Postări recomandate

Prezentare CD audio - Cântări de demult ale Oastei Domnului

Preaiubiţi fraţi şi surori! Cu ajutorul Domnului s-a finalizat primul CD din noua colecţie de cântări cu titlul: "Cântărilor de demult”. Această ...

Read More

Tabără pentru tineri - Tema: Să creștem în Domnul! (actualiazare anunt)

Slavit sa fie Domnul! Venim cu precizari privind Tabara pentru tineri, de la Durau, astfel: Data de incepere a taberei va ...

Read More

Scumpi şi preaiubiţi fraţi!

Scumpi şi preaiubiţi fraţi!

„Ostaşii Domnului se agrăiesc întreolaltă «fraţi» şi «surori». Creştinii cei dintâi trăiau în dragoste şi frăţietate evanghelică, de aceea agrăirea lor de ...

Read More

Adunare la Tudor Vladimirescu, BT

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, ca în fiecare an, rugămintea noastră se îndreaptă către dumneavoastră pentru ca bucuria noastră ...

Read More

21 L 

Sf. Ap. Tadeu; Sf. Mc. Vasa;

Sf. Mc. Donat diac., Romul pr., Silvan diac. şi Venust

Noul Testament – 1 Corinteni 12

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 397 şi 398

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 7: A doua judecată

Aceste frunze care cad
îngroapă încă-o vară
şi-a noastre zile ce tot scad
se-apropie de-o seară.
Şi seara asta cât de des
ne-ar trebui-amintită,
la orice drum ce-avem de-ales,
la orişice ispită.

Să nu ne pară rău c-avem
acum poveri mai grele,
nici că pentru Hristos suntem
huliţi cu vorbe rele, Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Sandu Munteanu
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

Dragii noştri fraţi şi surori, mulţumim din toată inima lui Dumnezeu, Bunului nostru Tată din ceruri, Care ne-a lungit firul vieţii noastre şi ne-a adus cu bine până în clipa aceasta, ca iarăşi să ne putem vedea faţă către faţă. Deşi de la mari distanţe, noi, aşa cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu, ne purtăm pe braţele rugăciunii unii pe alţii, ne ducem sarcinile unii altora şi ne rugăm Domnului să ne ajute ca fiecare dintre noi care am avut parte de chemarea aceasta sfântă să ajungem în Împărăţia lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Judecaţi Oastea Domnului, dar n-o osândiţi!

 

Să cercetăm Scripturile, să mergem înapoi la Hristos, să vedem predica Sfinţilor Apostoli, predica Sfinţilor Părinţi şi vom da de originea Oastei Domnului. Pentru ce n-am merge de-a dreptul la izvor? Apa de la izvor este mult răcoritoare. Acest izvor este Sfânta Scriptură pe care Mama noastră, Biserica, ne-a păstrat-o cu atâta sfinţenie şi o propovăduieşte cu mult zel.

Poporul (…) din parohia mea n-a fost obişnuit cu predica şi cu Sfânta Carte. Începutul modest al cuvântului meu din uşa Altarului a stârnit cel mult curiozitatea. N-am descurajat. Ba, tocmai această curiozitate m-a îndemnat să pregătesc ogorul şi mai bine pentru Cuvântul Domnului. Făcând aceasta, m-am adâncit în Sfânta Scriptură, în care timp „Trâmbiţa Oastei“ de la Sibiu am auzit-o. O ascult mereu şi cu atenţiune. Mă ocup de Sfânta Scriptură. O introduc în şcoală (rurală) la studiul religiei în mod obligatoriu cu clasa a IV-a. Citeşte în continuare »

6. Un bătrân oarecare a mers la un târg, să-şi vândă lucrul mâinilor lui. Şi mergând el pe drum a întâlnit un om îndrăcit muncindu-se. Apropiindu-se îndrăcitul l-a lovit pe bătrân cu palma peste obraz, iar bătrânul a întors şi cealaltă parte a obrazului să-l mai lovească. Iar dracul văzând smerenia bătrânului n-a putut răbda, ci îndată a ieşit din om şi a fugit. Şi omul a rămas sănătos şi a căzut la picioarele bătrânului, mulţumindu-i lui că l-a izbăvit pe el, cu rugăciunea lui, de muncirea cumplitului diavol. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Opriş
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume” (I In 2, 15).

 

Cum, tocmai mie îmi spune asta? Tocmai mie îmi pretinde să nu iubesc? Fraţilor dragi şi surori iubite! El ştie de ce-ţi spune să nu iubeşti lumea, căci pentru tine, lumea este o viperă. Pentru tine, lumea, şi pentru mine, este o scorpie. De aceea a spus: „Să nu iubeşti lumea”.

Şi n-a spus numai atât, ci a mai spus: „…nici lucrurile din lume”. Că, poate vei zice tu în tine însuţi: „Eu am venit să mă dezlipesc de lume, m-am desprins de lume, eu n-o mai iubesc”. Dar ce faci cu cealaltă parte a versetului? Citeşte în continuare »

20 D Sf. Prooroc Samuel;
Sf.Mc. Sever, Eliodor şi Teoharie
Duminica a XI-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv);
Ap. I Corinteni IX, 2-12;
Ev. Matei XVIII, 23-35;

Urma Ta o iau, Iisus,
şi aşa voi ţine
pân’ la moarte, cum am spus
legământ cu Tine.
Drag Iisus, Scump Iisus,
fă să ţin precum am pus
legământ cu Tine.

Glasul Tău îl vreau mereu
să-l aud întruna
şi să-mi ţină duhul meu
treaz întotdeauna. Citeşte în continuare »

1. Poate fi, oare, pe lumea aceasta o mai fericită înştiinţare decât aceea pe care i-a făcut-o Duhul Sfânt aceluia care Te aştepta pe Tine, când i-a promis că nu va muri până ce Te va cunoaşte?

2. Poate fi, în limba omenească, o mai slăvită cântare de izbăvire ca aceea pe care a izbucnit-o împlinirea acelei făgăduinţe?

3. Poate, oare, fi o clipă mai îndelung şi mai puternic dorită de dragostea cuiva decât cea a întâlnirii cu Tine şi a întrepătrunderii Tale?

4. Poate fi, oare, pentru o inimă trăită în întuneric şi în singurătate, o revelaţie mai strălucită decât descoperirea Semnului Prezenţei Tale lângă ea?

5. Dumnezeule al Iubirii nebănuite, ce mare har i‑ai arătat fiecăruia din cei pe care i-ai ales Tu să le dai această făgăduinţă! Pe care i-ai încredinţat de siguranţa descoperirii ei!
6. Oricâtă răbdare şi veghere i s-a cerut cuiva până la împlinirea acestei nădejdi, era prea puţin.

7. Oricâte tresăriri, de câte ori se auzeau paşii apro­piindu-se de poartă, era prea puţin. Citeşte în continuare »

Vrăjmaşi din negură

 

În anumite ramuri, nu vedem vrăjmaşii unde sunt, dar îi vedem şi hărţuim pe cei care nu sunt.

În ţara noastră a răsărit un preot care a dat la iveală un aşezământ de-o frumoasă noutate. E preotul Iosif Trifa, de peste munţi, care a înfiinţat o tabără de vieţuire şi de lucrare creştinească, zisă «Oastea Domnului».

Ţinta cea dintâi a acestei noi înjghebări a fost de a stârpi beţia, deoarece beţia nu se putea desfiinţa prin mijloacele obişnuite, prin sfaturi, sperieturi medicale, ci numai prin fiorii credinţei. Preotul Trifa şi-a luat calea aceasta. Citeşte în continuare »

1. Zis-a un bătrân: de este cineva cinstit şi lăudat de oameni mai mult decât măsura lui, unul ca acela de mult bine se lipseşte. Iar cel ce nu este nici cât de puţin cinstit şi lăudat de oameni aici pe pământ, acela va fi proslăvit de Domnul Dumnezeu în cer.

2. Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: spune-mi mie, părinte, oare, ce ar face cineva vrând să-şi poată câştiga lui smerenia? Răspuns-a lui bătrânul, zicând: smerenia, fiule, este cununa de pietre scumpe a călugărului. Şi cel ce va vrea să câştige smerenia, acela pururea să se silească să-şi deprindă firea sa în a-şi vedea numai ale sale greutăţi şi păcate şi a le cunoaşte, a se mâhni, a se defăima şi a se îngriji pentru dânsele. Iar păcatele altora să nu le ispitească, nici să osândească pe nimeni din fraţi. Citeşte în continuare »

Despre drepturile pământești ale unui apostol

 

Pericopa de față abordează cea mai importantă slujire a Bisericii, misiunea de apostol, pe care sfântul Pavel și-o arogă ca fiind o împuternicire divină (Gal. 1,12). La originea apostolatului stă întotdeauna chemarea Domnului față de cel care va fi trimis în lume să propovăduiască Evanghelia (cuvântul apostol provine din rădăcina grecească apostellō care înseamnă a trimite[1]), de aceea apostolul insistă asupra momentului convertirii lui de pe drumul Damascului, moment ce culminează cu primirea mandatului apostolesc din partea Mântuitorului Iisus (FA 9,3-6), pecetluind trimiterea sa cu însăși încreștinarea corintenilor (Dan. 9,24), “lucrul său întru Domnul” (9,1-2). Citeşte în continuare »

Arhivă articole pe acest subiect:
Pilda datornicului neiertător – Pr. Iosif Trifa

IPS Bartolomeu Anania – Duminica datornicului nemilostiv

Plânge datornicul

 

Citeşte în continuare »

19 S Sf. Mc. Andrei Stratilat; Sf. Cuv. Timotei, Agapie și Tecla 

Noul Testament – 1 Corinteni 11

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 395 şi 396

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 6: Între 2 judecăți

Poruncile Iubirii sfinte sunt pentru noi eterne legi
ce trebuie de noi ştiute, iubite şi păzite-ntregi,
că-n ele este adevărul – la început atât de-ascuns –
dar care dragostea ni-l face apoi tot mai frumos pătruns;
ferice, fiul meu, de tine, a’ lui porunci când le iubeşti
şi care cu întregul suflet le cercetezi şi le-mplineşti. Citeşte în continuare »

Zece mii de talanţi şi o sută de dinari. Două valori atât de diferite ca mărime, cum este diferenţa dintre Dumnezeu şi om. Dar cele două valori tot pot fi definite, pentru că, în esenţă, sunt valori omeneşti. O, însă oglindirile lor spirituale nu se pot cântări nicidecum cu măsuri pământeşti, pentru că aceste două valori semnifică două preţuri ale răscumpărării noastre, două braţe ale Crucii deplinei iertări şi sublimei mântuiri. Câtă teologie a mântuirii n-a pus Domnul în această parabolă? Cineva din Părinţi spunea, odinioară, că a tâlcui toată pilda cu de-amănuntul este numai a aceluia care are mintea lui Hristos. Cum au alergat mereu cei smeriţi la minţile luminate, ca să discearnă, din descoperirile lor, tâlcul adânc al cuvintelor Domnului! Citeşte în continuare »

14. Oricine ajunge în vreo nenorocire are nevoie de ajutorul nostru.
Iar noi avem datoria de conştiinţă să i-l dăm!
Nimeni dintre noi n-are dreptul să treacă pe lângă o durere fără ca să ia parte într-un fel la alinarea ei.
Pe lângă nici un nenorocit n-avem voie să trecem fără să facem ceva pentru salvarea lui…
Aceasta, dacă o cer legile omeneşti, cu atât mai mult o cer legile lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Prof. Univ. Petre Semen

Evanghelia duminicii a XI-a după Rusalii
(Pilda datornicului nemilostiv)
Matei 18, 23-35

Iisus a rostit pilda aceasta în contextul în care i-a învăţat pe Ucenici ce înseamnă iubirea faţă de aproapele şi de câte ori se cuvine a-l ierta. De aceea, Evanghelia programată spre lecturare în duminica acestei săptămâni poate fi definită drept Evanghelia iertării fiindcă îşi focalizează întregul demers pe marea temă a iubirii divino-umană ce se concretizează în iertare.

Datoria colosală

Prin pilda de faţă, Iisus ironizează şi totodată condamnă firea stricată şi rea a omului care în relaţia cu Dumnezeu vrea întotdeauna să i se dea dreptate, iar în cea cu aproapele să fie răzbunat. Ba, de ce să nu recunoaştem, în relaţia cu cei mari, cu cei cu putere şi bogăţii se comportă nefiresc de linguşitor, pe când în relaţia cu cei inferiori ia mereu o atitudine despotică. De aceea se şi spune că adevăratul caracter al omului poate fi depistat doar când are o funcţie importantă şi când se mânie. Nici că se putea o ilustrare mai evidentă a acestui adevăr decât în pilda cu datornicul nemilostiv. Citeşte în continuare »

8. Cu cât va trece vremea şi vom realiza pentru Hristos într-adevăr ceva, ne vom da şi mai bine seama cât mai datorăm încă.
Şi, fericiţi de ceea ce am primit prin aceasta, vom sacrifica şi mai fericiţi ceea ce n-am sacrificat,
pentru marea şi deplina fericire de la capăt.
Munca aceasta nu oboseşte,
ostenelile acestea nu frâng,
lupta aceasta nu epuizează,
izbânzile acestea nu îngâmfă,
înfrângerile acestea nu descurajează…
Greşelile ne învaţă evitarea păcatelor,
suferinţele ne cruţă mintea şi căile,
iar harul părtăşiei cu Hristos ne înteţeşte pasul, ne aprinde inima, ne fereşte viaţa.
Şi alergăm spre mai sus, întăriţi mereu de un nebiruit îndemn spre culmi.
Şi, deşi ştim că Ţinta nu o vom atinge pe pământ niciodată şi modelul nu-l vom putea realiza nicicând,
– totuşi nu cădem de oboseală, ci înnoim cu voioşie şi fără greutate eforturile noastre spre acestea.
O, ce fericiţi le vom atinge odată! Citeşte în continuare »

18. Odată fiind praznic la Schit, au venit şi s-au adunat toţi părinţii de prin pustie. Şi şezând la masă, au adus şi vin ca să le dea lor, iar fratele care era rânduit să dea vin la masă, umplând un pahar, a dat unuia din părinţi şi acela uitându-se la frate s-a mâniat zicând: fiule, te rog, nu-mi da acel şarpe veninos. Auzind aceasta părinţii, nici unul n-a vrut să primească vin să bea, iar care apucaseră mai înainte de băură câte un pahar, se căiau foarte şi se defăimau.

19. Un frate oarecare s-a mâniat pe alt frate şi stând la rugăciune, cerea de la Dumnezeu răbdare şi să ia de la dânsul fără de ispită, acea mânie. Rugându-se astfel, a văzut ca un fum ieşind din gura lui şi îndată i-a trecut mânia. Citeşte în continuare »

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR