Postări recomandate

Volumul 1: Traian Dorz, Cîntarea Cîntărilor (manuscris)

Noi apariţii editoriale Seria „Cuvinte confiscate” – documente folosite de Securitate pentru condamnarea fratelui Traian Dorz „la 16 (şaisprezece) ani muncă ...

Read More

Adunarea Oastei Domnului din Cluj-Napoca

De asemenea, sâmbătă dimineață de la ora 9:00 se va organiza o excursie gratuită cu autocarul pentru tineri la barajul ...

Read More

Ce este Oastea Domnului – Cuprins

Ce este Oastea Domnului – Cuprins

CUPRINS Prefaţă Cuvânt înainte 1. Ce fel de mişcare este Oastea Domnului şi cum s-a pornit? Mişcarea aceasta este de la Dumnezeu 2. Războiul ...

Read More

Adunarea anuală a Oastei Domnului din Deva

Adunarea anuală a Oastei Domnului din Deva

Cu binecuvântarea Preasfinției Sale Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Duminică, 08 octombrie 2017, vă invităm la Adunarea anuală a Oastei ...

Read More

Nu uitaţi mormintele înaintaşilor voştri.

Nu uitaţi mormintele înaintaşilor voştri. Nu uitaţi numele lor. Nu uitaţi cãrţile lor, - cãci uşor veţi uita apoi şi ostenelile lor. Domnul vã aduce ...

Read More

23. Povestit-a un bătrân, că era o fecioară bătrână, foarte sporită în frica lui Dumnezeu, care întrebată fiind de mine, pentru pricina depărtării sale de lume, a povestit aşa: eu, o, minunatule, copilă fiind, aveam un tată foarte blând şi liniştit cu obiceiul, dar bolnav şi neputincios cu trupul, încât cea mai multă vreme a vieţii lui o cheltuia zăcând pe pat. Şi aşa trăia, încât abia rar şi cândva se întâlnea cu cineva. Cu lucrul pământului se îndeletnicea când se întâmpla de era sănătos şi acolo viaţa petrecându-şi roadele le aducea în casă şi atâta tăcere avea, încât se părea celor ce nu-l ştiau, că ar fi mut. Însă maica era cu totul împotriva tatălui. Ea iscodea şi cele peste patria noastră şi atât era de limbută cu toţi, încât niciodată nu o vedeam câtuşi de puţin tăcând, ci uneori certându-se, iar alteori grăind lucruri necuviincioase şi fără rânduială. Citeşte în continuare »

De la Nunta cea din Cana,
pe oriunde ai umblat,
pân’ la Golgota, Iisuse,
de mulţimi ai fost urmat.

În pustie Te-nsoţiră,
urmărindu-Ţi ochii blânzi,
Tu le-ai dat Cuvânt şi pâine
la-nsetaţi şi la flămânzi.

Lângă mare-au fost cu Tine,
ascultând nesăturaţi,
Tu le-ai dat cuvânt şi apă
la flămânzi şi la-nsetaţi.

Citeşte în continuare »

 

21 J Sf. Ap. Codrat; Sf. Prooroc Iona (Odovania Praznicului Înălţării Sf. Cruci)

Noul Testament – Efeseni 4

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 451  si 452

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 10: Pe drumul crucii

5. Făgăduinţa de la Matei 18, 20

 

În Biblie sunt multe făgăduinţe pe care noi însă nu le folosim. Nu le trăim. Ele stau acolo ca nişte haine de paradă pe care nu le îmbracă nimeni. Cam aşa e şi cu făgăduinţa de la Matei 18, 20. Oare unde am putea afla, în această lume, această făgăduinţă şi unde am putea-o simţi? Căutare zadarnică.

Dar să nu mai vorbim de lume, căci lumea de azi «zace în cel rău».

Eu mă întreb: oare trăim această făgăduinţă noi, cei care căutăm mântuirea? Oare trăim noi, ostaşii Domnului, această făgăduinţă, în Oastea Domnului şi în adunările Oastei?

