Postări recomandate

Comemorarea fratelui Moise Velescu, la șapte ani de la trecerea sa la Domnul

Cu binecuvântarea şi participarea Î.P.S. Sale Timotei, Arhiepiscopul Aradului, duminică, 8 martie, a.c., va avea loc Adunarea de comemorare a fratelui Moise Velescu, la biserica ortodoxă din cartierul Grădişte, municipiul Arad, la împlinirea a 7 ani de la trecerea sa la Domnul. Programul va începe cu Sfânta Liturghie, după care se ...

Citeşte în continuare »

Almanah audio 2015

  Preaiubiţi fraţi şi surori, începând de anul acesta, cu ajutorul Domnului, va fi prezentată o nouă lucrare audio, diferită faţă de albumele de cântări obişnuite pe care le ascultăm. Almanahul audio apare, pentru prima dată, având un conţinut divers. Au fost înregistrate cântări, poezii şi mărturii în ordinea pe care ...

Citeşte în continuare »

Despre bârfă și bârfitori

Despre bârfă și bârfitori

Ce spune Sfânta Scriptură: ”Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos!” ( Ieșirea, 23, 1) ”Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse.” ( Pildele lui Solomon, 11, 13) ”Omul viclean pregăteşte ...

Citeşte în continuare »

Direcționează 2% din impozitul pe venit către asociația misionară „Oastea Domnului”

Reamintim și anul acesta faptul că toți cei care depun la termen declarațiile de venit au posibilitatea să redistribuie 2% din impozitul pe care îl datorează statului către o asociaţie non-profit. DIRECŢIONEAZA 2% DIN IMPOZITUL PE VENIT CĂTRE ASOCIAŢIA MISIONARĂ “OASTEA DOMNULUI” DIN CADRUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE Termenul de depunere: 25 mai ...

Citeşte în continuare »

Un dar preţios ar putea fi acela al unui abonament la Foaia «Iisus Biruitorul»

"... Pe lângă darurile specifice acestor sărbători, un abonament-cadou la Foaie se va constitui într-un adevărat pomelnic pentru un an de zile pe buzele celor care-l vor citi săptămână de săptămână. Această Foaie misionară dăruieşte învăţătură curată şi bogată celor ce se apleacă asupra ei cu dor de mântuire. Sunt mulţi oameni care s-ar putea ...

Citeşte în continuare »

Noi apariții editoriale - Cea dintâi condițe a mântuirii: Nașterea din Nou

Selecție de texte din opera scrisă și vorbită a omului lui Dumnezeu, Traian Dorz, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2014, 680 p., ediție îngrijită de Ovidiu Rus Puține sunt cărțile-punte care să producă limpezimi radicale, intuiții duhovnicești ce țin de iconomia revelației, de dezvăluirea lui Dumnezeu către marii Săi oameni, pentru ca, ...

Citeşte în continuare »

Centenar Traian Dorz - CD audio

Preaiubiţi fraţi şi surori! Avem bucuria ca anul acesta la împlinirea celor 100 de ani de la naşterea Psalmistului Oastei Domnului Traian Dorz şi 25 de ani de la plecarea sa la Domnul, printre alte feluri de-a fi sărbătorit, ne-am gândit un grup de fraţi să-l sărbătorim şi noi pe ...

Citeşte în continuare »

Apel la responsabilizare

Apel la responsabilizare

Creaţia Oastei Domnului a suscitat întotdeauna o tentaţie destul de mare, atât pentru credincioşii înrolaţi în această Mişcare, cât şi pentru cei din afara ei. Nu întotdeauna însă această provocare a fost una sinceră, curată, în duhul şi sub imperativele duhovniceşti ale celor care au fost hăruiţi de Dumnezeu să ...

Citeşte în continuare »

Aşezământul memorial Preot Iosif Trifa

  Ne gândeam ce frumos şi fericit ar fi dacă Domnul ne va ajuta să putem răscumpăra aceste bunuri care pentru noi şi pentru istoria Oastei au valoare unică. – fratele Traian Dorz - Certege, an jubiliar 1988. Iubiţi fraţi şi surori, Iată că Bunul Dumnezeu a îngăduit ca acest lucru să se ...

Citeşte în continuare »

Nevoia de manifestare a darului creator

Nevoia de manifestare a darului creator

Este adevărat că în învălmăşeala vieţii cotidiene, dar şi în faţa asaltului feluritelor tentaţii, ispite  ori solicitări profesionale, şcolăreşti sau familiale, tot mai puţini dintre noi ne mai găsim timp şi pentru suflet. Dat fiind faptul că în zilele acestea a început o nouă vacanţă pentru mulţi dintre tinerii noştri ...

Citeşte în continuare »

6 martie – Psalmul 32, vers 1sfanta-scriptura

Cuvintele lui Dumnezeu şi voia Lui sunt legi înlăuntrul cărora viaţa şi faptele noastre, ca şi ale tuturor creaturilor Sale, trebuie să se desfăşoare ordonat şi ascultător.

Orice încălcare a acestor legi este mai departe o umblare fără-de-lege.

Oricine nu merge pe cale, merge fără de cale (2 Cor. 10, 5).

 

Dragostea îşi are legea ei (1 Cor. 13);

orice dragoste care nu se desfăşoară după legea aceasta a lui Hristos este o dragoste fără-de-lege (2 Cor. 11, 3-4; 1 Tim. 4, 1).

Rugăciunea îşi are legea ei şi condiţiile ei (Mat. 6, 5-15);

orice rugăciune făcută altfel este fără-de-lege (Prov. 28, 9 şi Ps. 109, 7).

Milostenia îşi are şi ea legea ei (Mat. 6, 2-4; Luca 14, 12-14);

dacă se face altfel, este fără-de-lege.

Frăţietatea,

Biserica Creştină,

comunitatea credincioşilor Domnului,

îşi au tot aşa şi ele legea lor, care îl obligă pe fiecare suflet să fie ascultător de fraţi,

iubitor de fraţi,

unit cu fraţii în aceeaşi învăţătură, în acelaşi duh,

în aceeaşi simţire şi în acelaşi gând (Filip. 2, 1-2).

Orice suflet care nu vieţuieşte, nu lucrează şi nu umblă în frăţietatea sa duhovnicească, potrivit unei sincere şi necurmate ascultări de legea aceasta a părtăşiei frăţeşti,

este un om fără-de-lege.

Duce o credinţă fără-de-lege.

Face o lucrare şi are o stare fără-de-lege.

Din astfel de stări şi din astfel de oameni se nasc apoi certurile, sectele, rătăcirile de la credinţă, dezbinările Citeşte în continuare »

Am fost mai întâi în audienţă la Episcopia de la Alba Iulia de care depinde protopopiatul Câmpeni şi parohia Certege, cerând binecuvântarea şi ajutorul Prea Sfinţitului Părinte Episcop Emilian pentru comemorarea pe care o pregătisem. Am găsit toată înţelegerea şi bunăvoinţa şi ne-a promis tot sprijinul său, pe care într-adevăr ni l-a dat. I-am mulţumit respectuos P.S. Sale Episcopului Emilian atât înainte, cât şi după.

Am aranjat totul pentru ziua de 6 martie, când se împlineau 100 de ani de la botezul părintelui în biserica din Certege, fiindcă era duminică şi se putea face totul mai uşor. Citeşte în continuare »

