Slăvit să fie Domnul!

Într-o adunare ca aceasta, Domnul Iisus vestea Cuvântul, aşa cum ni-L descrie Evanghelistul Luca atât de minunat…

Deodată apar patru oameni care aduceau pe o targă un om paralizat de mulţi ani… Cei patru l-au adus pe slăbănog cu toată dragostea şi cu toată iubirea, dându şi seama de neputinţa lui. El era în neputinţă să se apropie de Domnul… Dar ei, cei patru, scrie Cuvântul Domnului, au făcut o spărtură în acoperişul casei şi l-au coborât cu frânghii până în faţa Domnului Iisus. Şi Domnul Iisus, văzând credinţa celor patru, a celor care l-au adus pe slăbănog, l-a vindecat pe acesta.

Să ne cercetăm o clipă starea noastră în momentul acesta, după ani de umblare pe căile lui Dumnezeu.

Iubiţii şi scumpii noştri, parcă atâţia dintre noi suntem gata oricând să urcăm şi să vestim Cuvântul lui Dumnezeu către alţii…

Atâţia dintre noi suntem gata oricând să dirijăm şi să conducem adunarea şi Lucrarea…

Dar câţi dintre noi cunoaştem lucrarea de a lua targa şi a-i duce la Mântuitorul pe cei slăbănogi?… În satele şi în oraşele noastre, în locurile în care ne-a aşezat Dumnezeu, câţi dintre noi ducem cu targa pe fraţii noştri bolnavi?…

Câţi dintre noi căutăm cu targa pe fraţii noştri căzuţi?

Lucrarea este plină şi drumurile sunt pline de suflete zdrobite de păcat, de vrăşmaşul mântuirii noastre. Lipsa slujbei cu targa, lipsa jertfirii, care arată împlinirea rugăciunii şi a unităţii, se vede tot mai mult, se simte tot mai mult.

Pentru câţi te rogi tu, în locul unde te-a aşezat Dumnezeu? Pe câţi dintre ei mergi să-i cauţi şi să-i aduci cu targa la Iisus?

Pentru câţi te rogi tu seara, înainte de-a te culca în patul tău? Te rogi tu pentru sufletele din satul tău, din casa ta, pe care le vezi slăbite? Le duci cu targa rugăciunii la Domnul Iisus?

Pentru câţi tu, cel care stai aici, care spui că-L iubeşti pe Dumnezeu, pentru câţi te rogi tu? Dar mai ales pe câţi îi cauţi tu, ca să-i aduci cu targa la Domnul Iisus, ca să-i vindece?

Mulţi dintre ai noştri zac răniţi… Te rogi tu? Îi aduci cu targa, să le vindece Domnul Iisus rănile?

Lucrarea lui Dumnezeu în care ne-am trezit şi noi este o Lucrare binecuvântată, născută în ţara noastră şi trimisă de Dumnezeu pentru poporul nostru. Dar această Lucrare are nevoie mai mult ca oricând de oameni sănătoşi în credinţă, care să-i ducă pe targa rugăciunii şi pe sărmanii slăbănogi care zac de mulţi ani. Are nevoie de oameni care să ridice mâini curate, aşa cum ridica Aron şi Hur, sprijinindu-l pe Moise.

În satele şi în oraşele în care nu a fost uitată ora de rugăciune, când inimile tuturor să fie ridicate spre ceruri într-o unitate de sfinţenie şi smerenie, se vede aceasta pe chipul fiecărui suflet care L-a primit pe Hristos. Acolo este unitate şi putere. Dar acolo unde este numai filozofia Cuvântului lui Dumnezeu, răstălmăcirea Cuvântului lui Dumnezeu şi numai vorbe goale, acolo e numai dezbinare şi păcat.

De aceea vă rog pe toţi, în Numele Domnului nostru Iisus Hristos, treziţi vă, copii a lui Dumnezeu!

Până când copiii noştri, până când soţii noştri, până când fraţii noştri, până când consătenii sau cei din oraşul nostru… până când nu s-au întors la Domnul, noi să nu stăm liniştiţi, pentru că lupta nu s-a sfârşit.

Întrebaţi-vă de adunarea în care v-a trezit Dumnezeu: este adunarea de suflete născute din nou? Nu-i lipseşte nimic? Spre desăvârşirea cui te rogi tu, cel ce stai aici?
Pe câţi ai reuşit să-i aduci la Domnul Iisus cu targa rugăciunilor? Te-ai rugat ani de zile pentru cineva? Ai verificat, ai căutat tu să afli dacă rugăciunea ta a ajuns la Domnul şi cei pentru care te rogi tu încep să se îndrepte şi să se lase de păcate?

L-ai pus la încercare pe Dumnezeu, aşa cum zice Maleahi: „Puneţi-Mă la încercare şi veţi vedea minunile Mele”.

De aceea suntem noi aşa de slabi… De aceea suntem noi aşa de reci în zilele acestea, pentru că a slăbit rugăciunea, părtăşia şi umblarea cu targa după cei bolnavi, după cei căzuţi, după cei slăbănogi.

Domnul Iisus îi aşteaptă pe bolnavi să vină la El, dar El îi aşteaptă şi pe „cei patru” care îi poartă pe targă pe sărmanii neputincioşi.

Domnul Iisus să ne ajute tuturora, ca, plecând şi din locul acesta, să învăţăm ceva: să punem mâna pe targă şi să-i ducem pe fraţii noştri din suferinţe la Dumnezeu. Să ne ajute Domnul să ne putem ruga mai mult, să pregătim terenul lucrului cu targa.

Bunul Dumnezeu să ne ierte dacă nu ne-am ştiut purta aşa până acuma, dar să ne ajute de acum încolo să ne facem bătături la mâini de purtatul tărgii cu neputincioşi, că prea multe bătături am avut la gură, la vorbit, la lenevit…

În minutele care ne-au mai rămasa, am dori să ne adresăm şi scumpilor noştri miri, pentru că numai Dumnezeu singur mai poate şti dacă vom mai ajunge vreodată să ne mai întâlnim aici pe pământ. Dragi miri, Dumnezeu să vă binecuvânteze viaţa voastră şi să v-o sfinţească, ca să trăiţi frumos şi curat înaintea Domnului şi între fraţii noştri.
Şi acum să vă spunem câteva îndemnuri pe care Sfântul Iacov le dădea atunci când era bătrân, iar copiii lui se pregăteau şi ei să plece într-o depărtare foarte mare. Ştiindu-le starea lor, ştiindu-le felul lor, ştiindu-i certăreţi, le porunceşte: „În tot timpul vieţii voastre, să nu vă certaţi pe drum!”.

Şi voi, dragii mei, dragi miri, să faceţi la fel, pentru că din momentul acesta barca vieţii voastre se va depărta de ţărmul liniştit… De-acum vor veni valurile, încercările, dar pe voi mai strâns uniţi să vă facă, să vă strângeţi mai puternic de Crucea lui Hristos. Să vă rugaţi unul pentru altul.

Fraţii mei, fără de acestea nu vom realiza nimic. În mijlocul celor cărora vă veţi duce şi vă veţi stabili, să vă alegeţi un loc de rugăciune şi totdeauna să vă plecaţi acolo şi să-L chemaţi pe Domnul în ajutorul vostru, căci El va porunci furtunilor, valurilor să tacă şi se va face o mare linişte.

Dar o viaţă de biruinţă se duce numai cu rugăciune şi cu post.

Atunci când David se găsea pe patul morţii, l-a chemat pe fiul său Solomon şi i-a spus: „Ai grijă, să nu-l laşi pe Ioab să-şi coboare perii liniştiţi în locuinţa morţilor. Dar tu să nu-L uiţi pe Barzilai, să nu-i uiţi pe fiii lui, care, atunci când eram alungat, m-au chemat în casă şi m-au adăpostit”.

Tot aşa, fraţilor, şi eu vă rog: oriunde veţi merge, să nu-i uitaţi pe fraţii scumpi care vă iubesc şi cu care aţi plâns şi aţi cântat alături. Preţuiţi-i, iubiţi-i şi rugaţi-vă pentru ei. Căci altfel voi veţi fi rupţi de fraţi şi barca vieţii voastre se va îndrepta în altă parte.

Cu aceasta ne despărţim, cu rugăciunea ca Domnul să ne binecuvânteze şi la plecare, ca şi la venire. Să vă ajute Domnul şi să ne ajute la toţi.

Slăvit să fie Domnul!

Fr. Gavrilă Lupu – Vorbire la o Adunare de nuntă de la Vălani – 20 mai 1979, preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 1 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).

Lasă un răspuns

septembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR