Postări recomandate
Adunarea anuală a Oastei Domnului din Bistriţa

Adunarea anuală a Oastei Domnului din Bistriţa

Cu binecuvântarea preoților parohi: Grigore Conea şi Bechiş Tudor-Ioan, va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din Bistriţa, duminică, 16 noiembrie 2014, de la ora 14:00, la Biserica Sfânta Ana (zona Big). Vă așteptăm, cu mare drag, să învăţăm împreună din Cuvântul lui Dumnezeu, din învăţăturile înaintaşilor şi ale Sfinţilor Părinţi! Adunarea ...

Citeşte în continuare »

Adunare anuală a Oastei Domnului din Braşov

Adunare anuală a Oastei Domnului din Braşov

Cu binecuvântarea Părinţilor Eugen şi Ciprian Comşulea, duminică, 09 noiembrie 2014, la Biserica «Schimbarea la Faţă», de pe Bulevardul Saturn, nr. 33 (lângă Micşunica),  se va ţine Adunarea anuală a Oastei Domnului din Braşov. Prilejuită de rememorarea evenimentului din 7 noiembrie 1976, însemnat în calendarul Oastei Domnului ca ”A treia zi istorică” pentru ...

Citeşte în continuare »

Apel la responsabilizare

Apel la responsabilizare

Creaţia Oastei Domnului a suscitat întotdeauna o tentaţie destul de mare, atât pentru credincioşii înrolaţi în această Mişcare, cât şi pentru cei din afara ei. Nu întotdeauna însă această provocare a fost una sinceră, curată, în duhul şi sub imperativele duhovniceşti ale celor care au fost hăruiţi de Dumnezeu să ...

Citeşte în continuare »

Ajutor frăţesc

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos (Gal. 6,2) Slăvit să fie Domnul! Iubiți frați și surori, Nu putem să fim indiferenți, nu putem să trecem ușor cu vederea când vedem şi auzim despre persoane cu probleme în jurul nostru. Fiecare dintre noi avem probleme, dar sunt unii ...

Citeşte în continuare »

Aşezământul memorial Preot Iosif Trifa

  Ne gândeam ce frumos şi fericit ar fi dacă Domnul ne va ajuta să putem răscumpăra aceste bunuri care pentru noi şi pentru istoria Oastei au valoare unică. – fratele Traian Dorz - Certege, an jubiliar 1988. Iubiţi fraţi şi surori, Iată că Bunul Dumnezeu a îngăduit ca acest lucru să se ...

Citeşte în continuare »

Nevoia de manifestare a darului creator

Nevoia de manifestare a darului creator

Este adevărat că în învălmăşeala vieţii cotidiene, dar şi în faţa asaltului feluritelor tentaţii, ispite  ori solicitări profesionale, şcolăreşti sau familiale, tot mai puţini dintre noi ne mai găsim timp şi pentru suflet. Dat fiind faptul că în zilele acestea a început o nouă vacanţă pentru mulţi dintre tinerii noştri ...

Citeşte în continuare »

„Aceasta nu mă priveşte pe mine“

„Aceasta nu mă priveşte pe mine“

N-au fost puţine cazurile când necazurile ostaşilor veneau din denunţurile unora dintre cei care-şi ziceau „credincioşi“ şi care făceau acest rău din interes sectar. Dar, până la urmă, Părintele Iosif va ajunge la cea mai înaltă încredinţare de la care nu se va mai coborî în arena luptelor cu aceşti rău-voitori ...

Citeşte în continuare »

Părintele Iosif Trifa – Un model în ortodoxia românească

Părintele Iosif Trifa - Un model în ortodoxia românească

La 90 de ani de „Oaste”, 125 de ani de la naşterea părintelui Iosif Trifa şi la 75 de ani de la strămutarea sa în Împărăţia lui Dumnezeu Iată doar câteva argumente în acest sens:Viziunea Părintelui faţă de preoţie - A fost convins că preotul trebuie să ...

Citeşte în continuare »

Un cuvânt către tineretul Oastei

din foaia "Isus Biruitorul" nr. 1, 3 ianuarie 1937

Citeşte în continuare »

Ce este Oastea Domnului - Cuprins

CUPRINS Prefaţă Cuvânt înainte 1. Ce fel de mişcare este Oastea Domnului şi cum s-a pornit? Mişcarea aceasta este de la Dumnezeu 2. Războiul Oastei Domnului Cu cine se războiesc cei intraţi în ea? Cine a fost diavolul la început? Cum a fost alungat Satana din cer? Numirile Satanei Cum s-a apucat de lucru? Oastea Domnului cheamă la război Oare război ...

Citeşte în continuare »

Citirea dumnezeieştilor Scripturi este mult mai plină de desfătare, decât pajiştea şi Paradisul. Căci acolo sunt flori care se ofilesc, aici în Scripturi, înţelesurile prind aripi; acolo zefirul suflărilor, aici adierea Duhului Sfânt; acolo buruienile căţărătoare, aici purtarea de grijă a lui Dumnezeu protectoare; acolo greierii care cântă, glăsuiesc, acolo târâitul şarpelui, aici folosul citirii. Paradisul se găseşte într-un loc, Scripturile au cuprins lumea întreagă. Paradisul a slujit timpurile rânduite, în timp ce Scripturile, şi în timpul iernii şi în timpul verii au frunzele înverzite şi dau rodul lor. Aşadar, să iei aminte la citirea Scripturilor, căci dacă iei seama la aceasta, pleacă de la tine mâhnirea şi se înfiripează înlăuntrul tău desfătarea, dispare răutatea, prinde rădăcini virtutea şi nu ajungi să pătimeşti în vâltoarea lucrurilor învârtoşate. Marea se învolburează, dar tu pluteşti senin pe ape, căci ai cârmaci citirea Scripturilor, iar ispita lucrurilor nu smuceşte odgonul (frânghia care ţine cârma) şi că nu mint, stau mărturie lucrurile acestea. Biserica a fost asediată înainte cu puţine zile, tabăra a fost pusă şi focul din ochi se dezlănţuie şi măslinul nu l-a uscat. Săbiile n-au lipsit, dar nimeni n-a fost rănit. Porţile împărăteşti se află în zbucium, dar Biserica în siguranţă, cu toate că războiul a izbucnit de aici. Citeşte în continuare »

...ei vor vedea pe Dumne­zeu

– Matei 5, 8 –

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule

Cel mai de preţ lucru pentru noi este să avem o inimă curată. Într-o astfel de inimă, se oglindeşte Dumnezeu, aşa cum soarele se oglin­deşte în apele unui lac curat şi limpede.

Deci ţinta noastră să fie ca, prin Cu­vântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt, să ne cu­răţim mereu lăuntrul nostru de orice gând rău, de orice întinăciune şi întinare, căci numai aşa ne putem păstra curat templul cel preţios al inimii noastre.

Sileşte-te dar mereu pentru aceasta, iar dacă inima ta este întinată şi murdară, vino îndată să mergem pe urmele lui David, care, a­tunci când şi-a pierdut inima curată, plângea şi se tânguia, rugându-se cu lacrimi amare Domnului şi zicând: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele“ (Ps. 50, 11).

 Trebuie ca, mai întâi, inima noastră fireas­că şi veche, care e nespus de înşelătoare şi deznădăj­duit de rea (Ier. 17, 9), să fie în­frântă, umili­tă şi smerită, ca să poată ajunge curată.

Dar, pentru a ajunge la inima cea „cu­rată“ de la Matei 5, 8 – care va vedea pe Dumnezeu –, trebuie să trecem prin durerea ini­mii zdrobite şi înfrânte din Psalmul 50, 17, prin pocăinţa care smereşte; s-o stropim cu lacrimile durerii şi ale căinţei pentru abaterile noastre şi s-o înmuiem în sângele Domnului Iisus Hristos, care ne curăţă de orice păcat (I Ioan l, 7).

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)

Petru-Popa-SaucaniLa 29 de ani de la trecerea la Domnul a fratelui Popa Petru de la Săucani

Fratele Popa Petru s-a născut în satul Săucani din judeţul Bihor, în anul 1918 – şi s-a predat Domnului de mic copil, încă pe când era în şcoala primară, la vârsta de 12 ani, prin anul 1930. Era pe atunci un învăţător în satul său, anume Dumitru Hera, care în timpul acela era un foarte bun frate în Oastea Domnului. Acest bun frate i-a învăţat pe copii în şcoala lui nu numai cartea lumească, ci le-a propovăduit şi din Cartea lui Dumnezeu, Biblia. Dintre toţi elevii lui, s-a ales însă unul care a pus la sufletul său tot ce auzea din gura acestui îndrumător duhovnicesc. S-a predat din toată inima lui Domnului Iisus. Şi îndată a şi început să lucreze pentru El.
Încă elev la şcoala primară, a început să ia parte pe la toate adunările Oastei Domnului, care atunci începeau să se înfiripeze prin toate satele din jurul Beiuşului şi până spre Oradea. Încurajat de fratele Pavel Maliţa de la Oradea şi însoţit de alţi fraţi tineri ca el, fratele Popa Petru din Săucani era nelipsit de la toate adunările frăţeşti pe care le însufleţea la început cu poezii şi cântări rostite totdeauna cu lacrimi, iar îndată după aceea cu cuvântul său atât de dulce şi duios, pe cât era de puternic, de limpede şi de fierbinte pentru Hristos, Domnul şi Mântuitorul său pe Care L-a iubit cu o dragoste unică şi cu o râvnă atât de mare şi de statornică cum puţini alţi fraţi din ţară au mai fost să aibă la fel. Citeşte în continuare »

Cu binecuvântarea preoților parohi: Grigore Conea şi Bechiş Tudor-Ioan, va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din Bistriţa, duminică, 16 noiembrie 2014, de la ora 14:00, la Biserica Sfânta Ana (zona Big).

Vă așteptăm, cu mare drag, să învăţăm împreună din Cuvântul lui Dumnezeu, din învăţăturile înaintaşilor şi ale Sfinţilor Părinţi!

Adunarea Oastei Domnului din Bistrița

Cu binecuvântarea Părinţilor Eugen şi Ciprian Comşulea, duminică, 09 noiembrie 2014, la Biserica «Schimbarea la Faţă», de pe Bulevardul Saturn, nr. 33 (lângă Micşunica),  se va ţine Adunarea anuală a Oastei Domnului din Braşov.

Prilejuită de rememorarea evenimentului din 7 noiembrie 1976, însemnat în calendarul Oastei Domnului ca ”A treia zi istorică” pentru această Lucrare, programul frățesc va începe cu Sfânta Liturghie, iar de la orele 14:00 se va desfășura adunarea anuală propriu-zisă.

 Invităm şi aşteptăm cu toată dragostea preoţi, fraţi şi surori din toată ţara, spre întărirea credinței și lauda Dumnezeului nostru.

Adunarea Oastei Domnului din Braşov

Ieremia 4, 3 –

 Inima noastră este ogorul duhovnicesc unde se seamănă sămânţa. Dar, ca în orice ogor, pentru ca sămânţa să poată prinde rădăcini şi să crească, trebuie ca ogorul să fie lucrat. De aceea spune Cuvântul Domnului: „Desţeleni­ţi‑vă un ogor nou“ şi nu semănaţi în spini. Sămânţa căzută în pământ „nelucrat“ (lângă drum) a fost răpită de păsările cerului ori s-a uscat; iar pe cea căzută între spini, deşi s-a prins şi a crescut, au înăbuşit-o spinii. Nu­mai cea căzută într-un pământ bun, lucrat şi curăţit de buruieni, a putut creşte şi aduce roadă (Matei 13, 18-23).

Dacă dorim să aducem roade, trebuie să arăm adânc ogorul inimii noastre, să-l „des­ţelenim“ şi să-l „curăţim“ de buruienile păcatelor, prin pocăinţă. Altfel degeaba seamănă şi degeaba aruncă Semănătorul seminţele în ogorul inimii noastre. Citeşte în continuare »

fotoDespre fiecare om se spune cã are un înger pãzitor care-l însoțește nevãzut pe tot locul și-l apãrã de primejdii.
Și bețivul are un astfel de înger pãzitor.
Iatã-l în chipul de alãturi. Îngerul pãzitor al bețivului este moartea. Acest înger pãzitor îl însoțește pe tot locul pe cel bețiv.
Acest înger pãzitor îl aruncã pe cel bețiv în apã, în foc, în zãpadã, în temnițã, în spital, în mormânt și în iad.
Vai de cei ce și-au predat viața în seama acestui fioros înger pãzitor.

