Vieții
și mana cea din cer
plângând te cheamă bieții
ce-n plâns și foame pier.

Și gem într-o pustie
de lipsuri și nevoi -
Iisuse, mana vie,
coboară-Te-ntre noi.

În lumea de păcate
și-nconjurați de rău
flămânzii de dreptate
se sting de dorul Tău.

Tu poți să saturi bieții
înfometați ce pier.
O, sfântă Pâine-a Vieții
și mana cea din cer!

de Traian Dorz

Duminica a opta după Pogorârea Sfântului Duh, numită şi aceea a „Înmulţirii pâinilor” îşi găseşte expresia în Evanghelia de la Matei, capitolul 14, versetele 14-22 şi împreună vom lua aminte la textul Evangheliei, pe care tot împreună vom încerca să-l analizăm:

„În vremea aceea, Iisus, ieşind, a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe toţi bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: «Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare».
Iisus însă le-a răspuns: «N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce!».
Iar ei I-au zis: «Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti».
Şi El a zis: «Aduceţi-Mi-le aici!» Şi, poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns ră-măşiţele de fărâmături, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii.
Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.” Citeşte în continuare »

Peste tot, cultul Maicii Domnului îşi are temeiul lui în Biblie. Greşesc sectarii care resping cultul Maicii Domnului, spunând că nu-şi are temeiul în Sfânta Scriptură.

Dar greşesc, de altă parte, şi cei care umblă să apere acest cult cu fel de fel de istorisiri şi ocoşeli omeneşti – care nu-şi pot avea temeiul lor sprijinit de Biblie.

Cultul Maicii Domnului este arătat lămurit în Sfânta Scriptură în multe locuri, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, şi se poate oricând apăra şi susţine prin Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu. Însăşi Preacurata arată acest cult prin cuvintele ei din Evanghelia de la Luca 1, 48, când spune: „Iată că de acum mă vor ferici toate neamurile…“ Citeşte în continuare »

Ceea ce spune Biblia despre potop este un lucru deplin adeverit şi din partea istoriei. În istoria tuturor popoarelor din lume s-a păstrat tradiţia şi amintirea unui potop care a înecat pământul. Se află în istoria haldeilor, perşilor, egiptenilor şi chinezilor. Tradiţia potopului s-a păstrat până şi în America.

Geologia, ştiinţa care se ocupă cu cercetarea straturilor de pământ, adevereşte şi ea acest lucru. Geologia vorbeşte despre o lume „antidiluvi-ană“ (de dinainte de potop); o lume cu plante şi animale ce s-au stins. Istoria spune că potopul a fost cam prin anii 1600-1700 după facerea lumii. Unii spun că potopul a fost în anul 1656 după facerea lumii. În anul 1656, noiembrie 17 a intrat Noe în corabie. Citeşte în continuare »

Ca-o-oaie-fara-de-glas-209x300Sub mâna „tunzătorului“ şi noi trebuie să stăm ca „o oaie fără de glas“. Să ne predăm „tunsului“

 

Întocmai ca o oaie pe care o ia tunzătorul şi îi tunde toată lâna, aşa face şi Domnul cu copiii Lui: îi „tunde“, luându-le toate plăcerile din lumea aceasta şi trecându-i prin încercări şi suferinţe. De câte ori vine rândul nostru la această operaţie a tunsului, noi să ne supunem, aşa cum S-a supus El: „…ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund…“ Mi-e teamă însă că noi ne deschidem prea tare gura când soseşte acel timp.

Mai întâi gândiţi-vă că o oaie răsplăteşte grija şi osteneala stăpânului prin faptul că e tunsă, că îşi dă lâna ei. Ne dă şi carne, când este tăiată, însă, cât timp trăieşte, unica plată pe care oaia o dă păstorului este lâna şi laptele.

Şi noi trebuie să răsplătim grija Păstorului nostru cel Bun. Iar răsplata noastră este aceasta umilă şi slabă: să ne predăm tunsului, să suferim când El ne cheamă la suferinţă.

Încercările sunt foarfeca Păstorului nostru. Suferinţa e timpul tunsului.

În timpul acestui tuns – dacă-l înţelegem – noi suntem nişte bune oi ale lui Hristos şi cu bucurie suferim, zicând: „Eu mă supun, o Doamne, ca Tu să iei de la mine totul şi să faci cu mine ce vrei, căci eu nu mai sunt al meu, ci sunt al Tău, răscumpărat de Tine cu un preţ scump“.

Părintele Iosif Trifa, din „Ca o oaie fără glas – (Isaia 53, 7)”

Alcoolul duhul diavoluluise curăţă de murdărie şi gunoi. Dar sufletele întinate la cârciumă cine le curăţă?

Aţi văzut cum după o Sâmbătă seara şi o Duminică de chef şi petrecere – Luni dimineaţă cârciuma se curăţă. Intră în funcţie măturoiul şi apa şi cârciuma e curăţită de toate murdăriile şi gunoaiele ce le-a lăsat cheful.

Dar se ridică întrebarea, ce se alege de sufletele care s-au murdărit la cârciumă? Cine curăţă şi câte suflete se curăţă de întinăciunea cea sufletească pe care o face cârciuma? Cine spală „ferestrele“ sufletului care s-au afumat din greu? Cine mătură casa inimii care s-a umplut de toată necurăţenia?

„Au nu ştiţi că voi sunteţi casa Duhului Sfânt?“ – zice Apostolul Pavel (I Corinteni 6, 19). Ce s-a ales, oare, de „casa“ asta după ce omul a dus-o la cârciumă şi a băgat-o în casa Necuratului? Citeşte în continuare »

 Radio Oastea Domnului

radio 1

din foaia ”Oastea Domnului”, anul II, nr. 13, Sibiu – 29 martie 1931

Citeşte în continuare »

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale Timotei Arhiepiscopul Aradului, în ziua de duminică, 24 august, a.c., va avea loc, la Catedrala Veche, după participarea la Sfânta Liturghie, Adunarea anuală a Oastei Domnului din Arad.

Așteptăm, cu toată dragostea, la bucuria noastră duhovnicească, preoți, frați și surori de pretutindeni, ca împreună să-L mărturisim și să-L slăvim pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Adunarea Oastei Domnului din Arad

Cu binecuvântarea Înaltpresfințitului Arhiepiscop Calinic, al Argeșului și Muscelului, vă anunțăm că în perioada 6-7 septembrie 2014 va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din Pitești, la Biserica Mavrodolu.

Cu toată dragostea în Hristos Domnul, invităm preoți, frați și surori să participe la ospățul nostru duhovnicesc.

Pr. paroh Constantin Onu

august 2014
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Categorii
Video
Colecţia Isus Biruitorul
Lumina de la Certege

Calendar
Icoana Zilei
Sinaxar
Biblioteca
Vă recomandăm
Medalia Oastei