Postări recomandate
Adunare anuală la Mănăstirea Izbuc

Adunare anuală la Mănăstirea Izbuc

Cu  prilejul Adunării de Tineret pe Țară a Oastei Domnului, care va avea loc, anul acesta, la Beiuș, sâmbătă, 26 aprilie, a.c., cu o zi înainte, pe 25 aprilie 2014, de sărbătoarea hramului mănăstirii, Izvorul Tămăduirii, se va ține, la Mănăstirea Izbuc, județul Bihor, cu binecuvântarea părintelui stareț, Arhim. Mihail ...

Citeşte în continuare »

Adunarea de Tineret pe Țară a Oastei Domnului

Adunarea de Tineret pe Țară a Oastei Domnului

Tema:  „Fratele Traian Dorz – dascălul şi poetul lui Hristos” În anul aniversării a o sută de ani de la naşterea scum­pului şi preaiubitului nostru psalmist, Traian Dorz, tineretul Oastei Domnului este „mobilizat” la Mizieş şi Beiuş, judeţul Bihor, în ziua de sâmbătă, 26 aprilie 2014, pentru a marca într-un mod deosebit acest ...

Citeşte în continuare »

O cântare nouă în amintirea fratelui Traian Dorz

O cântare nouă în amintirea fratelui Traian Dorz

Când m-am născut cu trupul Când m-am născut cu trupul acesta printre voi,era şi nor, şi noapte, şi iarnă, şi râzboi...Ce stări nefericite, cum s-au răsfrânt durutcu toata amărăciunea pe viaţa mea de lut! Când m-am născut cu duhul, din Duhul Cel Divin,era şi primăvară, şi pace, şi senin,tot cerul cu pământul ...

Citeşte în continuare »

Părintele Iosif Trifa – Un model în ortodoxia românească

Părintele Iosif Trifa - Un model în ortodoxia românească

La 90 de ani de „Oaste”, 125 de ani de la naşterea părintelui Iosif Trifa şi la 75 de ani de la strămutarea sa în Împărăţia lui Dumnezeu Iată doar câteva argumente în acest sens:Viziunea Părintelui faţă de preoţie - A fost convins că preotul trebuie să ...

Citeşte în continuare »

Un cuvânt către tineretul Oastei

Un cuvânt către tineretul Oastei

din foaia "Isus Biruitorul" nr. 1, 3 ianuarie 1937

Citeşte în continuare »

Ce este Oastea Domnului - Cuprins

CUPRINS Prefaţă Cuvânt înainte 1. Ce fel de mişcare este Oastea Domnului şi cum s-a pornit? Mişcarea aceasta este de la Dumnezeu 2. Războiul Oastei Domnului Cu cine se războiesc cei intraţi în ea? Cine a fost diavolul la început? Cum a fost alungat Satana din cer? Numirile Satanei Cum s-a apucat de lucru? Oastea Domnului cheamă la război Oare război ...

Citeşte în continuare »

Un dar preţios ar putea fi acela al unui abonament la Foaia  «Iisus Biruitorul»

Un dar preţios ar putea fi acela al unui abonament la Foaia «Iisus Biruitorul»

"... Pe lângă darurile specifice acestor sărbători, un abonament-cadou la Foaie se va constitui într-un adevărat pomelnic pentru un an de zile pe buzelecelor care-l vor citi săptămână de săptămână. Această Foaie misionară dăruieşte învăţătură curată şi bogată celor ce se apleacă asupra ei cu dor de mântuire. Sunt mulţi oameni care s-ar putea folosi ...

Citeşte în continuare »

Depinde ce e mai important pentru oameni

Depinde ce e mai important pentru oameni

Se povesteşte că un călugăr a fost nevoit a merge într-o bună zi într-un oraş mare, însoţit fiind de cineva foarte apropiat, din rudeniile sale. În mijlocul vacarmului din acea cetate, deodată monahul s-a oprit, pretinzând că a auzit un greiere. Uimit, tovarăşul său de drum nu l-a crezut. Trecând strada ...

Citeşte în continuare »

Un păstor, care-şi pierduse viţelul cel mai frumos, se ruga zicând: “Doamne Dumnezeule, arată-mi pe hoţul viţelului meu şi duminică la biserică, îţi voi aduce jertfă o lumânare din cele mari!”

Abia rosti această rugăciune şi, deodată, apăru hoţul din pădure: un urs mare şi înfiorător.

“Atotputernice Dumnezeule, – se ruga păstorul luând-o la fugă, scapă-mă de de acest hoţ şi-ţi voi aduce duminică zece lumânări din cele mari!”

Să cerem în rugăciunile noastre, “mai ales, cele bune şi de folos sufletelor noastre”, căci altfel de cereri, dacă nu băgăm bine de seamă, pot fi spre răul nostru, împlinindu-se cuvintele Scripturii: “nu ştiţi ce cereţi”.

(din pildele Episcopului Grigorie)

Deşi Evanghelia acordă o importanţă deosebită vederii, se înţelege de la sine că nu intră în discuţie privirea fizică, după cum nu despre ochiul trupului vorbeşte Domnul Iisus în predica de pe munte: „De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi curat. Iar de va fi ochiul tău rău tot trupul tău va fi întunecat“ (Mt 6, 22-23). Ceea ce preocupă pe Mântuitorul este vederea spirituală, privirea sufletului, ochiul lăuntric al minţii şi al inimii, a cărui sensibilitate morală variază de la om la om, într-o vădită concordanţă cu etapa evolutivă a vieţii de credinţă.

Să luăm câteva cazuri biblice. Isaia, de pildă, îşi permite să scrie: „În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ… Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei“ (Isaia 6, 1-5). În schimb privirea lui Sihem, tributară instinctului sexual, şi ca atare, infractoare, neevoluată, pătimaşă, îl va face să vadă nu pe Dumnezeu ci pe Dina, fata lui Iacov şi ce-a urmat se ştie: „Văzând-o Sihem, feciorul lui Hemor Heveul, stăpânitorul pământului aceluia, a luat-o şi, culcându-se cu ea, a necinstit-o“ (Fc 34,2).

Există, din păcate, două categorii de creştini: Citeşte în continuare »

Bucuria Învierii nu este numai un Hristos care a înviat a treia zi şi S-a înălţat la ceruri, unde şade de-a dreapta Tatălui, ci este, mai ales, un Hristos care petrece cu noi. Eu simt bucuria Învierii mai ales într-un Iisus viu, care petrece cu mine.

Cât timp am fost la şcoală, dascălii mi-au vorbit despre un Iisus Hristos care a trăit pe vremea lui August Împăratul: a vorbit frumos, a suferit, a murit şi a înviat a treia zi şi şade de-a dreapta Tatălui. Mare folos duhovnicesc n-am avut din aceste lecţii. Acest Iisus nu era al meu. Era mai mult al istoriei; Îl vedeam mai mult în lumina istoriei.

Citeşte în continuare »

867626083_1În imaginea de mai jos se vede o întâmplare care aievea a şi avut loc, în anul 1902, într-un orăşel din ţinutul Ruhr din Germania.

Un muncitor lucra pe acoperişul unei clădiri. Deodată trecătorii observară cu groază că muncitorul se clatină şi începe a se prăbuşi.

– E pierdut! Strigară cu toţii. Muncitorul cădea de la o mare înălţime.

– Vai mie, soţul meu!… Vai mie, copiii mei!… striga deznădăjduită soţia lui.

Muncitorul cade pe pământ. Dar, o minune. În clipa următoare se ridică. Nu i se întâmplase nimic.

În timpul căderii, tocmai păştea pe lângă clădire o oaie cu mieluşelul ei. Muncitorul cade cu spatele tocmai în spatele mieluşelului. Mieluşelul se îndoaie, se frânge; sângele-i stropeşte pământul, dar îl apără pe cel căzut de o moarte sigură. Trupuşorul lui se face o apărare moale, o pernă moale pentru cel căzut. Fără aceas­tă apărare, cel căzut s-ar fi zdrobit, dar în locu-i a fost zdrobit mieluşelul. A scăpat de la moarte prin moartea unui mieluşel. Citeşte în continuare »

„S-a plecat şi s-a uitat înăuntru. A văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.” ( Ioan 20:5)

Adevărul este adânc: trebuie să te pleci, ca să-l vezi.

Dacă nu poţi să te apleci, niciodată nu vei putea vedea adâncimea Adevărului.

Frumuseţea unui izvor adând,
a unui cer adânc,
a unei iubiri sau dureri adânci
nu o vei putea cedea decât din genunchi. Dintr-o smerenie adâncă. Dintr-o credinţă adâncă. Dintr-o adoraţie adâncă. Dintr-o compătimire adâncă. Dintr-un duh aplecat adânc.

Cel ce are duhul lumii nu se apleacă. Nu se smereşte.
Nu poate îngenunchea. Nici cel ce are duhul mândriei. Citeşte în continuare »

«Hristos a înviat din morţi,
Cu moartea pre moarte călcând,
Şi celor din mormânturi
Viaţă dăruindu-le.»

La miezul nopţii. Zăgazurile luminii s-au sfărâmat. Oameni şi îngeri. Nu mai cunoşti în amestecarea bucuriei care sunt care. Cei îmbrăcaţi cu cei fără de trup aduc cântări de laudă. „Înviază Dumnezeu risipindu-se vrăjmaşii Lui şi fugind de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul”. Din toate laturile firii se aude: „Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! / Paştile Domnului, Paştile. / Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer / Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi. / Cei ce cântăm cântare de biruinţă”. Citeşte în continuare »

Cu  prilejul Adunării de Tineret pe Țară a Oastei Domnului, care va avea loc, anul acesta, la Beiuș, sâmbătă, 26 aprilie, a.c., cu o zi înainte, pe 25 aprilie 2014, de sărbătoarea hramului mănăstirii, Izvorul Tămăduirii, se va ține, la Mănăstirea Izbuc, județul Bihor, cu binecuvântarea părintelui stareț, Arhim. Mihail Tarău, Adunarea anuală a Oastei Domnului.

De pe traseul Deva-Brad-Hălmagiu ( aprox. 25 km.), din satul Cărpinet, spre stânga, la doar 5 km., se află Mănăstirea Izbuc, satul Călugări.

Adunarea va începe cu Sfânta Liturghie, încă de la primele oare ale dimineții, după servirea mesei și va ține până spre miezul nopții.

Părinții, frații și surorile care doresc să participe la această minunată adunare sunt rugați să anunțe ( la nr. de tel. 0749026916) numărul de persoane, pentru cazare și masă.

Vă așteptăm cu toată dragostea frățească.

Viețuitorii Sfintei Mănăstiri Izbuc

Acum toate de lumină şi viaţă s-au umplut

Şi totuşi în lumea de azi este atâta întuneric şi atâta moarte sufletească!

 Praznicul Învierii este praznicul vieţii. Estre praznicul de biruinţă a vieţii asupra morţii. Din mormântul Învierii Domnului a ţâşnit biruinţa vieţii. Clopotele Învierii sunt un cântec de biruinţă a vieţii asupra morţii.

Minunea Învierii s-a întâmplat primăvara. Aşa a orânduit Domnul anotimpurilor. Acum primăvara şi firea ne predică taina învierii. Iarna e biruită de primăvară. Moartea de viaţă. Învie câmpul, învie florile, învie pomii… nimic nu mai poate opri învierea firii.

Învierea Domnului – învierea cea duhovnicească a lumii – a fost şi ea o primăvară cerească venită după o iarnă lungă, lungă de îngheţ şi moarte sufletească. Iudeii au căutat prin minciună să ţină mai departe primăvara şi viaţa în mormânt. Dar viaţa a biruit. Nimic n-a mai putut împiedica biruinţa ei. Viaţa a pus sub picioarele ei moartea, strigând triumfător: Unde îţi este, o, moarte, boldul tău? (I Cor. 15, 55) Citeşte în continuare »

„În seara aceleaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Iisus, a stătut în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace Vouă!” ( Ioan 20: 19)

O, cât de încuiate de necredinţă, de formalism şi de rătăciri erau uşile omenirii când a venit Hristos, trecând prin ele şi aducând sufletelor care L-au primit „pacea Lui nouă”, unică şi adevărată! Cât de încuiată era inima noastră, mintea noastră, toată fiinţa noastră când Iisus, prin Cuvântul şi Duhul Său, a răzbătut prin ele şi a făcut în noi minunea naşterii din nou!
Marea transformare care ne-a dat pacea iertării pacatelor trecutului. Pacea cunoaşterii despovărate. Pacea încrederii în puterea şi mântuirea Lui!

Cât de încuiate sunt încă uşile multor religii, despărţitoare a sufletelor de Hristos!
Cât de încuiate sunt purtările multora, chiar creştini, faţă de alţi fraţi ai lor!
Cât de încuiate sunt adesea uşile libertăţii Evangheliei!
Uşile mărturisirii Cuvântului; uşile adunărilor unora! Citeşte în continuare »

Istoria a păstrat o întâmplare cu mult înţeles pentru Praznicul Paştilor.

Era în timpul când armatele lui Napoleon cucereau Europa. În dimineaţa Învierii din anul 1799, un general al lui Napoleon, Massena, apăru cu armata pe un munte din apropierea orăşelului Feldkirch din Austria.

Oraşul se umplu de spaimă. Consilierii oraşului fură de părere că oraşul trebuie imediat predat vrăjmaşului.

Dar un bătrân preot din oraş fu contra, astfel grăind: Iubiţii mei, astăzi este Ziua Învierii. Să lăsăm clopotele tuturor bisericilor să răsune. Să ne strângem cu toţii la rugăciune, iar grija oraşului să o lăsăm în seama Domnului. Noi trebuie să cunoaştem nu numai slăbiciunile noastre, ci şi puterea lui Dumnezeu.

Propunerea fu primită, clopotele începură să vuiască cu glas mare. Străzile se umplură de credincioşi care se strângeau la biserică.

Şi ce s-a întâmplat? Un lucru minunat. Auzind răsunetul clopotelor şi văzând mulţimea furnicând prin oraş, francezii îşi ziseră: Aici trebuie că s-a petrecut ceva… Desigur, astă noapte a sosit în oraş armata austriacă; de aceea răsună clopotele de bucurie… Trebuie să plecăm de aici.

Şi, strângând tabăra cu grăbire, armata se depărtă. Când ieşiră oamenii de la biserică, duşmanul dispăruse.

Ce icoană minunată pentru Ziua Învierii! Clopotele Învierii – puterea ce ne-o dă nouă darul învierii – trebuie să-l alunge pe vrăjmaşul diavol. Clopotele învierii noastre sufleteşti trebuie să răsune neîncetat. Oriunde răsună aceste „clopote“, vrăjmaşul diavol îşi strânge tabăra şi fuge.

O înviere fără biruinţă sufletească nu valorează nimic.

Părintele Iosif Trifa, din „La Învierea Domnului”, Editura «Oastea Domnului», Sibiu, 2002.

Cuvânt la Învierea Domnului al Sf. Ioan Gură de Aur

De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest Praznic frumos şi  luminat.
De este cineva slugã înţeleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu.
De s-a ostenit cineva postind, sã-şi ia acum rãsplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-şi primeascã astãzi plata cea dreaptã.
De a venit cineva dupã ceasul al treilea, mulţumind sã prãznuiascã.
De a ajuns cineva dupã ceasul al saselea, sã nu se îndoiascã nicidecum, cãci cu nimic nu va fi pãgubit.
De a întârziat cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã se apropie, nicidecum îndoindu-se.
De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, sã nu se teamã din pricina întârzierii, Citeşte în continuare »

ÎNVIEREA LUI HRISTOS – ÎNTĂRIREA MARTIRILOR
† DANIEL
prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei
şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Citeşte în continuare »

Ziua Învierii este, înainte de toate, un praznic de bucurie. Strămoşescul salut „Hristos a înviat!“ răsună ca un cântec de bucurie. El ne aduce vestea cea scumpă că puterea morţii a fost înfrântă. Învierea Mântuitorului ne-a trecut „din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer“.

Praznicul Învierii este apoi un praznic de biruinţă.

Învierea Domnului este biruinţă deplină şi desăvârşită asupra întunericului, asupra păcatului, asupra vrăjmaşului diavol. Praznicul Învierii cuprinde în sine toate biruinţele pe care scumpul nostru Mântuitor le-a adus şi ni le-a lăsat în lume. Citeşte în continuare »

25 Aprilie – Sărbătoarea Paştelor 1976

Iisus Hristos,

Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,

Cel Care ai înviat şi eşti Viu în vecii vecilor,

Slavă veşnică Ţie!

 

În această Slăvită Sărbătoare a Învierii Tale, ne prosternăm până la pământ în faţa Ta şi Te preamărim recunoscători şi îndatoraţi din tot sufletul nostru îndatorat şi recunoscător pentru tot ce ne-ai dat prin dragostea şi prin Jertfa Ta pentru noi. Şi pentru tot ce ne-ai ajutat să-Ţi dăm şi noi prin dragostea şi jertfa noastră pentru Tine, căci totul, Doamne Iisuse, vine numai de la Tine.

Ţie Ţi se cuvine pe de-a-ntregul toată slava şi mulţumirea şi pentru această lucrare. Tu ai inspirat-o, Tu ai călăuzit-o, Tu ai realizat-o, Tu ai păzit-o, Tu vei răspândit-o, spre slava Ta şi spre cunoaşterea uneia dintre cele mai tainice şi mai prigonite de lume Mişcări ale Evangheliei Tale vii, dar şi cea mai scumpă şi iubită Ţie. Citeşte în continuare »


„În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întruneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.”

Hristos a înviat din morţi
- în cel dintâi ceas al zilei,
- în cea dintâi zi a săptămânii,
- în cel dintâi anotimp al anului.

Hristos, pârga celor adormiţi ( 1 Corinteni 15, 20 );
Hristos, Cel Dintâi ( 1 Corinteni 15, 23 );
Hristos, Capul Trupului, al Bisericii;
Hristos, Începutul;
Hristos, Primul născut dintre cei morţi;
Hristos, Care în toate lucrările trebuie să aibă întâietate ( Coloseni 1, 18 );
Hristos, Domnul împăraţilor pământului ( Apocalipsa 1, 5 );
Hristos, în Numele Căruia trebuie să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ ( Filipeni 2, 10 )
Hristos, Care ne iubeşte, Care ne-a spălat de păcatele noastre cu Sângele Său, Care a făcut din noi o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Lui, şi Căruia I se cuvine slava şi puterea în vecii vecilor. Amin.
Hristos acesta, Hristos cel ce fusese răstignit, batjocorit, dispreţuit, părăsit, mort şi îngropat pentru păcatele noastre. Da, Hristos acesta a înviat. Slavă învierii Lui!…

Acum, după ce Hristos – Garantul tuturor strălucitelor făgăduinţe – a înviat, noi, care credem în El şi în Cuvântul Său care este Adevărul, nu mai avem voie să ne îndoim de nimic. Avem poruncă nu numai să nu ne temem şi să nu ne îndoim niciodată şi întru nimic – ci să îndrăznim totul. Şi să ne bizuim deplin: Hristos a înviat şi El e viu în vecii vecilor, pentru a garanta totul pentru noi.

Traian Dorz
din cartea: “Hristos – Mantuitorul nostru” , Capitolul 20

aprilie 2014
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
Categorii
Zburaţi cântări
Video
Colecţia Isus Biruitorul
Lumina de la Certege

Calendar
Icoana Zilei
Sinaxar
Biblioteca
Vă recomandăm
Medalia Oastei