Meditaţii

Momelile avortului


Dar ea
[femeia] se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie (I Tim 2, 15).

 Mi-a fost dat să aud în mai multe rânduri o afirmaţie uşuratică şi eronată la adresa unui păcat foarte greu: avortul. „Ei, chiar dacă ai făcut avort, te iartă Dumnezeu, cu condiţia să botezi atâţia copii câte avorturi ai făcut, dând de pomană celui botezat hăinuţe şi tot ce este necesar unui nou-născut…” De câte ori am auzit aceste afirmaţii, m-am revoltat cu durere, văzând cu câtă uşurinţă este tratat unul dintre cele mai grele păcate: uciderea de prunci. Dacă ar fi aşa, ar fi foarte simplă mântuirea. Îmi trăiesc viaţa în pofte şi-n plăceri, dorm nopţile liniştit, fără griji, ucigând fără milă propriii mei copii, şi apoi, botezând pe alţi copii, sunt iertat şi mântuit. Ce uşoară mântuire!!! Într-adevăr, unii duhovnici au dat această dezlegare ca pe o ultimă şansă de iertare, prin multă pocăinţă, căutând să scoată din deznădejde pe mamele care n-au ştiut ce păcat mare fac prin avort şi care au venit plângând cu amar la scaunul Spovedaniei. Dar această dezlegare nu poate fi valabilă dacă părinţii fac conştienţi păcatul uciderii. Fac avort, că după aceea botez şi… gata… am scăpat de păcat! Dar, voi, părinţi, care v-aţi sfătuit la uciderea propriilor voştri copii, şi conştienţi aţi făcut aceasta cu gândul că apoi veţi boteza şi veţi fi iertaţi, cum credeţi că puteţi fi părinţi duhovniceşti, când nu aţi putut fi mai întâi părinţi trupeşti? Cum poţi să fii părinte duhovnicesc, când tu ţi-ai ucis propriii tăi copii? Cine v-a amăgit că fără o pocăinţă cu lacrimi, pe măsura păcatului, ne putem căpăta iertarea cu atâta uşurinţă? Şi ce să mai spunem că unii cer preotului să le facă şi slujba de botez la copiii avortaţi… Până unde poate să meargă diavolul amăgind lumea cu obiceiurile  şi încredinţările păgâneşti!…

Dar şi contracepţiile pe care foarte multe mame le adoptă, cu gândul că prin aceasta nu fac păcat, sunt un păcat ca şi cel al avortului. Iată ce spune Sf. Ioan Gură de Aur: „Ca mulţi oameni, din pricina dragostei de bani, nu vor să aibă copii; au mutilat firea; nu-şi omoară copiii, dar opresc izvoarele naşterii” (Omilii la Matei, omilia XXVIII, PSB 23).

„De ce semeni acolo unde ţarina încearcă a strica rodul, unde sunt multe doctorii de stârpire şi unde de multe ori copilul este omorât mai înainte de naştere? Iată deci că şi pe acea desfrânată n-ai lăsat-o să rămână desfrânată, ci ai făcut-o şi ucigaşă de om!” (Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXIV).

„Altă durere mare pe care o aveţi voi, mamele, dar care atârnă şi asupra taţilor, sunt copiii lepădaţi. E păcat strigător la cer! E ucidere la mijloc, nu e ceva mai uşor. E păcat strigător la cer. Ascultaţi toţi cu luare-aminte. Sângele lor strigă răzbunare” (Pr. Arsenie Boca). Deci iată că pentru orice fel de formă a lepădării de prunci nu este vinovată numai femeia, ci şi bărbatul, poate că uneori este mai vinovat, pentru că o obligă pe soţie să facă păcatul: „Te sfătuieşte bărbatul să ucizi copiii? Sfatul e ucigaş, nu-l asculta, ci mai bine rabdă să fii alungatăde la casa lui şi va vedea Dumnezeu osteneala ta şi nu te va părăsi, că te va milui de vei fi vrednică” (Pr. Arsenie Boca).

Vreau să amintesc încă un aspect care este destul de grav. Nu demult am auzit pe o mamă care are mulţi copii, i-a lăsat să vină la viaţă şi i-a crescut cum a putut, dar învăţa acum pe o mamă tânără, zicând: „Să nu faci mulţi copii, ca mine… Eu nu am ştiut toată viaţa decât să fiu slugă la copii. În loc să mă distrez, am crescut copii, iar acum ei nu au niciun respect faţă de mine…” Se poate ca astfel de mame să piardă răsplata mântuirii, pentru că nu au primit copiii cu bucurie şi nu au stăruit în creşterea lor cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie…, cum zice Sf. Apostol Pavel.

„Mamă, mântuirea ta e naşterea de fii,
Dar de fii curaţi şi vrednici, pentru cer, – să ştii!
Căci de viitorul lumii tu răspunzi mai greu,
Mamă, nu-ţi uita răspunsul către Dumnezeu! (Traian Dorz)

Costel Rotaru

din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXIV, nr. 21 (898) 20-26 MAI 2013

2 Comments

  • Simina 15 ianuarie 2017

    Adevărat,dar foarte dur și lipsit de compasiune.Aici o femeie deja distrusă sufletește poate f ușor să cadă în depresie și deznădăjdui de să își piardă definitiv sufletul printr.o acțiune nefericita.Chiar mă întreb ,se gândește cineva ce efect poate avea pt cineva deja disperat?Mai gândiți.va cat rău puteți produce astfel de subiecte!!!!

  • Felicia 16 mai 2017

    In general uciderea altei fiinte omenesti este un mare pacat, ca se face prin avort, prin razboaie sau din diverse motive, vinovatia morala este la fel, dar de ce trebuie sa-l percepem pe Dumnezeu Tatal ca pe un judecator neandurator care abea asteapta sa faci ceva ca apoi El sa-ti aplice cele mai groaznice pedepse?!? Sa traiesti cu groaza in suflet ca atunci cand iti vei da obstescul sfarsit, vei ateriza direct in cuptoarele lui Scaraotchi si te vei praji la nesfarsit, atunci ce rost mai are viata, sa vii pe Pamant si sa faci penitente de la un capat la altul al vietii, de ce sa nu admitem ca tanarul este crud la minte si daca in familie nu i se explica de ce nu e bine sa faci un anumit lucru, el nu constientizeaza gravitatea faptului pe care il comite. Desigur preotii aplica ceea ce au invatat in facultatea de teologie si ceea ce le dicteaza constiinta, dar sa nu uitam ca ei au fost invatati despre bine si rau, din tinerete si tot practica aceasta pana la sfarsitul carierei lor, pe cand marea majoritate devin intelepti doar la maturitate sau chiar la batranete.Si atunci pentru femeile ajunse in postura de ucigase ale vlastarelor lor, nu mai exista nici o speranta?!?Vreau sa cred ca Dumnezeu in marea lui bunatate si intelegere, ce intrece orice pricepere, se uita in sufletul deznadajduitei care trece prin tot felul de traume si daca acolo vede remuscarea si cainta, atunci cu siguranta ii mai acorda sansa de a-si schimba viata si de a repara in mare masura greselile care au impins-o la fapte reprobabile. Domnul sa aiba mila de copii Lui!

Lasă un răspuns