În tinereţea mea, când am aflat prima dată de stilou, îl credeam o comoară. Mă întrebam: cum să nu porţi călimară cu cerneală la tine şi totuşi să scri cu cerneală? Auzisem mereu vorbindu-se de un astfel de mijloc de scris, îndată mi-a venit dorul să-mi cumpăr şi eu un astfel de stilou, să pot să scriu oriunde şi oricând ti ce auzeam, tot ce primeam: poezii, cântări…Şi  aşa cum v-am povestit, scriam pe careţele. Dar nu numai atât. Având acum cunoştinţă cu o mulţime de fraţi, căutam să le scriu şi să primesc de la ei o mulţime de scrisori, din care, prin dragostea lor, te hrăneai ca dintr-o merinde aleasă. De aceea,  după ce am trecut Nistru şi având legătură cu nemţii, prima dată am căutat să-mi procur de la ei stilouri de scris. Şi în timpul cât nu eram în gardă, scriam întruna acasă la soţie, la părinţi şi la fraţi. Cea mai plăcută ocupaţie îmi era să scriu, de aceeam când ruşii ocupaseră Basarabia şi Bucovina şi trecuseră în Moldova până la Paşcani, eu fiind la Râmnicu Sărat la nişte depozite, aflând adresele fraţilor din ziare, scriam în fiecare zi şi primeam câte patru-cinci scrisori pe zi, din care mă hrăneam zilnic.
Citeşte în continuare »

5 martie – Psalmul 31, vers 247d9f337beb3537c52a4341a7dac6bb51

Inima noastră, fiind nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea (Ier. 17, 9),

are mereu nevoie să fie supravegheată, îndrumată, ajutată,

oprită sau împinsă de o minte sănătoasă şi atentă.

Sufletul nostru, curăţit prin pocăinţă şi prin încercările voii lui Dumnezeu,

înţelepţit prin umblarea ascultătoare faţă de voia lui Dumnezeu,

trebuie să vegheze atent şi neîncetat asupra trupului,

asupra inimii şi a dorinţelor ei fireşti,

ca acestea să nu-l atragă în prăpăstii sau în noroaie din care n-ar mai putea ieşi apoi niciodată curat.

 

Mintea sănătoasă şi bine orientată prin dreptarul învăţăturii adevărate, trebuie să ţină bine frâiele trupului,

spre a nu-i îngădui să facă tot ce vrea.

Căci firea noastră ne îndeamnă la puţine bune,

dar la multe care nu ne sunt îngăduite. Citeşte în continuare »

de citit II Petru 3, 15-18

Neştiutorii şi nestatornicii, aceste două categorii de oameni neîmpliniţi, au produs şi mai produc încă nenumărate confuzii în Biserica lui Hristos, prin vinovatele lor răstălmăciri ale Scripturilor Sfinte, spre propria lor pierire (cf. II Petru 3, 16)
Acest mare adevăr a fost învederat atunci când saducheii au căutat să întregească tabloul celor ce se ridicau împotriva Mântuitorului Hristos, în ajunul arestării Sale, întrebându-L ispititor despre înviere.
Domnul le răspunde, însă nu-i trece cu vederea ca pe nişte neştiutori nevinovaţi, ci îi încredinţează că rătăcirea lor constă în necunoaşterea Scripturilor. Şi, la fel, în necunoaşterea puterii lui Dumnezeu ( Matei 22. 29). Citeşte în continuare »

FRICOSII-500x500Precum am arătat la începutul acestor învăţături, fricosul este o pacoste. O mare pacoste şi pentru el şi pentru alţii. La orice treabă, fricosul nu face nici o ispravă. Ci numai încurcă lumea şi lucrurile.

Dar, mai presus de toate, fricosul nu face nici o ispravă la armată. Un soldat, din firea lui, trebuie să fie un om viteaz, un om fără frică şi plin de curaj. Când zicem soldat, lângă el parcă vedem îndată curajul, vitejia. Un soldat fricos e ceva ridicol. E ceva de râs. Fricosul nu este pentru armată şi nici armata pentru el.

La oştire, totul se lucrează pentru a spori curajul şi vitejia soldaţilor; pentru a da patriei soldaţi gata să-şi dea oricând şi viaţa în lupta pentru patrie. Pentru că puterea unei armate o face curajul, îndrăzneala, vitejia şi jertfelnicia soldaţilor. Cu o armată de fricoşi, de când e lumea nu s-a câştigat vreo bătălie. Şi nici nu se va câştiga. Citeşte în continuare »

4 martie – Psalmul 31, vers 15_f_802inviereadomnului12

Nici o întâmplare din lumea întreagă nu este întâmplătoare.

Nimic din ceea ce se petrece pe faţa pământului nu cade la nimereală, dezordonat şi întâmplător.

Ci toate câte se întâmplă sunt într-o strânsă legătură unele cu altele

şi au o tainică rânduială în înlănţuirea lor.

 

Oamenii spun: «Aşa ne-a fost soarta!»

sau: «Aşa-i destinul!»…

«Aşa a fost să fie!»

«Aşa s-a întâmplat!»…,

— dar nu merg cu gândul un pas mai departe şi mai adânc, să înţeleagă că soarta este supusă lui Dumnezeu…,

că destinul şi întâmplarea nu fac decât să asculte de voia lui Dumnezeu,

să execute sentinţele dreptăţii lui Dumnezeu.

Soarta fiecărui om şi a tuturor oamenilor…,

soarta planurilor noastre şi a lucrării noastre,

a izbânzilor sau a înfrângerii,

este numai un instrument în mâna voii lui Dumnezeu.

Această voie îndrumă soarta noastră, ca urmare a gândurilor, a faptelor, a purtării noastre faţă de orânduirile şi voia Lui…

sau a grijii Lui de mântuirea noastră…

sau în vederea unui plan al Său în împlinirea căruia S-a îndurat să ne folosească şi pe noi,

ca unelte ale iubirii Sale sau ale Dreptăţii Lui. Citeşte în continuare »

Cornel Rusu, «Cuvântul, Cheie a Darurilor»

O dată cu topirea zăpezii şi dezgheţarea apei pe Dunăre, sloiurile de gheaţă au oprit vapoarele să ne alimenteze cu lemne, iar digul, slăbindu-se, a permis apei să inunde Delta – între braţele Dunării, Chilia şi Sulina, unde ne aflam.

După patru ani de la arestare, se formează primul lot de plecare acasă. Dintre fraţi, au beneficiat de această favoare Vasile Lavu, Cornel Silaghi, Simion Nicoară, Gheorghe Bregar, şi alţii.

Cu un an mai înainte, comandantul coloniei venea printre deţinuţi, dădea coli de hârtie, aranjase club dintr-o cameră, şi îndemna să se facă cereri de eliberare pe motivul că am fost reabilitaţi.

Văzând cererea fratelui Lavu m-am întristat foarte. Când veni rândul meu, juristul, care era tot dintre noi, mă îndemna să scriu că m-am reabilitat. Am răspuns: Citeşte în continuare »

Ce plăcută-i şi ce dulce-i, Doamne, adunarea,
acolo-Şi revarsă Domnul binecuvântarea,
viaţa pentru veşnicie, binecuvântarea.

Nu-i loc mai sfânt decât acela
când eşti cu Domnul şi cu-ai Săi,
în rugăciune şi-n cântare,
şi-n lacrimi lângă fraţii tăi.
Oriunde-s ei, fă tot şi du-te,
oricâţi sunt ei, fă tot şi stai,
oricum sunt ei, fă tot şi-i caută,
că unde-s ei, e-un colţ de rai.

„Toate fântânile (…) filistenii le-au astupat.“ (Gen. 26, 15)

Cartea Domnului, Sfânta Scriptură, spune la Eclesiastul că: „Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nimic nu este nou sub soare. Dacă este un lucru despre care s-ar putea spune: «Iată ceva nou!» de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră (Ecles. 1, 9-10).

Cât adevăr are Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu cel veşnic, şi cum se împlineşte el de fiecare dată din nou şi din nou! Citeşte în continuare »

AAA037ACu binecuvântarea şi participarea Î.P.S. Sale Timotei, Arhiepiscopul Aradului, duminică, 8 martie, a.c., va avea loc Adunarea de comemorare a fratelui Moise Velescu, la biserica ortodoxă din cartierul Grădişte, municipiul Arad, la împlinirea a 7 ani de la trecerea sa la Domnul.

Programul va începe cu Sfânta Liturghie, după care se va oficia slujba de parastas pentru sufletul fratelui Moise, al surorii Eliţa, soţia sa, precum şi pentru al înaintaşilor Oastei. Urmează deplasarea la mormântul fratelui Moise, unde se va ţine un scurt program duhovnicesc, urmând ca, între orele 15:00-18:00, să aibă loc, tot la biserica din cartierul Grădişte, adunarea propriu-zisă de comemorare a înaintaşului nostru drag.

Aşteptăm cu bucurie participarea a cât mai mulţi preoţi, fraţi şi surori din toată ţara.

Slăvit să fie Domnul!

Familia şi Adunarea Oastei Domnului din Arad

3 martie – Psalmul 31, vers 1iisus-sau-baraba

Un credincios adevărat Îl reprezintă în faţa lumii pe Hristos.
Într-o anumită măsură, fiecare fiu al Bisericii Domnului angajează Numele şi cinstea lui Dumnezeu în faţa celor nepăsători sau a celor vrăjmaşi ai Lui.
După purtările sau meritele fiilor şi slujitorilor Bisericii lui Hristos, oamenii slăvesc pe Dumnezeu (Mat. 5, 16)
sau hulesc Numele Lui (Rom. 2, 24).

Pe Domnul nostru Iisus Hristos nici unii din vrăjmaşii şi potrivnicii Lui nu L-au putut învinui de nici un păcat.
N-au putut ridica împotriva Lui nici o învinuire întemeiată.
Şi n-au putut astfel să-L dea de ruşine cu nimic (Ioan 8, 46).
Toate învinuirile lor împotriva Lui la judecata şi pătimirea Sa erau mincinoase (Mat. 26, 60-61)
şi toţi martorii, mincinoşi (Ps. 35, 11).
Hristos n-a fost dat cu nimic de ruşine în faţa nimănui.
Chiar martorii patimilor Sale,
vrăjmaşii şi ucigaşii Lui,
au mărturisit că El era nevinovat (Mat. 27, 4; 27, 19; 27, 24 şi 54).

Dar vai, câţi din cei care vorbesc astăzi în numele Lui
şi poartă astăzi răspundere deosebită în slujba Lui,
sunt zilnic daţi de ruşine în faţa lumii,
din pricina prea puţinei lor trăiri după voia lui Dumnezeu
şi după pilda lui Hristos.
Vai, câţi din cei care propovăduiesc împotriva desfrânării sunt daţi de ruşine cu păcate pe care ei înşişi le-au condamnat!
Câţi predică împotriva beţiei, iar ei sunt văzuţi lângă sticlă şi pahar.
Vorbesc împotriva lăcomiei, dar sunt daţi de ruşine prin nesaţiul lor.
Osândesc pizma, dar tocmai ei trăiesc ani de zile în duş-mănie cu alţi semeni ai lor…
Se laudă cu evlavia, dar sunt dovediţi certăreţi, urâcioşi, nervoşi, nerăbdători, necuviincioşi, nedrepţi, neînfrânaţi, lăudăroşi şi hrăpăreţi.

Ce dureros este să vezi un reprezentant al lui Hristos,
de orice importanţă ar fi el,
că este dat de ruşine prin faptele sale contrare numelui său!
Că este dovedit a nu fi ceea ce spune că este. Citeşte în continuare »

Pr-Iosif-TrifaGRÂUL CEL CARE MOARE

Domnul nostru Iisus Hristos a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur. Dar, dacă moare, aduce multă roadă…“ (Ioan 12, 24).

Astfel, „moartea“ grăuntelui de grâu începe chiar din clipa când primeşte să fie aruncat în brazdă.

El nu moare dintr-o dată, dar moare în fiecare zi câte puţin, prin munca şi lupta pe care le duce spre rodul pe care îl pregăteşte.

Rodul va apărea numai atunci când jertfa grăuntelui semănat va fi dăruită în întregime…

În vremea când la Mitropolia Sibiului se făceau astfel de planuri şi se întocmeau astfel de hotărâri, în comuna Vidra de Sus, din Munţii Apuseni, satul lui Avram Iancu, trăia „grăuntele de grâu“ şi vieţuia „jertfa“.

Grăuntele şi jertfa se numeau atunci tânărul preot Iosif Trifa.

Se născuse în ziua de 3 martie, anul 1888, în satul Certege, de lângă Câmpeni, în judeţul Turda, ca al patrulea fiu dintre cei şase ai familiei de ţărani Dumitru şi Ana Trifa. Citeşte în continuare »

În casa lui Dumitru din Certege, în anul 1888, la 3 martie, ca un dar de sus, Domnul aducea pe al patrulea lăstar de măslin, cum zice psalmistul (Psalmul 128, 3).
Cu ochişorii blânzi şi cu faţa frumoasă, copilaşul, care părea mai mult un îngeraş decât un copil, nu se mai sătura să privească spre bunii şi duioşii ochi ai mamei lui credincioase.
Aceştia însă se împărţeau, când privind odorul sfânt, când culegând cu ei de pe paginile Psaltirii mângâierea necesară durerilor ce încă nu se risipiseră.
Aşa au trecut cele trei zile până în 6 martie, sărbătoarea celor 42 de mucenici din Amoreea. Atmosfera a devenit mai profundă, mai solemnă, mai sărbătorească, iar copilul născut din părinţii Dumitru lui Nicolae şi Anuţa, născută Bota, a fost dus la biserică şi botezat în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, lepădându-l de Satana şi de toate uneltirile lui şi unin-du-l cu Hristos. Citeşte în continuare »

La aniversarea a 127 de ani de la naşterea Părintelui nostru duhovnicesc, să ascultăm o minunată relatare a fratelui Traian Dorz despre caracterul, despre persoana, despre lucrarea şi despre activitatea Părintelui Iosif Trifa



Începutul Oastei Domnului, acum 92 de ani – în anul 1923, este legat inseparabil de Părintele Iosif Trifa, de jertfa lui şi de imensul efort duhovnicesc pentru luminarea semenilor. 

Despre personalitatea părintelui Iosif Trifa, din volumul “Fericiţii noştri înaintaşi”, de Traian Dorz:

Părintele Iosif Trifa s-a născut în 3 martie 1888, din părinţii Dimitrie şi Ana, în satul Certege, jud. Turda, ca al patrulea din cei şase fii ai lor.

La şapte ani, în 1895, începe şcoala primară în satul său, iar în 1900 începe gimnaziul la Beiuş, după aceea, Teologia, la Sibiu.

În 1910 este numit învăţător confesional în localitatea Vidra de Sus – mai târziu, Avram Iancu – fiind satul eroului.

În 1911 se căsătoreşte cu Iuliana Iancu, nepoată de frate a eroului Avram Iancu. Tot în acest an este hirotonit preot în Vidra.
În 1912 are primul copil, o fetiţă, Olimpia, care moare în anul următor.
În 1914 are al doilea copil, un băiat, Titus-Gheorghe, care la fel moare în următorul an. Tot în acest an începe primul război mondial. Ardealul se găseşte sub stăpânirea austro-ungară. Citeşte în continuare »

martie 2015
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Feb    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
Categorii
Video
Colecţia Isus Biruitorul
Lumina de la Certege

Calendar
Icoana Zilei
Sinaxar
Biblioteca
Vă recomandăm
Medalia Oastei