Preot Iosif Trifa – Ce este Oastea Domnului

Chiar şi în privinţa trupului său, atât de neputincios şi plin de slăbiciuni, copilul lui Dumnezeu are o nădejde plină de mângâiere, ştiind că „…acest trup stricăcios“ trebuie să se îmbrace în nestricăciune şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire… Atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă“. Astfel cel din urmă vrăjmaş – moartea – va fi nimicit (I Cor. 15, 26; 15, 53-54).

Trupul, care a trecut prin umilinţa păcatului şi a morţii, va fi proslăvit şi izbăvit din  robia stricăciunii pe totdeauna.

Privind la toate acestea prin credinţă şi văzându-le împlinindu-se la vremea lor, credinciosul se bucură în nădejdea slavei lui Dumnezeu… prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am căpătat împăcarea (Rom. 5, 11). Căci dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos Iisus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, Care locuieşte în voi (Rom. 8, 11).

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)

Chipul de mai jos ne arată cum poate un om să învie din moartea păcatelor. Nu cu putere de la sine se poate face această înviere, ci cu putere de la Domnul de sus, de la darul şi Duhul Lui cel Sfânt. Cartea «Oglinda inimii omului» ne arată inima unui om care fusese plină cu cele şapte păcate de moarte: cu trufia, care-i în chipul păunului, cu desfrânarea, în chipul ţapului, cu lăcomia, în chipul porcului, cu lenea, în chipul broaştei ţestoase, cu mânia, în chipul tigrului, cu pizma, în chipul şarpelui şi cu zgârcenia, care-i în chipul broaştei.

Cu ajutorul acestor şapte păcate de moarte, diavolul se făcuse stăpân şi poruncitor în inima omului. Atunci îngerul Domnului se apropie cu Evanghelia de cel păcătos, cu chemarea Domnului, şi-l întreabă: „Omule, iacă moartea şi pieirea cea sufletească stau înaintea ta!“. Păcătosul aude şi ascultă glasul Domnului şi, uitându-se în inima lui, o vede încărcată cu atâtea păcate. În această stare el suspină şi plânge, strigând: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi din această moarte?!“ (Rom. 7, 24). Citeşte în continuare »

„ Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească;“ (Galateni 1, 11)

Când vasul este curat, curat este şi conţinutul pus în el. Când o conductă este curată, curată va fi şi apa care curge prin ea de la izvor… Şi când vestitorul Evangheliei este curat, curată va fi şi învăţătura. Curat va fi şi Cuvântul. Curat va fi tot ce vine din Hristos prin el, pentru cei la care este trimis vestitorul acesta.
Nu există nimic mai de preţ pentru Hristos la un trimis al Lui, aşa cum este curăţia sufletească. Curăţia şi sfinţenia una sunt. Şi cea dintâi condiţie pe care o cere Dumnezeu unui împreună-lucrător cu El aceasta este: Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt! zice Domnul; şi aceasta este o poruncă de la care Dumnezeu nu Se abate niciodată când este vorba de lucrarea Lui cu noi sau prin noi. Fiindcă necurăţia este starea în care diavolul îşi ţine toate păcatele lui, iar cine este necurat are în el toate urâciunile lui satan. O singură necurăţie este de-ajuns pentru a-l despărţi pe om de Dumnezeu Care nu poate locui în nimic necurat. Depărtează-te de tot ce este necurat, şi te voi primi, asta înseamnă (II Cor 6, 17). Citeşte în continuare »

(Duminica a 20-a după Rusalii – Luca 7, 11-16)

 Hristos Domnul la porţile Nainului. După ce în Capernaum vinde­case sluga sutaşului, a unui păgân în care Domnul a văzut credinţă mai multă decât la cei din Israel (Luca 7, 1-10). Dacă în cetatea aceea întâlnise boală şi-o biruise, aici şi-acum Hristos întâlneşte moartea, contraface­rea bucuriei… Nu-i uşor de închipuit ce tablou era acolo, câtă durere şi jale înconjurau biata văduvă al cărei unic copil (Luca 7, 12), deci unic pămân­tesc sprijin, era dus să fie dat ţărânii. Să fi remarcat în văduva aceasta Hristos taina văduvei din Sarepta Sidonului, duioasa disperare a aceleia? (3 Regi 17, 18). Aceea în care s-a luat de piept cu „omul lui Dumnezeu“, Ilie, cerându-i viaţa înapoi? Sau poate era ceva din – putem admite deja – văduvia propriei Maici şi din aducerea-aminte (înainte vedere) a faptului că undeva, tot la margine de cetate, Fiul Mariei, Unul-Născut, se va da iarăşi „sicriului de taină mântuitoare“ – ce este Crucea, spre mântuirea oricărui suflet. Cert este că Hristos, întâlnind durerea maicii, face din moarte, bucurie. Aşa cum numai El este în stare să facă! Citeşte în continuare »

Moartea n-a fost destinată omului, ea este contrară naturii lui şi n-a survenit decât ca o pedeapsă a păcatului, în clipa când inima şi dragostea lui s-au îndepărtat de Dumnezeu. Reîntoarcerea inimii omului către Creato­rul său, dragostea şi ascultarea faţă de El readuc omului nemurirea. Sufletul omului şi-a trădat natura lui iniţială, răul a pus stăpânire pe el, şi moartea vine să curme acest rău. Ea este necesară, venind ca o binefacere pentru om, făcând deci să înceteze răul. Dacă omul corupt de ispititor, înrăit de cel viclean, ar fi rămas totuşi nemuritor, aşa cum l-a creat Dumnezeu, ar fi fost o calamitate veşnică. Dumnezeu, în bunătatea Lui, a vrut totuşi să-l scape pe om de acest rău veşnic. El a trimis moartea ca o pedeapsă, dar şi ca o salvare din ghearele Satanei.
Moartea este un mijloc de împiedicare a propagării răului pe pământ. Dumnezeu a împiedicat uneltirile diavolului, a împiedicat ca răul să rămână nemuritor, aşa cum era natura omului. Deci spre binele acestuia, El a trimis moartea în trupul care a păcătuit, păstrându-i totuşi nemurirea sufletului.

Citeşte în continuare »

Dacă moartea îi stă în faţă, copilul lui Dum­nezeu nu se înspăimântă de umbrele ei, fiindcă el a fost izbăvit de frica şi robia morţii, precum şi de acela care are puterea morţii (Evrei 2, 14-15), de către Mântuitorul său binecuvântat. El i-a spus încă de când a crezut: „Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine are viaţa veşnică“ (Ioan 6, 47). „Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine; şi Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi“ (Ioan 10, 27-28).

Cât de dulce este siguranţa făgăduinţelor nespus de mari şi scumpe pe care Duhul ni le‑a lăsat în epistola Sfântului Ioan cu privire la ceea ce avem în Mântuitorul nostru: „Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Cel ce are pe Fiul are viaţă; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţă. Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţa veşnică“ (I Ioan 5, 11-13).

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)

Evanghelia cu învierea fiului văduvei din Nain arată o minune a Mântuitorului Hristos: o mamă îşi ducea fiul la groapă şi, pe drum, s-a întâlnit cu Iisus, Care i-a înviat odorul.

Să luăm aminte că minunea din evanghelia de duminică se întâmplă şi astăzi. Ca şi văduva din Nain, şi noi avem un singur fiu de mare preţ: viaţa noastră sufletească, sufletul nostru. De multe ori se îmbolnăveşte de moarte şi acest fiu al nostru; de multe ori chiar şi moare şi mulţi chiar îl şi îngroapă în păcate.

Dar aceasta încă nu este nici o minune. Minunea aceasta este că şi fiul nostru, viaţa noastră sufletească, sufletul nostru se poate tămădui, poate chiar învia din moartea păcatelor, după ce ne-am întâlnit şi noi cu Iisus Hristos.

Da, da, iubite cititorule, aceasta este taina învierii noastre din moartea păcatelor: să ne întâlnim mai întâi cu Iisus, să-L primim ca pe Cel ce a murit pentru noi şi ne-a lăsat şi nouă darul învierii, precum a zis: Citeşte în continuare »

octombrie 2014
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Categorii
Video
Colecţia Isus Biruitorul
Lumina de la Certege

Calendar
Icoana Zilei
Sinaxar
Biblioteca
Vă recomandăm
Medalia Oastei