Postări recomandate

Un dar preţios ar putea fi acela al unui abonament la Foaia «Iisus Biruitorul»

"... Pe lângă darurile specifice acestor sărbători, un abonament-cadou la Foaie se va constitui într-un adevărat pomelnic pentru un an de zile pe buzele celor care-l vor citi săptămână de săptămână. Această Foaie misionară dăruieşte învăţătură curată şi bogată celor ce se apleacă asupra ei cu dor de mântuire. Sunt mulţi oameni care s-ar putea ...

Citeşte în continuare »

Noi apariții editoriale - Cea dintâi condițe a mântuirii: Nașterea din Nou

Selecție de texte din opera scrisă și vorbită a omului lui Dumnezeu, Traian Dorz, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2014, 680 p., ediție îngrijită de Ovidiu Rus Puține sunt cărțile-punte care să producă limpezimi radicale, intuiții duhovnicești ce țin de iconomia revelației, de dezvăluirea lui Dumnezeu către marii Săi oameni, pentru ca, ...

Citeşte în continuare »

Adunarea tineretului Oastei la Bacău și Comănești

Adunarea tineretului Oastei la Bacău și Comănești

”Nimeni să nu diprețuiască tinerețele tale” Pornind de la versetul paulinic: ”Nimeni să nu diprețuiască tinerețele tale, ci fă-te pildă credincioșilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curația” (1 Tim. 4, 12), tinerii ostați din județul Bacău fac invitație tuturor doritorilor, ostași și simpatizanți ai Oastei Domnului, ...

Citeşte în continuare »

Adunare anuală la Roznov – NT

Adunare anuală la Roznov - NT

Frații ostași din Roznov invită și anul acesta, pe cei doritori, la sărbătoarea anuală a adunării. Aceasta va avea loc în data de 26 decembrie, 2014, de la orele 16:00, la biserica ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, din localitate, cu binecuvântarea părintelui paroh Paul Avram. Vă așteptăm cu bucurie. Adunarea oastei din Roznov

Citeşte în continuare »

Centenar Traian Dorz la Livada Beiușului – 21 decembrie 2014

Centenar Traian Dorz la Livada Beiușului - 21 decembrie 2014

La Centenarul nașterii fratelui Traian Dorz, pătrunși de fiorul duioaselor amintiri - fie cele petrecute cu preaiubitul frate Traian Dorz, fie trăite în scrisul lui neegalat -, în ziua de duminică, 21 decembrie, a.c., dorim să ne revedem, de dimineață, părinți, frați și surori de pretutindeni, la căsuța de la ...

Citeşte în continuare »

Centenar Traian Dorz - CD audio colinde

Preaiubiţi fraţi şi surori! Cu ajutorul Domnului s-au finalizat lucrările noului CD intitulat:"Centenar Traian Dorz - Colinde". Titlul acestui CD îl remarcă pe fratele Traian Dorz ca fiind sărbătorit, la împlinirea celor 100 de ani de la naşterea sa. Mai mult decât atât poetul nostru drag s-a născut chiar în ...

Citeşte în continuare »

Centenar Traian Dorz - CD audio

Preaiubiţi fraţi şi surori! Avem bucuria ca anul acesta la împlinirea celor 100 de ani de la naşterea Psalmistului Oastei Domnului Traian Dorz şi 25 de ani de la plecarea sa la Domnul, printre alte feluri de-a fi sărbătorit, ne-am gândit un grup de fraţi să-l sărbătorim şi noi pe ...

Citeşte în continuare »

Apel la responsabilizare

Apel la responsabilizare

Creaţia Oastei Domnului a suscitat întotdeauna o tentaţie destul de mare, atât pentru credincioşii înrolaţi în această Mişcare, cât şi pentru cei din afara ei. Nu întotdeauna însă această provocare a fost una sinceră, curată, în duhul şi sub imperativele duhovniceşti ale celor care au fost hăruiţi de Dumnezeu să ...

Citeşte în continuare »

Ajutor frăţesc

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos (Gal. 6,2) Slăvit să fie Domnul! Iubiți frați și surori, Nu putem să fim indiferenți, nu putem să trecem ușor cu vederea când vedem şi auzim despre persoane cu probleme în jurul nostru. Fiecare dintre noi avem probleme, dar sunt unii ...

Citeşte în continuare »

Aşezământul memorial Preot Iosif Trifa

  Ne gândeam ce frumos şi fericit ar fi dacă Domnul ne va ajuta să putem răscumpăra aceste bunuri care pentru noi şi pentru istoria Oastei au valoare unică. – fratele Traian Dorz - Certege, an jubiliar 1988. Iubiţi fraţi şi surori, Iată că Bunul Dumnezeu a îngăduit ca acest lucru să se ...

Citeşte în continuare »

Parintele Iosif TrifaÎn «Isus Biruitorul» nr. 30, din 21 iulie 1935, Părintele Iosif TRIFA publica următoarele:

De unde a pornit conflictul?
Judecata şi sentinţa de caterisire a mea au ieşit dintr-un conflict cu Î. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae. E de cercetat deci cu de-amănuntul când, unde şi de ce a erupt acest conflict. Şi cine poartă vina pentru eruperea lui. Punctul acesta – eruperea con­flictului – în sentinţa consistoriului este redat astfel: Ţinta sa era să tipărească acolo (adică în tipografia mea) atât cele două foi sau măcar «Oastea Domnului», cât şi cărţile sale. Având însă Mitropolia tipografie proprie nu i-a încuviinţat trecerea foilor în altă tipografie. De aici înainte, cu păr. Trifa se întâmplă o mare schimbare la faţă. Cu adresa sa din 31 XII 1934, păr. Trifa încunoştinţează pe Î. P. Sfinţitul Mitropolit că: «Şi-a dat demisia din postul de preot al Catedralei…».

Susţin categoric: nu de aici a pornit conflictul! Nu de aici a pornit «supărarea» mea. N-am cerut nimic pozitiv de la autorităţile mele bisericeşti, despre care s-ar putea dovedi că ar fi fost un motiv de erupere a conflictului şi de ruperea legăturilor mele cu autoritatea bisericească. Adevărul este cu totul altul. «Supărarea» mea era de altă natură şi mai veche. «Supărarea» mea a fost arătată pe larg în articolul «Istoria unei jertfe». […]

Citeşte în continuare »

Ceva mai groaznic decât uciderea pruncilor de către Irod cel tiran

Când eram copil mă îngrozeam de câte ori citeam în istoria biblică sau auzeam la biserică citindu-se această evanghelie. Groaza o am şi acum, numai cât felul ei s-a schimbat. Acum mă îngrozesc gândindu-mă că şi azi este un Irod care caută pruncii să i taie. Acest Irod e vrăjmaşul diavol care umblă neîncetat să strice viaţa tinerilor şi să ucidă sufletul lor. Este mai mare şi mai rău acest tiran decât cel din evanghelie, pentru că acesta caută să ucidă sufletul; şi scris este în Evanghelie: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide, ci vă temeţi mai vârtos de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă“ (Matei 10, 28). Citeşte în continuare »

Duminica după Naşterea Domnului

 Duminica aceasta poartă cu sine bucurie şi dramă. Cum să nu te bucuri că-n Liturghia cosmică a Istoriei „vreme este să lucreze Domnul…“, Fiul intrând trupeşte în istoria pe care, oricum, Treimea o ţine, ca o biserică deplină. Că pragul Raiului s-a ridicat şi-n lumea căzută intră „Împăratul Luminii şi al Puterii…“, făcându-ne lumea rai. Să fie, oare, la întâmplare că lectura evanghelică de astăzi este una cu aceea din ziua de 26 decembrie, în care se face pomenire de „Soborul Preasfintei, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria“? De ce Părinţii Bisericii, în rânduiala pericopelor insistă pe textul acesta de la Matei (II, 13-23), care începe cu o fugă şi se continuă cu un genocid (pruncucid) uriaş, ca să păstreze şi ecoul unei întoarceri? Este aici ceva din fuga lui Adam din Rai, căderea lui cu genunchii pe pietrele colţuroase ale Văii Plângerii ce s-a făcut lumea prin neascultarea sa şi din geana de nădejde pe care o purta cu sine neamul născut din Adam, în aşteptarea Noului Adam? Poate. Cert este că Hristos, Cel venit să aducă Pacea, este deja „răstignit“ între liniştea ce-I era necesară ca Prunc şi prigoana ce-L aşterne la drum, deloc uşor. Iar faptul că ne-aducem aminte de uciderea pruncilor (Mt II, 16-18) ne aduce înainte faptul că Soborul Maicii Născătoare de Dumnezeu începe cu pruncii aceştia, admişi de unii Părinţi ai Bisericii (Fer. Ieronim), drept „proto-martiri“, înainte mărturisitori de Dumnezeu. Jertfa lor, curată şi fără sens, la prima vedere, asemănându-se cu Jertfa Golgotei Dumnezeului Celui Viu. Ne-aduce aminte că mereu din Soborul Maicii vor face parte îngerii, păstorii, magii, pruncii… niciodată Irozii, cei care ţin de scaunul şefiei lor pă­mân­teşti cu riscul uciderii lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

… Nenorocirea cea şi mai mare este nu când omul n are încă nici un fel de credinţă… pentru că atunci, printr o puternică chemare sau printr o suferinţă trupească ori sufletească, sau printr un har aşteptat de la Dumnezeu, – el poate ajunge în faţa lui Hristos. Şi atunci va căpăta credinţa cea bună.

Ci nenorocirea cea cu adevărat mare şi veşnică este atunci când, prin păcatele cu voia şi cu ştiinţa lui, omul ajunge să aibă o credinţă falsă, o credinţă intolerantă, o credinţă ucigaşă, o credinţă satanică, o credinţă rea şi pierzătoare.

O credinţă blestemată luptă în contra lui Dumnezeu, în Numele lui Dumnezeu. O credinţă nelegiuită foloseşte cuvintele Sfintei Scripturi ca să desfiinţeze Scriptura. Şi caută, în Numele lui Hristos, să nimicească tocmai Lucrarea lui Hristos. Şi în numele iubirii Lui, să-i ucidă, să-i suprime, să-i chinuiască trupeşte sau duhovniceşte pe cei care mărtu¬risesc şi trăiesc cu adevărat această iubire. Citeşte în continuare »

Fapte Apostolilor 6:8-7:5, 47-60

Sunt destui creştini care pun următoarele întrebări importante: Cum poate cineva să fie luptător (combatant), dar în acelaşi timp să nu depăşească limitele permise? Cum este posibil să împletească îndrăzneala şi combativitatea cu lipsa de răutate? Şi cum, în două cuvinte, se va lupta „după lege”, aşa încât să avem şi urmări binecuvântate?
La această serioasă problematică, vine să ne dea un răspuns corect pericopa noastră apostolică care este dedicată Întâiului Mucenic Ştefan, pe care ni-l pune înainte Sfânta noastră Biserică.
Sfântul Evanghelist Luca, scriitorul Faptelor Apostolilor, îl caracterizează pe Ştefan drept bărbat „plin de credinţă şi de putere”, care făcea în popor mari şi uluitoare minuni. În acelaşi timp propovăduia cu râvnă şi cu elocinţă adevărul creştin. Adică propovăduia că Iisus Hristos este singurul Dumnezeu adevărat, Mântuitorul şi Izbăvitorul lumii.
Exact această predică, care anula iudaismul pervers, i-a făcut pe fanaticii evrei să-i declare război fără milă. Fireşte, nu puteau să-l înfrunte cu argumente biblice şi logice, ci, ca de obicei, l-au calomniat către gloata fanatică, după care a fost arestat şi dus cu forţa în sinedriul lor. Citeşte în continuare »

Watch live streaming video from videorod at livestream.com

Scumpii copilași din Adunarea Oastei Domnului din Galați, ne-au surprins sufletele, cu cântarea lor “fără de pată”, cu ocazia Adunării închinate zilei de naștere a fratelui Traian Dorz, ce a avut loc în data de 25.12.2014, în Biserica ” Sf. Patelimon” din Galați.
Redăm mai sus programul susținut cu acest prilej!

O, ce minunată este evanghelia ce cuprinde istoria Naşterii Domnului!

Crucea şi Peştera vor rămâne până la sfârşitul veacului cele mai înalte semne de dragoste cerească şi de învăţătură sufletească pentru noi, oamenii de pe pământ. Veniţi să alergăm şi noi cu păstorii la peştera Vifleemului…

Veniţi să vedem şi să învăţăm că pentru noi şi mântuirea noastră Se naşte azi Fiul lui Dumnezeu în peştera Vifleemului!

Iată-L, zace în umilire drăgălaşul Prunc Iisus
Şi ne-aduce mântuire, coborându-Se de Sus.
El la iesle ne cheamă şi ne-nvaţă să-L urmăm.

Ale Sale mâinişoare le întinde către noi
Şi-ale Sale buzişoare astfel nouă ne grăiesc:
„Pace vouă, pace vouă! În iubire să trăiţi…
Voi de ce vă tot urâţi?

Pentru-a voastră mântuire Eu M-am pogorât aici…
Voi de ce nu Mă iubiţi? Voi de ce nu vă iubiţi?
Iată Eu cum M-am smerit, într-un grajd M-am pogorât…
Voi de ce vă tot trufiţi? Voi de ce nu vă smeriţi?“

Copilul Sfânt din peştera Vifleemului ne învaţă să ne iubim aşa cum şi El ne-a iubit, să ne smerim aşa cum El S-a smerit, pentru ca să ne mântuim sufletul, căci El pentru aceasta a venit în lume. Şi încă multe altele ne învaţă peştera Vifleemului. Citeşte în continuare »

13 – Hristos ar fi putut mântui lumea și fãrã ucenicii Sãi, dacã ar fi vrut sã înlãture cu totul împreunã-lucrarea lor cu El.
Dupã cum Dumnezeu ar fi putut face acest lucru și fãrã Întruparea ca Om a Fiului Sãu Iisus Hristos, din Preasfânta Fecioarã Maria.
Cãci lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt cu putințã (Matei 10, 26).
– Dar în Înțelepciunea Sa cea veșnicã El a ales sã fie astfel mântuirea noastrã, cãci în acest fel a gãsit El cã va fi cel mai bine.

14 – Mântuitorul ar fi putut sã Se Întrupeze venind în lume și în alt fel, pentru cã Dumnezeu fiind, El nu putea fi îngrãdit de legi omenești și de piedici de netrecut în alegerea cãilor Sale, – dar a ales-o pe Preasfânta Fecioarã Maria ca mijlocitoarea celei mai binecuvântate cãi, prin care trebuia sã vinã El între oameni – pentru mântuirea oamenilor. Citeşte în continuare »

 

Dați click pe imagine pentru a citi textul

‡LAURENŢIU,

DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP
AL SIBIULUI ŞI MITROPOLIT AL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept‑credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

„Astăzi S-a născut vouă Mântuitorul, şi acesta vă este semnul: Veţi afla un Prunc în făşat, culcat în iesle.”

(Luca 2, 12)

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Prăznuim cu bucurie cerească, an de an, Sărbătoarea cea mare şi luminoasă a Naşterii Domnului. Ne bucurăm acum că Hristos vine la noi, că ne cercetează pe noi de Sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, Soarele dreptăţii, că se revarsă peste lume Milostivirea negrăită a lui Dumnezeu pentru a ne lumina vieţile, pentru a ne dărui nouă viaţa Sa curată şi bucuria Sa veşnică. Ne bucurăm în chip minunat la acest praznic pentru că simţim că Dumnezeu vrea să ne scoată din necazurile vieţii acesteia şi Se coboară la noi în chip smerit şi plin de delicateţea unui Prunc Divin, pentru a ne vorbi despre tainele Împărăţiei Sale, pentru a ne face să gustăm din viaţa Sa, pentru a ne umple de fericirea şi bunătatea dragostei Sale. Ne copleşeşte de bucurie Taina Întrupării Fiului sau a coborârii lui Dumnezeu la noi: „Toţi să prăznuim, ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur, văzându-L pe Dumnezeu pe pământ şi pe om în ceruri. Pe Cel de Sus jos, prin Taina Întrupării; şi pe cel de jos sus, pentru iubirea de oameni, căci astăzi Vitleemul s-a asemănat cerului, în loc de stele primindu-i pe îngerii care laudă; şi, în loc de soare, încăpându-L pe Soarele dreptăţii, Cel necuprins. Şi să nu căutăm în ce chip, căci, unde voieşte Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii. Căci a voit, şi a putut. S-a pogorât, şi a mântuit, toate împreună-alergătoare cu Dumnezeu s-au făcut”[1]. Citeşte în continuare »

Cea mai veche relatare păstrată a vieţii Sfântului Nicodim ne-o dă într-o formă rezumată Paul de Alep în 1654. El relatează tradiţia păstrată înTismana, la două veacuri şi jumătate de la moartea Sfântului.

În afară de racla de argint de la Tismana din 1671, ce redă episoade din viaţa cuviosului, a mai existat o viaţă aghiografică în slavoneşte scrisă de ucenicii sfântului, dar care s-a pierdut şi pe care o citează ieromonahul Ştefan în biografia Sf. Nicodim, scrisă de el în 1838.

La 1767 ieşea din tiparniţa de la Râmnic, «Slujba Osebită» a Cuviosului Nicodim Sfinţitul, în care este cuprinsă şi o biografie elogiu a acestuia, scrisă de Partenie, Episcopul Râmnicului. Citeşte în continuare »

Când sufletul e în iubirea lui Dumnezeu, cât de bune, cât de plăcute şi vesele sunt toate atunci. Dar, chiar şi în iubirea lui Dumnezeu sunt întristări şi, cu cât este mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi întristările. Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un gând, nici n-a pierdut vreodată harul, dar şi în Ea au fost mari întristări; iar când stătea lângă Cruce, atunci întristarea ei a fost nemăsurată ca oceanul, şi chinurile sufletului ei au fost neasemănat mai mari decât chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru că şi iubirea ei era neasemănat mai mare decât iubirea Lui Adam în rai. Şi dacă a rămas în viaţă, e numai pentru că a întărit-o puterea Domnului, fiindcă Domnul a vrut ca Ea să vadă Învierea Lui şi, după Înălţarea Lui, să rămână pe pământ spre mângâiere şi bucurie Apostolilor şi noului popor creştin.

Noi nu ajungem la plinătatea iubirii Maicii Domnului şi de aceea nu putem înţelege pe deplin întristarea Ei. Iubirea Ei era desăvârşită. Ea iubea nemăsurat de mult pe Dumnezeul şi Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire şi norodul. Şi ce n-a trăit Ea atunci când oamenii pe care-i iubea atât de mult şi a căror mântuire o dorea până la capăt, au răstignit pe Fiul ei prea iubit?

Nu putem pricepe aceasta, pentru că în noi iubirea de Dumnezeu şi de oameni e puţină.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, p. 106)

Minune şi Taină e viaţa curată
în care Lumina S-a vrut întrupată,
în care Iubirea a vrut a Se-aprinde
şi-n care tot Raiul pe veci se cuprinde.

Fii binecuvântată,
Fecioară Preacurată,
Minune şi Taină şi-Altar,
tu, Maica Eternului Har.

Minune şi Taină e Sfânta-Ntrupare,
când Cel-Fără-Margini Se strânge-ntr-o zare
şi Soarele Veşnic Se strânge-ntr-o rază,
şi Cerul sărutul pe-un Crin şi-l aşază.

Minune şi Taină sunt Fiul şi Mama,
spre Care se nalţă uimirea şi teama,
spre Care coboară Iubirea şi Paza
şi-n Care se-ascunde Fiorul şi Raza. Citeşte în continuare »

Peste tot, cultul Maicii Domnului îşi are temeiul lui în Biblie. Greşesc sectarii care resping cultul Maicii Domnului, spunând că nu-şi are temeiul în Sfânta Scriptură.

Dar greşesc, de altă parte, şi cei care umblă să apere acest cult cu fel de fel de istorisiri şi ocoşeli omeneşti – care nu-şi pot avea temeiul lor sprijinit de Biblie.

Cultul Maicii Domnului este arătat lămurit în Sfânta Scriptură în multe locuri, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, şi se poate oricând apăra şi susţine prin Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu. Însăşi Preacurata arată acest cult prin cuvintele ei din Evanghelia de la Luca 1, 48, când spune: „Iată că de acum mă vor ferici toate neamurile…“ Citeşte în continuare »

Coborând cele şaisprezece trepte (care se văd în fotografia de pe pagina alăturată, sus, la stânga), iată‑ne ajunşi în peştera unde S-a născut Mântuitorul lumii. Înainte de a spune ce am simţit în locul Naşterii, pentru orientarea cititorilor, voi face mai întâi o scurtă descriere despre cum se prezintă azi acest loc sfânt. Peştera Sfântă păstrează şi azi forma ce-a avut-o odinioară. Are o formă lungăreaţă (în direcţia răsărit-apus); deasupra, boltă de stâncă în formă de cer plin cu stele. E lungă de doisprezece metri, lată de opt şi înaltă de trei metri, având cu totul o suprafaţă de patruzeci de metri pătraţi. Pereţii sunt îmbrăcaţi în marmură. Citeşte în continuare »

decembrie 2014
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
Categorii
Video
Colecţia Isus Biruitorul
Lumina de la Certege

Calendar
Icoana Zilei
Sinaxar
Biblioteca
Vă recomandăm
Medalia Oastei