Sufletul ascultator se scoală la prima strigare. A merge la prima chemare este dovada unui suflet sfânt.
Dar, o, Dumnezeul meu atât de lung-răbdator cu mine, eu am zăcut atât de mult neputincios, între sculare şi mergere! Era cândva un timp în care Îţi auzeam glasul curat, chiar şi atunci când doar în şoaptă îmi rosteai numele meu. Atunci, când mă sculam, eram şi pornit.
Ce atent era atunci urechea dragostei mele şi ce uşori îmi erau paşii ascultării! Putea să-mi fie atunci somnul cel mai dulce, ochii, oricât de îngreuiaţi, picioarele, oricât de obosite, noaptea, oricât de adâncă – eu Te auzeam din prima clipă. Era drumul oricât de lung, primejdiile, oricât de multe – nimic nu mă mai putea ţine în aşternutul meu. Şi nimic nu mă mai putea opri să nu alerg când mă chemai Tu.
Tu eşti toata frumuseţea amintirilor mele.
Când Te vedeam lânga mine, drag Prieten bun, orice somn îmi fugea dintr-o dată. Ochii mei se scăldau în lumina Feţei Tale ca într-o apa limpede din munţii cei înalţi. Picioarele mele îşi recăpătau sprinteneala cerbului tânăr, şi nici dealurile cele mai mari nu le-ar fi putut obosi după Tine.
Noaptea mea capată dintr-o dată desfătarea şi zâmbetul dimineţii voioase, care îndeamnă la mersul cel fericit. La primejdii cine s-ar mai fi gândit? Nimic nu mai părea de netrecut!
Chiar doream primejdiile, nu numai ca eu să Te văd pe Tine cum le birui pentru mine, ci ca şi Tu sa mă vezi cum eu le birui pentru dragostea Ta. Pentru că nimic nu mai poate fi atât de puternic în inima mea decât dorinţa de a-Ţi arăta, prin toate, cât de mult Te iubesc. Şi cât de mult preţuiesc eu dragostea pe care mi-o dăruieşti Tu cu atâta risipă.
Sărbatoarea vieţii mele este tinereţea, sărbătoarea tinereţii este inima, sărbătoarea inimii este iubirea, iar sarbatoarea iubirii mele eşti Tu!
Când Tu îmi eşti Preaiubitul, iubirea mea este mereu fierbinte; inima mea, mereu dulce; viaţa, mereu tânară; timpul, mereu sărbătoare. Când Tu eşti în mine, totul îmi este odihnă, desfătare, frumuseţe. Munca îmi pare o rugăciune; drumul, o împărtăşire; odihna, o îmbrăţişare; suferinţa, un sărut; moartea, o cununie; şi veşnicia, o nuntă – când eşti cu mine Tu.
Dulcea mea sărbătoare, chiar şi ajunul tău îmi este atât de fericit, chiar şi aşteptarea ta îmi este atât de plăcută! Fiecare clipă dinspre ivirea soarelui îşi are o frumuseţe aparte. Dar ce fără de seaman este frumuseţea răsăritului!…
Ah, revederea Ta, Preaiubitule!…
Traian Dorz, din volumul „Prietenul tinereţii mele”
