Postări recomandate
Adunarea anuală a Oastei Domnului din Bistriţa

Adunarea anuală a Oastei Domnului din Bistriţa

Cu binecuvântarea preoților parohi: Grigore Conea şi Bechiş Tudor-Ioan, va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din Bistriţa, duminică, 16 noiembrie 2014, de la ora 14:00, la Biserica Sfânta Ana (zona Big). Vă așteptăm, cu mare drag, să învăţăm împreună din Cuvântul lui Dumnezeu, din învăţăturile înaintaşilor şi ale Sfinţilor Părinţi! Adunarea ...

Citeşte în continuare »

Adunare anuală a Oastei Domnului din Braşov

Adunare anuală a Oastei Domnului din Braşov

Cu binecuvântarea Părinţilor Eugen şi Ciprian Comşulea, duminică, 09 noiembrie 2014, la Biserica «Schimbarea la Faţă», de pe Bulevardul Saturn, nr. 33 (lângă Micşunica),  se va ţine Adunarea anuală a Oastei Domnului din Braşov. Prilejuită de rememorarea evenimentului din 7 noiembrie 1976, însemnat în calendarul Oastei Domnului ca ”A treia zi istorică” pentru ...

Citeşte în continuare »

Apel la responsabilizare

Apel la responsabilizare

Creaţia Oastei Domnului a suscitat întotdeauna o tentaţie destul de mare, atât pentru credincioşii înrolaţi în această Mişcare, cât şi pentru cei din afara ei. Nu întotdeauna însă această provocare a fost una sinceră, curată, în duhul şi sub imperativele duhovniceşti ale celor care au fost hăruiţi de Dumnezeu să ...

Citeşte în continuare »

Ajutor frăţesc

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos (Gal. 6,2) Slăvit să fie Domnul! Iubiți frați și surori, Nu putem să fim indiferenți, nu putem să trecem ușor cu vederea când vedem şi auzim despre persoane cu probleme în jurul nostru. Fiecare dintre noi avem probleme, dar sunt unii ...

Citeşte în continuare »

Aşezământul memorial Preot Iosif Trifa

  Ne gândeam ce frumos şi fericit ar fi dacă Domnul ne va ajuta să putem răscumpăra aceste bunuri care pentru noi şi pentru istoria Oastei au valoare unică. – fratele Traian Dorz - Certege, an jubiliar 1988. Iubiţi fraţi şi surori, Iată că Bunul Dumnezeu a îngăduit ca acest lucru să se ...

Citeşte în continuare »

Nevoia de manifestare a darului creator

Nevoia de manifestare a darului creator

Este adevărat că în învălmăşeala vieţii cotidiene, dar şi în faţa asaltului feluritelor tentaţii, ispite  ori solicitări profesionale, şcolăreşti sau familiale, tot mai puţini dintre noi ne mai găsim timp şi pentru suflet. Dat fiind faptul că în zilele acestea a început o nouă vacanţă pentru mulţi dintre tinerii noştri ...

Citeşte în continuare »

„Aceasta nu mă priveşte pe mine“

„Aceasta nu mă priveşte pe mine“

N-au fost puţine cazurile când necazurile ostaşilor veneau din denunţurile unora dintre cei care-şi ziceau „credincioşi“ şi care făceau acest rău din interes sectar. Dar, până la urmă, Părintele Iosif va ajunge la cea mai înaltă încredinţare de la care nu se va mai coborî în arena luptelor cu aceşti rău-voitori ...

Citeşte în continuare »

Părintele Iosif Trifa – Un model în ortodoxia românească

Părintele Iosif Trifa - Un model în ortodoxia românească

La 90 de ani de „Oaste”, 125 de ani de la naşterea părintelui Iosif Trifa şi la 75 de ani de la strămutarea sa în Împărăţia lui Dumnezeu Iată doar câteva argumente în acest sens:Viziunea Părintelui faţă de preoţie - A fost convins că preotul trebuie să ...

Citeşte în continuare »

Un cuvânt către tineretul Oastei

din foaia "Isus Biruitorul" nr. 1, 3 ianuarie 1937

Citeşte în continuare »

Ce este Oastea Domnului - Cuprins

CUPRINS Prefaţă Cuvânt înainte 1. Ce fel de mişcare este Oastea Domnului şi cum s-a pornit? Mişcarea aceasta este de la Dumnezeu 2. Războiul Oastei Domnului Cu cine se războiesc cei intraţi în ea? Cine a fost diavolul la început? Cum a fost alungat Satana din cer? Numirile Satanei Cum s-a apucat de lucru? Oastea Domnului cheamă la război Oare război ...

Citeşte în continuare »

A fost unul dintre cei mai harnici şi ostenitori fraţi bucovineni. Zeci de ani el a fost în primele rânduri ale Oastei Domnului un foarte râvnitor purtător al Cuvântului Sfânt. Un stegar viteaz şi hotărât, care a luat parte la cele mai cunoscute bătălii din câmpul Oastei Domnului. A intrat în Oastea Domnului prin anul 1932, încă de tânăr, şi de atunci el este mereu harnic şi activ în cercetarea de fraţi şi adunări din toată ţara. El a fost prezent la toate cele trei mari momente din Istoria Oastei: la 12 septembrie 1937 (la consfătuirea pe ţară de atunci), la 12 februarie 1938 lângă sicriul Părintelui Iosif, precum şi la 6 noiembrie 1976 la Poiana Braşov. Totdeauna statornic lângă adevărul Oastei Domnului, el a rămas până la sfârşit neclintit pe calea cea dreaptă a învăţăturii Bisericii noastre şi a Oastei Domnului. (fr. Traian Dorz, din ”Fericiţii noştri înaintaşi”) Citeşte în continuare »

de citit I Samuel 15, 10-35

„Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele, decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi.
Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat” (I Samuel 15, 22-23).
Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a făcut ascultător de Tatăl până la moarte de cruce.
La fel sunt şi cei născuţi din Dumnezeu, după cum precizează Însuşi Domnul: „Oile mele ascultă glasul Meu”. Şi la fel, în ceea ce priveşte ascultarea pe care sunt datori să o arate faţă de fraţii lor mai mari, faţă de cei statornici, care şi-au jertfit viaţa pe altarul slujirii lui Hristos, cum zice Sfântul Apostol pavel evreilor: „Ascultaţi de mai-marii voştri” (Evrei 13, 17).
În cazul când cineva s-ar abate de la această ascultare, pe care o pretinde Sfântul Apostol Pavel de la Tesaloniceni, pe astfel de oameni să şi-i însemne, apoi să nu aibă nici un fel de legătură cu ei spre a le fi ruşine. Citeşte în continuare »

biblia-cartea-vietii-139030Cea mai mare bogăţie pentru un suflet este să ajungă copleşit de toată plinătatea lui Dumnezeu (Efeseni 3,19).

Cea mai mare cinste şi binecuvântare pentru un popor este să poată fi numit popor al lui Dumnezeu (II Corinteni 6, 16).

Cum se poate ajunge la starea aceasta? Simplu. Prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Biblia, Evanghelia, poate schimba pe orice om şi prin ea poate fi îndreptat şi îndrumat pe calea Domnului orice popor.

Câteva dovezi. Creştinii cei dintâi erau un popor întreg de sfinţi, fiindcă Evanghelia era cartea vieţii lor. Cunoşteau atât de bine Sf. Scriptură încât, atunci când erau ameninţaţi că li se vor lua cărţile şi se vor arde, au putut spune: Le vom scrie din nou (din memorie, căci le ştiau pe dinafară). Citeşte în continuare »

Adanciri in Evanghelia Mantuitorului-500x500Luca 7, 36-50 

O ce plină de iubire şi iertare cerească este aceas­tă evanghelie! Dar, pe lângă acestea, e plină şi de învăţătură sufletească. Să ne întrebăm înainte de toate ce a adus-o pe această femeie desfrânată la picioarele lui Iisus? Maria era o femeie vestită în desfrânări şi păcate; ce i-a venit dar să se apropie de Iisus? Poate undeva în oraş era tocmai petrecere şi joc, de la care Maria niciodată nu lipsea; ce a făcut-o pe ea acum să lase jocul şi petrecerea şi să alerge la Iisus? Pe Maria a adus-o la Iisus o greutate pe care o simţea în suflet, o greutate sufletească pe care lumea n-o putea uşura, nici jocurile, nici plăcerile şi desfrânările lumeşti.

Cercetătorii evangheliilor spun că această femeie des­frânată a fost Maria Magdalena, despre care ne spune o altă evanghelie că din ea a scos Iisus şapte diavoli (Luca 8, 2). Această greutate sufletească o adusese pe Maria la picioarele Domnului. Această greutate a scos lacrimi fierbinţi din ochii ei. Citeşte în continuare »

„Să mă împac cu Dumnezeu? Dar ce, m-am certat vreodata cu El, ca să fie nevoie să mă împac?” îşi zice cine citeşte aceste cuvinte şi se mira de ele ca de ceva ciudat. Află însă că aceste cuvinte nu sunt ale unui om oarecare, ci chiar ale Apostolului Pavel. Şi nu este lucru prea greu să ne încredinţăm că, în adevar, omul este vrăjmaş lui Dumnezeu şi are nevoie de împăcare.

Să luăm de pilda doi oameni care se duşmănesc între ei şi vom vedea că aceeaşi stare de suflet pe care o are unul faţă de altul, o are şi omul faţă de Dumnezeu.  Nu este aşa că cei ce se duşmănesc, nu se pot suferi unul pe altul şi nu vor să audă unul de altul? Ei bine, câţi oameni sunt bucuroşi să audă vorbindu-li-se de Dumnezeu? Intră nu în cârciumi, nu în cafenele, nu în temniţe, nu în casele de desfrâu, ci în case de oameni cumsecade şi începe să le vorbeşti despre Dumnezeu, şi vei vedea că o astfel de vorbire le este neplăcută, dacă nu chiar nesuferită. Citeşte în continuare »

Dacă într-o adunare creştină, pe neaşteptate s-ar prezenta Domnul Iisus în modul nevăzut de fiecare, câte nereguli şi taine ţinute ascunse s-ar ivi! Printre altele, slujba adusă oarecând de Maria Magdalena s-ar împărţii în două şi anume:

- toate surorile emoţionate şi pline de un adânc şi sfânt fior ar îngenunchia la Sfintele-I picioare, ar plânge spălându-le cu lacrimi, le-ar săruta; dar,

- nu toate surorile ar avea şi cu ce să I le şteargă. Picioarele Domnului Iisus ar rămâne neşterse pentru că, surorile noastre nu mai au părul lung.

De ce aţi lepădat podoaba părului vostru? (1 Cor. 11,15)

Ca să vă potriviţi chipului veacului acestuia? (Romani 12,2)

Am încercat odată să dovedesc, pe temei biblic, unei tinere dintr-o familie de creincioşi că felul ei de comportare şi îmbrăcăminte nu se potrivea cu numele de creştin. Ziua următoare, mi-a adresat cuvinte grele şi cu neruşinare. Şi treptat s-a îndepărtat, pâna când lumea a cucerito cu totul. Astfel de tineri, nici să nu se aştepte la binecuvântări cereşti, căci Domnul stă împotriva celor mândri şi dă Har celor smeriţi. Smeriţi-va sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca la vremea Lui sa fiţi înălţaţi. Fiţi smeriţi şi sfinţi în toată purtarea voastră (1 Petru 5,5-7). Şi voi, mamelor credincioase, nu luaţi apărarea fiicelor vinovate şi fiilor vostri vinovaţi, ci creşteţi-i în temere de Domnul şi mustraţi păcatul şi când sunt în neorânduială.

Spunea o mamă, luând apărarea fiilor ei care trăiau în neorânduiala creştină, ca ea era mulţumită de felul de comportare al fiilor si ficelor ei, şi mulţumeşte lui Dumnezeu de felul bun de comportare al lor. Cu alte cuvinte, îi consideră sănătoşi în credintă, ca şi când moda lumii, vizionările cu pofta ochilor, absenţele de la Sfintele Slujbe şi altele ar fi de mică importanţă. Şi s-a văzut mai târziu, simţind şi durerea.
Părinţilor, nu vă faceţi părtaşi dorinţelor fireşti şi contrare Sfântului Cuvânt, nu acoperiţi minciuna, nu vă asociaţi lor lipsind impreună sau numai ei in repetate rânduri de la Sfintele Slujbe şi adunările frăţeşti.

Dorinţele curate şi sincere se implinesc numai prin credinţă şi umblarea smerită în căile Domnului (Ps. 115,9-18; 105, 1-17; Prov. 31, 10-31; Ps. 128, 1-7)
Cine se depărtează de adunarea Domnului, se depărtează de sfânta părtăşie cu Domnul şi cu ai Lui. O zi în curţile Casei Domnului, face mai mult decât o mie în altă parte. Vremea s-a scurtat… În afara muncii sârguitoare pentru cele pământeşti, abia ne-a rămas o crâmpeie de timp.

Ce facem pentru suflet şi pentru mântuirea Lui? Unde vei fi în veşnicii, unde vei petrece veşnicia?

Cornel Rusu,
din volumul “Sfaturi evanghelice pentru tineretul creştin”

Dacã unde sunt doi puterea creşte când este vorba de mâini ori de umeri – atunci acelaşi lucru se petrece şi unde sunt mai multe creiere şi mai multe inimi.

Dar în nici un sector al vieţii lumeşti nu s-a putut face niciodatã cu adevãrat o contopire deplinã şi durabilã mãcar între doi creatori mari. Ori între doi împãraţi puternici, ori între douã forţe uriaşe. Acest lucru numai Hristos îl poate face. şi numai El îl va şi face, la vremea Lui.

Numai Duhul lui Hristos a putut şi va putea face ca acei doi sã se contopeascã într-unul, fiecare cãutând mai întâi folosul lui Dumnezeu, apoi folosul celuilalt – şi numai în urmã, – sau nici în urmã – folosul sãu personal. Citeşte în continuare »

Citirea dumnezeieştilor Scripturi este mult mai plină de desfătare, decât pajiştea şi Paradisul. Căci acolo sunt flori care se ofilesc, aici în Scripturi, înţelesurile prind aripi; acolo zefirul suflărilor, aici adierea Duhului Sfânt; acolo buruienile căţărătoare, aici purtarea de grijă a lui Dumnezeu protectoare; acolo greierii care cântă, glăsuiesc, acolo târâitul şarpelui, aici folosul citirii. Paradisul se găseşte într-un loc, Scripturile au cuprins lumea întreagă. Paradisul a slujit timpurile rânduite, în timp ce Scripturile, şi în timpul iernii şi în timpul verii au frunzele înverzite şi dau rodul lor. Aşadar, să iei aminte la citirea Scripturilor, căci dacă iei seama la aceasta, pleacă de la tine mâhnirea şi se înfiripează înlăuntrul tău desfătarea, dispare răutatea, prinde rădăcini virtutea şi nu ajungi să pătimeşti în vâltoarea lucrurilor învârtoşate. Marea se învolburează, dar tu pluteşti senin pe ape, căci ai cârmaci citirea Scripturilor, iar ispita lucrurilor nu smuceşte odgonul (frânghia care ţine cârma) şi că nu mint, stau mărturie lucrurile acestea. Biserica a fost asediată înainte cu puţine zile, tabăra a fost pusă şi focul din ochi se dezlănţuie şi măslinul nu l-a uscat. Săbiile n-au lipsit, dar nimeni n-a fost rănit. Porţile împărăteşti se află în zbucium, dar Biserica în siguranţă, cu toate că războiul a izbucnit de aici. Citeşte în continuare »

...ei vor vedea pe Dumne­zeu

– Matei 5, 8 –

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule

Cel mai de preţ lucru pentru noi este să avem o inimă curată. Într-o astfel de inimă, se oglindeşte Dumnezeu, aşa cum soarele se oglin­deşte în apele unui lac curat şi limpede.

Deci ţinta noastră să fie ca, prin Cu­vântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt, să ne cu­răţim mereu lăuntrul nostru de orice gând rău, de orice întinăciune şi întinare, căci numai aşa ne putem păstra curat templul cel preţios al inimii noastre.

Sileşte-te dar mereu pentru aceasta, iar dacă inima ta este întinată şi murdară, vino îndată să mergem pe urmele lui David, care, a­tunci când şi-a pierdut inima curată, plângea şi se tânguia, rugându-se cu lacrimi amare Domnului şi zicând: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele“ (Ps. 50, 11).

 Trebuie ca, mai întâi, inima noastră fireas­că şi veche, care e nespus de înşelătoare şi deznădăj­duit de rea (Ier. 17, 9), să fie în­frântă, umili­tă şi smerită, ca să poată ajunge curată.

Dar, pentru a ajunge la inima cea „cu­rată“ de la Matei 5, 8 – care va vedea pe Dumnezeu –, trebuie să trecem prin durerea ini­mii zdrobite şi înfrânte din Psalmul 50, 17, prin pocăinţa care smereşte; s-o stropim cu lacrimile durerii şi ale căinţei pentru abaterile noastre şi s-o înmuiem în sângele Domnului Iisus Hristos, care ne curăţă de orice păcat (I Ioan l, 7).

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)

Petru-Popa-SaucaniLa 29 de ani de la trecerea la Domnul a fratelui Popa Petru de la Săucani

Fratele Popa Petru s-a născut în satul Săucani din judeţul Bihor, în anul 1918 – şi s-a predat Domnului de mic copil, încă pe când era în şcoala primară, la vârsta de 12 ani, prin anul 1930. Era pe atunci un învăţător în satul său, anume Dumitru Hera, care în timpul acela era un foarte bun frate în Oastea Domnului. Acest bun frate i-a învăţat pe copii în şcoala lui nu numai cartea lumească, ci le-a propovăduit şi din Cartea lui Dumnezeu, Biblia. Dintre toţi elevii lui, s-a ales însă unul care a pus la sufletul său tot ce auzea din gura acestui îndrumător duhovnicesc. S-a predat din toată inima lui Domnului Iisus. Şi îndată a şi început să lucreze pentru El.
Încă elev la şcoala primară, a început să ia parte pe la toate adunările Oastei Domnului, care atunci începeau să se înfiripeze prin toate satele din jurul Beiuşului şi până spre Oradea. Încurajat de fratele Pavel Maliţa de la Oradea şi însoţit de alţi fraţi tineri ca el, fratele Popa Petru din Săucani era nelipsit de la toate adunările frăţeşti pe care le însufleţea la început cu poezii şi cântări rostite totdeauna cu lacrimi, iar îndată după aceea cu cuvântul său atât de dulce şi duios, pe cât era de puternic, de limpede şi de fierbinte pentru Hristos, Domnul şi Mântuitorul său pe Care L-a iubit cu o dragoste unică şi cu o râvnă atât de mare şi de statornică cum puţini alţi fraţi din ţară au mai fost să aibă la fel. Citeşte în continuare »

Cu binecuvântarea preoților parohi: Grigore Conea şi Bechiş Tudor-Ioan, va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din Bistriţa, duminică, 16 noiembrie 2014, de la ora 14:00, la Biserica Sfânta Ana (zona Big).

Vă așteptăm, cu mare drag, să învăţăm împreună din Cuvântul lui Dumnezeu, din învăţăturile înaintaşilor şi ale Sfinţilor Părinţi!

Adunarea Oastei Domnului din Bistrița

Cu binecuvântarea Părinţilor Eugen şi Ciprian Comşulea, duminică, 09 noiembrie 2014, la Biserica «Schimbarea la Faţă», de pe Bulevardul Saturn, nr. 33 (lângă Micşunica),  se va ţine Adunarea anuală a Oastei Domnului din Braşov.

Prilejuită de rememorarea evenimentului din 7 noiembrie 1976, însemnat în calendarul Oastei Domnului ca ”A treia zi istorică” pentru această Lucrare, programul frățesc va începe cu Sfânta Liturghie, iar de la orele 14:00 se va desfășura adunarea anuală propriu-zisă.

 Invităm şi aşteptăm cu toată dragostea preoţi, fraţi şi surori din toată ţara, spre întărirea credinței și lauda Dumnezeului nostru.

Adunarea Oastei Domnului din Braşov

Ieremia 4, 3 –

 Inima noastră este ogorul duhovnicesc unde se seamănă sămânţa. Dar, ca în orice ogor, pentru ca sămânţa să poată prinde rădăcini şi să crească, trebuie ca ogorul să fie lucrat. De aceea spune Cuvântul Domnului: „Desţeleni­ţi‑vă un ogor nou“ şi nu semănaţi în spini. Sămânţa căzută în pământ „nelucrat“ (lângă drum) a fost răpită de păsările cerului ori s-a uscat; iar pe cea căzută între spini, deşi s-a prins şi a crescut, au înăbuşit-o spinii. Nu­mai cea căzută într-un pământ bun, lucrat şi curăţit de buruieni, a putut creşte şi aduce roadă (Matei 13, 18-23).

Dacă dorim să aducem roade, trebuie să arăm adânc ogorul inimii noastre, să-l „des­ţelenim“ şi să-l „curăţim“ de buruienile păcatelor, prin pocăinţă. Altfel degeaba seamănă şi degeaba aruncă Semănătorul seminţele în ogorul inimii noastre. Citeşte în continuare »

fotoDespre fiecare om se spune cã are un înger pãzitor care-l însoțește nevãzut pe tot locul și-l apãrã de primejdii.
Și bețivul are un astfel de înger pãzitor.
Iatã-l în chipul de alãturi. Îngerul pãzitor al bețivului este moartea. Acest înger pãzitor îl însoțește pe tot locul pe cel bețiv.
Acest înger pãzitor îl aruncã pe cel bețiv în apã, în foc, în zãpadã, în temnițã, în spital, în mormânt și în iad.
Vai de cei ce și-au predat viața în seama acestui fioros înger pãzitor.

Preot Iosif Trifa – Ce este Oastea Domnului

octombrie 2014
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Categorii
Video
Colecţia Isus Biruitorul
Lumina de la Certege

Calendar
Icoana Zilei
Sinaxar
Biblioteca
Vă recomandăm
Medalia Oastei