Căci, iubiţii mei, şi adunările noastre sunt clădite şi trebuie să fie clădite pe scumpa făgăduinţă: „Unde sunt doi sau trei adunaţi…“

 Adunarea Oastei este o strângere în Numele Domnului Iisus… o strângere în jurul Crucii Lui… o strângere de suflete care Îl cheamă pe Domnul în mijlocul lor. Citeşte în continuare »

14. Era un sihastru prin părţile Iordanului, nevoindu-se mulţi ani şi care, acoperit de Dumnezeu, nu primea bântuieli de la vrăjmaş, căci de neînvins era. Aşadar, pentru toţi cei ce veneau la dânsul pentru folos, el defăima pe satana şi-l ocăra, zicând, că nimic nu este şi că nu are nici o putere asupra nevoitorilor de nu va afla pe cei asemenea lui spurcaţi, robiţi totdeauna păcatului, care fără să simtă îi slăbănogeşte. Iar acestea le zicea neştiind darul Celui de sus, care nu lasă pe satana să-l robească. Şi când i s-a apropiat sfârşitul, după slobozirea lui Dumnezeu, a venit diavolul adevărat şi i-a zis: ce am cu tine, părinte? De ce mă ocărăşti? Au, te-am supărat vreodată cu ceva? Citeşte în continuare »

 

20 M Sf. M. Mc. Eustatie şi soţia sa Teopista cu cei 2 fii: Agapie şi Teopist (Post)

Noul Testament – Efeseni 3

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 449  si 450

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 10: Pe drumul crucii

Prin ce arat că-s credincios
şi că-s ostaşul lui Hristos,
şi că-s creştin adevărat,
prin ce arat, prin ce arat?

Fă, Doamne, să trăiesc
aşa cum mă numesc,
să-Ţi fiu cum Tu mi-ai spus,
un fiu supus.

Hristos a spus că toţi ai Săi
merg pe-ale mântuirii căi;
eu, dacă spun că le-am aflat,
prin ce arat, prin ce arat? Citeşte în continuare »

  • 4. Curierul

 

Iubiţii mei fraţi ostaşi!

În Franţa s-a ridicat statuie unui soldat din vremea războiului.

Făcea pe curierul acest soldat: adică ţinea legătura între Marele Comandant şi trupele de la front.

Într-o zi, atacul vrăjmaşului se înteţise foarte. Armata de la front era într-o grea încercare. Soldatul curier primi de la Comandant însărcinarea să ducă solie luptătorilor de la front, că le soseşte ajutor. Curierul plecă într-o ploaie de gloanţe. Pe la jumătatea drumului, un glonţ îi sfredeli mâna stângă. Merse mai departe. Un alt glonţ îl izbi în piept. Simţea că e pierdut. Se gândea însă la solia ce i se încredinţase. Atunci făcu un lucru de mare curaj şi uimire. Se aşeză cu faţa în sus; apucă solia cu mâna dreaptă; ridică apoi mâna în sus şi muri în poziţia aceasta, cu mâna înţepenită drept în sus. În gândul său, muribundul şi-a zis: Nu mai pot face nimic; tot ce mai pot face e atât: să mor cu solia ridicată în sus, poate vor veni alţii şi, văzând-o, o vor duce la front. Citeşte în continuare »

De asemenea, sâmbătă dimineață de la ora 9:00 se va organiza o excursie gratuită cu autocarul pentru tineri la barajul de la Tarnția, apoi vom merge la Mănăsitrea Florești unde vom avea parte de diverse activități de tabără. Rugăm tinerii să se înscrie pentru excursie la numărul de telefon: 0740 176 478 (Ștefan Suciu).

 

19 M Sf. Mc.  Trofim, Savatie și Dorimedont

Noul Testament – Efeseni 2

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 447  si 448

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 10: Pe drumul crucii

Tot mai rar auzi Cuvântul
cel curat şi credincios
ce cuprinde adevărul
sfânt, cum l-a lăsat Hristos.

Tot mai rar îi vezi pe oameni
preţuind ce-i luminos
şi-nsetând de curăţia
umbletului cu Hristos.

Tot mai rari sunt credincioşii
ce, cu duh adânc pios,
gustă şi trăiesc minunea
părtăşiei cu Hristos. Citeşte în continuare »

11. Alt frate şedea singur, aparte, în mânăstirea Monidriilor zicând această rugăciune neîncetat către Dumnezeu: Doamne, nu mă tem de Tine! Pentru aceasta, trimite-mi săgeată de fulger, sau alt chin, sau boală, sau drac, ca aşa măcar sufletul meu cel împietrit să capete frică! Rugându-se iarăşi, zicea: Ştiu că multe am greşit Ţie, Stăpâne, şi nenumărate sunt greşelile mele. Pentru aceea nu îndrăznesc să zic să mă ierţi, ci de se poate, pentru îndurările Tale, iartă-mă! Iar de nu se poate, pedepseşte-mă aici şi nu mă pedepsi acolo! Citeşte în continuare »

  1. O vorbire de despărţire la adunarea din Sibiu

 

Iubiţii mei fraţi! Cu o veste nu prea bună am venit azi, aici, între voi. Pentru căutarea sănătăţii, trebuie să plec iarăşi dintre voi. Şi, de data asta, trebuie să plec mai departe.

Trebuie să plec în străinătate.

Folosesc cuvântul „străinătate“ în felul lumii, pentru că în „străinătate“ suntem şi aici, „acasă“, cum se zice. Toţi suntem nişte călători şi străini pe acest pământ. „Cetăţenia noastră este în ceruri“ (Filipeni 3, 20). E vorba numai despre o distanţă geografică ce se măreşte între mine şi voi. Dar oricât de mare ar fi această distanţă, ea nu ne poate despărţi sufleteşte. Slăvit să fie Domnul, Care ne-a întâlnit într-o dragoste şi frăţie pe care nici distanţele, „nici sabia, nici moartea, nici viaţa“ nu le pot frânge (Rom. 8, 38).

Şi totuşi mă gândesc cu duioşie la despărţirea noastră. Îmi vine în gând duioasa despărţire de la Milet, când Apostolul Pavel s-a despărţit de fraţii lui, cu lacrimi multe, multe (Fapte 20, 17-38). Citeşte în continuare »

 

 

18 L Sf. Eumenie, Ep. Gortinei; Sf. Mc. Ariadna şi Castor

Noul Testament – Efeseni 1

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 445  si 446

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 10: Pe drumul crucii

3. Alt frate, iarăşi, după ce s-a pocăit, s-a liniştit. Dar s-a întâmplat că el îndată s-a lovit de-o piatră şi şi-a rănit piciorul şi din acea rană a curs atâta sânge încât a leşinat şi şi-a dat sufletul. Apoi au venit dracii să-i ia sufletul. Dar le-a zis îngerii: căutaţi la acea piatră şi vedeţi sângele lui, pe care l-a vărsat pentru Domnul. Aceasta zicând îngerii, i s-a izbăvit sufletul. Citeşte în continuare »

Dacă doi se vor ruga
tari într-o credinţă,
Domnul le va asculta
scumpa lor dorinţă.
Gândul lor va fi-mplinit
cu o taină rară
şi-al Lui dar, şi-al Lui dar preafericit
le va fi, le va fi-o comoară.

Dacă doi sau trei se strâng
în al Lui Sfânt Nume,
Domnul e-ntre ei oricând,
dulce să-i îndrume.
Citeşte în continuare »

  1. „Cercetaţi Scripturile,… tocmai ele mărturisesc despre Mine“ (Ioan 5, 39)

 

Noi, cei de la Oastea Domnului, recomandăm mult, şi de mult, Biblia. De ani de zile îndemnăm poporul să citească Biblia. De ani de zile spunem ce carte scumpă şi sfântă este Biblia.

Ţinem însă să spunem că această recomandaţie nu e a noastră. Ea nu porneşte numai de la noi. Recomandaţia vine de la Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Biblia este o carte pe care o recomandă Însuşi Fiul lui Dumnezeu, cu cuvintele din Evanghelia de la Ioan 5, 39. Citeşte în continuare »

Spicuim mai jos câteva din cuvintele testamentare, spuse şi scrise de către Părintele Iosif, ele constituind adevăruri mântuitoare şi obligatorii pentru toţi ostaşii Domnului, pentru totdeauna.

 

  1. „Slăvit să fie Domnul!“

 

Acesta este salutul pe care mi l-a inspirat Domnul şi pe care îl las Oastei Domnului. Citeşte în continuare »

1. Un frate şedea într-o chilie din Egipt, în multă smerenie petrecând. Şi avea acesta o soră care curvea în cetate pricinuind pierzare la multe suflete. De multe ori supărându-l bătrânii, mai pe urmă trimiţându-l pe fratele la dânsa, doar sfătuind-o se va strica păcatul cel ce se lucra printr-însa. După ce a ajuns el la locul acela, văzându-l unul din cunoscuţi, a alergat mai înainte şi a vestit surorii lui, zicând: iată, fratele tău este lângă uşă. Atunci ea împungându-se la cele dinăuntru şi lăsând pe ibovnicii cărora le slujea, a ieşit cu capul gol în întâmpinarea fratelui său. Citeşte în continuare »

Cu binecuvântarea P.S. Episcop Sofronie, Episcopul Oradiei, duminică, 01 octombrie, a.c., după Sf. Liturghie, începând cu orele 14:00, va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din Oradea, la Catedrala episcopală «Învierea Domnului», care se află în centrul civic al oraşului. Se ajunge cu tramvaiele din toate direcţiile.

Invităm preoţi, fraţi şi surori de pretutindeni, ca bucuria noastră duhovniceasc, astfel încât aceasta să fie deplina în inimile tuturor.ă să fie, şi de această dată, deplină.

Adunarea Oastei Domnului din Oradea

septembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR