Postări recomandate

COMUNICAT

În ultima vreme, în spaţiul public s-au emis diverse opinii referitoare la unele frământări din cadrul Bisericii noastre, parte dintre ...

Read More

Direcționează 2% din impozitul pe venit către asociația misionară „Oastea Domnului”

Reamintim și anul acesta faptul că toți cei care depun la termen declarațiile de venit au posibilitatea să redistribuie 2% ...

Read More

Dependenţi de telefon?

Dependenţi de telefon?

Încă de pe când fratele Moise Velescu şi fratele Aurică Androne erau printre noi au atras atenţia, în mai multe rânduri, ...

Read More

Adunarea anuală a Oastei Domnului din Timișoara

Adunarea anuală a Oastei Domnului din Timișoara

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale Ioan, Mitropolitul Banatului, duminică, 9 iulie, după Sfânta Liturghie, va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din ...

Read More

Nu pe braţul meu mă bizui,
braţul meu e-aşa de slab,
că vrăjmaşul m-ar înfrânge
şi m-ar nimici degrab’,

Ci mă bizui doar pe Tine,
Cel Ne-nvins şi Credincios,
numai Tu mă ţii puternic,
Domnul meu Iisus Hristos! Citeşte în continuare »

Am primit acasă citaţie să mă prezint pe data de 29 iunie, ora opt, la Judecătoria Alba Iulia.

Am crezut că este vorba de acea înfăţişare formală la Procuratură, după cum ne spusese anchetatorul, poate pentru clasare, poate pentru amendă, poate pentru încadrare. Dar nici nu bănuisem că pentru judecare, fiindcă prea simplu, prea în ascuns, prea cumva pe nepregătite se întâmplau lucrurile. Nu ne gândisem că aceasta era, de fapt, o tactică pentru ca să nu bănuim nimic, să fim luaţi prin surprindere, să nu ne pregătim deloc pentru o apărare.

 În dimineaţa zilei de 29 iunie, ziua când în toată Biserica creştină se sărbătorea amintirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi răsunau clopotele pe la toate bisericile din Alba Iulia, ne prezentam şi noi la judecată. Tot pentru aceeaşi vină pentru care au fost judecaţi şi condamnaţi, într-o zi ca asta, şi cei doi mari apostoli ai Bisericii şi credinţei noastre, Petru şi Pavel. Ce prevestire – şi ce cinste pentru noi! Citeşte în continuare »

Omilia 28
La prăznuirea Sfinţilor Petru şi Pavel Cununa Apostolilor

1.Pomenirea fiecăruia dintre sfinţi, în ziua de sărbătoare rânduită, este un prilej de mare bucurie, comună poporului şi cetăţii, supuşilor şi dregătorilor, fiind aducătoare de mare folos duhovnicesc.

Căci, precum spune înţeleptul Solomon, „pomenirea cuviosului cu laude şi lauda dreptului bucură poporul” (Pilde 10:7). Şi aşa cum noaptea se aprind făcliile şi luminează spre folosul şi bucuria tuturor celor de faţă, tot aşa şi viaţa bine-plăcută lui Dumnezeu şi sfârşitul cel fericit pe măsură, şi harul dăruit acestora pentru curăţia vieţii lor, asemenea unei făclii luminoase prezente în mijlocul nostru prin pomenire, aduce celor adunaţi, deopotrivă, înţelepciunea duhovnicească şi tot folosul. Citeşte în continuare »

29 J (†) Sf. Ap. Petru şi Pavel

Noul Testament – Fapte 15

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 307 şi 308

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II – Capitolul 2: Slăvit să fie Domnul!

Congresul Oastei Domnului

Un lucru însemnat în istoria Oastei – dovedit foarte necesar şi statornicit încă de la început – a fost Congresul anual pe ţară.

Am mai spus că – îndată după Primul Război Mondial care ne-a adus independenţa şi întregirea ţării – o mulţime de alte societăţi şi asociaţii cu scopuri culturale, filantropice, morale, confesionale etc. se înfiinţaseră în multe părţi. În practica tuturor acestora era, încă de la început, organizarea, alegerea comitetului de conducere, statutele de funcţionare şi, mai ales, congresele generale.

Oastea Domnului, omeneşte vorbind, era şi ea o asociaţie religioasă, ce se bucura de aceleaşi drepturi, ca şi orice altă asociaţie constituită legal în ţara noastră. Citeşte în continuare »

Şi Petru, şi Iuda apostolul au greşit. De frica unei slujnice, Petru s-a lepădat cu jurământ de Domnul, iar Iuda L-a vândut pentru lăcomia banilor. Amândoi s-au căit pentru greşeala ce au făcut. Dar este o mare deosebire între căinţa lor. Petru s-a căit îndată. Ispita şi căderea lui au ţinut o clipă şi această clipă a plâns-o cu amar şi a stropit-o mereu cu lacrimi sfinte de căinţă. „Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar.” Citeşte în continuare »

11. Dacă o întreagă adunare frăţească ajunge ruptă de învăţătura cea dreaptă de la început,
căzută din credinţa şi dragostea dintâi,
unde îi punem pe aceşti fraţi atunci?
Unde punem această adunare
şi cum îi privim pe ei?

12. Iată un lucru la care trebuie să gândim bine, căci aici litera ne poate călăuzi într-un fel,
pe când duhul ne poate îndemna în alt fel,
iar firea noastră ne poate împinge să facem cu totul în alt chip: nici după literă, nici după duh.

13. Moartea trupească e la fel ca cea duhovnicească. Oriunde se întâmplă moartea trupească, ea aduce trupului aceeaşi stare de nesimţire şi de nepăsare în care cad toţi cei morţi cu duhul.
Şi tot aşa este şi cu cealaltă moarte: amândouă se aseamănă între ele. Citeşte în continuare »

1. Sfântul Apostol Pavel le spune celor din Efes că, timp de trei ani de zile cât fusese între ei, nu încetase să-i sfătuiască zi şi noapte cu lacrimi, pe fiecare dintre dânşii.
Trei ani de zile, zi şi noapte, pe fiecare… cu lacrimi…
O, de câte lacrimi a fost nevoie pentru fiecare, atâtea zile şi atâtea nopţi, trei ani întregi…
Fiţi binecuvântaţi, ochi sfinţi, atât de frumoşi când plângeţi!

2. Câtă împietrire şi câtă nepăsare, câtă neascultare şi câte alte păcate trebuie să fi fost în Efes
şi mai ales câtă dragoste de a putea da atâta preţ de lacrimi sfinte şi sfâşietoare pentru fiecare dintre fraţii şi surorile de acolo!
Dar după aceea, ce frumoasă dragoste i-au arătat şi ei aceluia care i-a stropit cu plânsul lui, spre a-i face să rodească aşa frumos apoi pentru Dumnezeu (Fapte 20, 31)! Citeşte în continuare »

Iona prorocul a stat 3 zile înghiţit de un chit (peşte de mare) şi a 3-a zi chitul l-a aruncat afară la uscat. Această întâm­plare a închipuit moartea şi învierea Mân­tuitorului Hristos. Citeşte în continuare »

Când ştia că se apro­pie ceasul, Iisus îşi îndemna apostolii, zicândo-le: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită, că duhul este osârduitor, iar trupul nepu­tincios” (Mt 26, 41). Atunci Petru a început a se lăuda că el va urma pe Iisus şi la moarte. Dar Iisus i-a zis: „Nu va cânta cocoşul până de 3 ori te vei lăpăda de Mine”. Cuvintele Domnului s-au îm­plinit. Când Îl duceau pe Iisus legat, Petru, de frica unei slujnice, s-a lepădat de 3 ori cu jurământ, zicând: „Nu cu­nosc pe omul acesta (pe Iisus)”. „Şi întorcându-se, Domnul se uită în faţa lui Pe­tru şi aducându-şi aminte Petru de cuvântul Domnului, ieşind afară, plânse cu amar” (Lc 22, 55-62). Citeşte în continuare »

Arhivă articole pe acest subiect:

„Sfântul Oastei: Apostolul Pavel – fr. Traian Dorz

Predică la Sfinții Apotoli Petru și Pavel –  PS. Sebastian Ilfoveanul, (Glasul Bisericii nr. 5-8, 2005) Citeşte în continuare »

„Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi a treia zi să învie din morţi, şi să se propovăduiască în numele Lui pocăinţa şi iertarea păcatelor în toate neamurile” (Lc 24: 46-47).

Negrăit de mare este darul pocăinţei: de el atârnă pătrunderea duhului nostru în Taina Dumnezeului fără de început, Tatăl nostru. Nu altfel decât prin pocăinţă primim fiinţial Descoperirea: cum a fost gândit Omul în Sfatul cel mai nainte de veci al Sfintei Treimi mai nainte de facerea lumii.

Cunoaşterea lui Dumnezeu Carele pretutindenea Este, cuvântătoarelor făpturi se poate înfăptui oriunde. însă pentru a-L dobândi, de departe nu sânt îndestulate şcolile şi cărţile theologice. Adevărata cunoaştere pătrunde în chip de neînţeles în însăşi fiinţa noastră, atunci când El este cu noi. Petrecerea lucrătoare a lui Dumnezeu în noi înseamnă pătrunderea noastră în însuşi Actul Fiinţei Dumnezeieşti. Şi anume, pe această cale se împărtăşeşte duhului nostru o cunoaştere despre El pe care nimeni nu ne-o poate înstrăina (vezi Lc. 10: 42). Cel mai sigur mijloc de a atinge acest bun este rugăciunea pocăinţei dăruite nouă pentru credinţa în Hristos. Citeşte în continuare »

28 M Aflarea moaştelor Sf. Mc., doctori fără de arginţi, Chir şi Ioan; Sf. Mc. Papia (Post)

Noul Testament – Fapte 14

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 305 şi 306

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II – Capitolul 2: Slăvit să fie Domnul!

Ştii tu ce mare har ţi-arată
Hristos chemându-te la El?
– Cu slava cea mai preacurată
te poţi încununa astfel!

Ştii tu ce-amar regret urmează
acestui har acum pierdut,
ce noapte fără nici o rază,
ce zbucium nesfârşit gemut?

Ştii tu câţi sunt cei ce spre tine
se uită cu ochi mari oricând,
la tot ce faci, ori rău, ori bine,
şi-ţi vor fi-asemenea curând? Citeşte în continuare »

Tot cel ce-şi doreşte botezul lui Iisus Hristos doreşte o viaţă nouă. Să părăsească deci viaţa cea veche, pentru a ajunge la viaţa cea nouă: N-a fost oare Vechiul Testament, cântarea cea veche, omul cel vechi? Astăzi este Noul Testament, cântarea cea nouă pentru omul cel nou. Să demonstrăm cele ce spunem prin mărturiile Sfintelor Scripturi. Citim la Ieremia: „Iată că vin zile, zice Domnul, şi voi împlini Testamentul Meu cel Nou peste casa lui Iuda” (Ier 31, 31). David zice şi el: „O, Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta Ţie” (Ps 143, 9); şi iarăşi: „Cântaţi Domnului cântare nouă” (Ps 95, 1); Sfântul Apostol Pavel adaugă: „Dezbrăcându-vă de omul cel vechi, îmbrăcaţi-vă în cel nou” (Col 3, 9); şi într-o altă parte: „Tot ce era vechi a trecut, totul a devenit nou” (II Cor 5, 17). Care lucruri vechi au trecut? Care au devenit noi? Citeşte în continuare »

11.Ce despărţiri sfâşietoare vor fi atunci, ce treziri de ochi, ce sfâşiere de inimi, ce urlete de durere!

O, Dumnezeule al Bunătăţii şi al Osândei, mai amână venirea Judecăţii şi mai lungeşte vremea harului, pentru ca Sfântul Cuvânt să mai mântuiască înainte de a osândi.

12. Amână, Doamne, Judecata, dar grăbeşte mântuirea tuturor oamenilor, ca apoi, după gratiile adâncului veşnic, să fie închis numai diavolul singur, înşelătorul şi izvorul blestemat al întregului rău. Citeşte în continuare »

Chinul pocăinţei tale
fie-atât de zbuciumat
cât să nu fi-avut mai tare
nici vreo poftă spre păcat.

Căci dacă tu n-ai spre Domnul
azi mai mult şi mai frumos
decât tot ce-aveai spre lume,
– nu eşti vrednic de Hristos.

Râvna pentru Casa Sfântă
fie-atât de-aprinsă cât
nici vreo patimă nainte
să nu-ţi mai fi fost atât. Citeşte în continuare »

din foaia ”Lumina Satelor” nr. 25, din 1 iulie 1923

Aşa s-a început şi cu lucrarea Oastei Domnului: câte unul. La început, „unul“, Părintele Iosif, apoi rând pe rând, câte unul. Dar cum înţelepciunea divină avea în vedere trezirea şi vindecarea altor multe suflete din toate pridvoarele ţării, din toate regiunile şi din toate păturile sociale, în această „betezdă“ încep să ceară a fi primite şi aduse nenumărate mulţimi, exact ca în Ziua Cinzecimii, când Sfântul Apostol Petru tulbură comoditatea conştiinţelor celor trei mii care primiseră vindecarea.

Aşa se vor petrece şi în „Cinzecimea“ Oastei.

 

Stăruitoarele chemări – repetate număr de număr şi săptămână de săptămână, cu apeluri tot mai înflăcărate şi cu o ţintă tot mai limpede şi mai strălucită – avură un răsunet tot mai larg în mijlocul haosului trupesc şi sufletesc.

Răspunsuri tot mai dese de noi adeziuni, îngroşau rândurile Oastei duhovniceşti nou-înfiinţate. Tineri şi bătrâni, din toate straturile sociale şi din toate ţinuturile româneşti, se adăugau acestei Mişcări de renaştere sufletească ce aducea un suflu nou şi plin de nădejde în Biserica şi în ţara noastră.

Se impunea deci o oarecare rânduială şi îndrumare mai îndeaproape a muncii şi luptei spre ajungerea scopului măreţ pe care şi-l propusese Lucrarea cea nouă.

Astfel, în numărul 25, din 1 iulie 1923, deci numai după jumătate de an de la pornirea lucrării Oastei, Părintele Iosif scria următoarele:

„O adunare vor ţinea la Sibiu, toţi cei ce s-au hotărât împotriva beţiilor şi sudălmilor Citeşte în continuare »

27 M Sf. Cuv. Samson, primitorul de străini; Sf. Mc. Anect; Sf. Ioana Mironosiţa (Dezlegare la ulei şi vin)

Noul Testament – Fapte 13, 13-52

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 303 şi 304

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II – Capitolul 2: Slăvit să fie Domnul!

iunie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR