Arhiva pentru ianuarie, 2017

Avva Isaia Pustnicul

1. Este în firea minţii mânia împotriva patimilor. Căci dacă nu se mânie omul împotriva tuturor celor semănate de vrăjmaşul într-însul, nu va vedea nici curăţie întru sine. Când a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrăjmaşii săi zicând: «Necinstiţilor şi defăimaţilor, lipsiţi de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de câinii turmelor mele!» ‘Iar cel ce vrea să ajungă la mânia cea firească, taie toate voile sale, până când întăreşte în sine voia cea după fire a minţii.

2. Când, împotrivindu-te, vei birui oastea vrăjmaşilor şi o vei vedea că fuge de la tine slăbită, să nu ţi se bucure inima.  Citeşte în continuare »

februarie

11 – Oricine are ochii curaţi şi cuget sincer, privind urmele lui Hristos şi roadele urmelor Sale, nu poate sã nu strige: Iisus, Tu eşti Dumnezeu!…
Ca Natanael şi ca Toma.
Pentru cã nimeni n-a mai avut astfel de urme în lume, niciodatã cum a avut Iisus.
Napoleon a spus: Eu cunosc oamenii! Hristos n-a fost om!

12 – Iisuse Doamne, Tu eşti Mielul Vechiului Testament şi Tu eşti Mielul Noului Testament, şi Tu eşti Harul ispãşitor al Milei şi Dragostei.
Tu eşti Jertfa Sfinţitoare pentru sufletele şi strãduinţele noastre şi Tu eşti Odihna pentru cugetele noastre, ajunse la amãrãciunea constatãrii marilor noastre slãbiciuni în faţa datoriei! Citeşte în continuare »

Sfântul Teofan Zăvorâtul

Nu rareori se întâmplă ca oamenii care merg pe calea bunei vieţuiri creştineşti, brusc şi, după cât se pare, fără nici un motiv, să înceapă să simtă în ei o paralizie a tuturor puterilor sufleteşti, în urma căreia le apare răceala faţă de toate nevoinţele duhovniceşti de până atunci. Celor ce se întreabă cum şi de ce se întâmplă acest lucru şi cum să lupte cu el, preasfinţitul zăvorât le scrie:

Acest lucru li se întâmplă tuturor din când în când. Despre el pomenesc aproape toţi cei ce scriu despre viaţa duhovnicească. Sfântul Marcu Ascetul pomeneşte trei vrăjmaşi de acest fel: neştiinţa împreună cu uitarea, lenevia împreună cu nepăsarea şi nesimţirea împreună cu împietrirea. Citeşte în continuare »

Porumbel… din stejarii depãrtaţi
fãrã soţ şi frate
singur, singurel strãbaţi
zãri îndepãrtate
arse şi pustii şi moarte zãri îndepãrtate.

Glas strãin te prigoneşte
uli viclean te-alungã
iar din urmã dorul creşte
calea-i tot mai lungã
zarea arde, dorul creşte, calea-i tot mai lungã. Citeşte în continuare »

31 M Sf. Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan; Sf. Mc. Trifena

Noul Testament – Matei, cap. 21, 18-46
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 51 şi 52
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 5:

Fratele Titus NECULCEA

În ziua morţii, atât e de scurtă viaţa cât de azi-dimineaţă până acum, deci o zi. Dacă ai trăi şi o mie de ani pe pământ, în ziua morţii viaţa e o zi, atât îţi apare în partea stângă, de-o zi, iar în partea dreaptă îţi apare veşnicia, îi vezi nesfârşitul şi te vezi implicat în ea, adică vezi că nu ai nici tu sfârşit ori în bine ori în rău. Acesta e primul secret.

Al doilea secret al morţii este că tot ce ai făcut în viaţă bine sau rău se filmează, se fotografiază. Nimic nu se trece cu vederea. În ceasul morţii vine îngerul de la botez, după cum e arătat în Biblie, cum spune şi Mântuitorul, vine îngerul şi spune: Uite aici, te duce la locul faptei, uite aici ai făcut răul acesta aşa şi-aşa. Automat recunoşti. Da, am făcut răul acesta. Şi, după ce recunoşti, vine mustrarea conştiinţei. Aşa-i de amară mustrarea conştiinţei şi primul gând care te duce ca să te uşurezi, ai vrea să dispari să nu mai exişti, adică să te descompui, să nu mai exişti ca să scapi de mustrarea conştiinţei, dar nu scapi. Trece la o altă poziţie. Uite, aici ai putut să faci binele acesta şi nu l-ai făcut. Automat recunoşti: Da, am putut să fac binele şi nu l-am făcut. Iar vine mustrarea conştiinţei şi poziţie cu poziţie te duce până la capătul vieţii, până la momentul acela în ceasul în care eşti după care dispare şi apare un întuneric şi o groază. Citeşte în continuare »

În seara de 31 ianuarie 1982 am avut prima consfătuire cu ei, dorind împreună să lucrăm cât mai ordonat. Am hotărât să compună melodii pentru textele din noua carte de cântări, care nu aveau melodii. Astfel şi-au ales pe rând, fiecare după îndemnul Duhului, textele cărora să le compună melodii, pentru a se evita mai multe melodii la acelaşi text. Şi pentru a se crea o atmosferă de dulce colaborare între ei, pentru o cât mai inspirată şi frumoasă reuşită a lucrului sfânt. S-au repartizat atunci primele cinci sute de texte, pentru a li se găsi cele mai frumoase melodii. Iată o frumoasă lucrare la care pornim cu o nouă rugăciune şi cu un fierbinte entuziasm. Credeam atunci că Dumnezeu va binecuvânta cu mult har începutul acesta fericit. Şi slăvit să fie Domnul că, într-ade­văr, aşa a şi fost! Nu mult mai târziu, aveam să vedem minuni la care nici nu putuserăm gândi la acel modest început din 31 ianuarie 1982… Vom scrie şi despre ele la vremea lor. Citeşte în continuare »

Cele trei pahare

Alcoolul este un fel de duh al diavolului. El face lucruri mari şi minuni mari pentru împărăţia iadului. Uitaţi-vă numai la cei care intră în birt „să se veselească“.

Cu cele dintâi pahare ei închină: „noroc bun“…, „Doamne, ajută“…, „să dea Dumnezeu bine“…, de parcă ar fi într-o biserică. Ei par atât de buni de parcă ar fi nişte mieluşei adevăraţi din turma Domnului. Dar diavolul râde şi strigă: mai staţi puţin, să vedeţi ce urmează.

După alte câteva pahare, mieluşeii încep a se înfuria. Din mieluşei se fac lei.

Viteaz mare se simte omul la beţie. Ascultaţi pe la birturi cum îşi „plătesc“ chefuitorii datoriile, cum zidesc la case şi fac fel de fel de planuri. Citeşte în continuare »

6 – Cine vrea sã-L cunoascã cu adevãrat pe Hristos, trebuie sã-I priveascã atent umbletul Lui prin lume, trecerea Lui prin Istorie, roadele Lui în Omenire, şi opera Lui pe pãmânt.
Pentru cã El este Începutul, Mijlocul şi Sfârşitul tuturor.

7 – Nu privi numai la tabloul lui Hristos şi râde batjocoritor!
Nu-L privi în ceea ce nu-i a Lui în bisericã. Ci în cei ce sunt ai Lui în ea.
Nu-L privi pe Hristos în cei leneşi – ci în cei harnici. Cãci doar aceştia sunt ai Lui.
Nu-L privi în cei lepãdaţi, mincinoşi, lacomi şi desfrânaţi, aceştia s-au lepãdat de El, chiar dacã se mai numesc cu Numele Lui.
Nu aceştia sunt Biserica Sa.
Ci sunt cei ce-L trãiesc pe Hristos în intenţia şi în realitatea Binelui, Frumosul şi Adevãrul. Citeşte în continuare »

Sfântul Ioan Damaschin

Binele nu e bine, când nu se lucrează bine, ci e bine cu adevărat când nu-şi aşteaptă ca plată pentru aceasta sau aceea plăcerea de la oameni, de pildă bunul nume, sau slava de la ei, nici nu se face din lăcomie sau nedreptate.

Fiindcă Dumnezeu nu caută la binele ce se face şi pare că e bine, ci la scopul pentru care se face.

De aici e vădit că nu e milostiv cel ce s-a îndeletnicit cu milostenia, nici înfrânat cel care a făcut la fel cu înfrânarea, ci cel ce s-a îndeletnicit cât mai mult şi toată viaţa lui, deplin, cu această virtute, folosindu-se de dreapta socoteală, fără greşeală. Căci mai mare decât toate virtuţile este dreapta socoteală, care e împărăteasa şi virtutea virtuţilor.

Iisus, Izvorul vieţii mele
ce har ceresc mi-ai dãruit
în clipa când de bietu-mi suflet
Te-ai îndurat sã fii gãsit.

Ce-aş face-acum în noaptea asta
atât de-adâncã şi de grea
de n-aş avea lumina vieţii
şi Duhul Tãu de n-aş avea? Citeşte în continuare »

30 L †) Sf. Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur; Sf. Sfinţit Mc. Ipolit, ep. Romei

Noul Testament – Matei, cap. 21, 1-17
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 49 şi 50
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 5:

Fratele Titus NECULCEA

Voi povesti ceva referitor la starea şi împrejurările şi motivele care au determinat întoarcerea mea la Dumnezeu. Ea este lungă, greoaie şi încărcată de multe încercări. Eu caut doar să spicuiesc din ele numai pe cele mai importante. Eu am fost miner, am lucrat în subteran. În 1955, m-am eliberat din armată. În primăvara anului 1956, am plecat pe un şantier la lucru în Constanţa, unde nu mi-a convenit felul de salarizare şi de acolo m-am mai luat cu cineva şi am plecat direct în Petroşani. M-am dus la mina Petrila şi m-am angajat acolo. Am lucrat acolo 4 ani de zile. În 1959, toamna, m-am întors la Leşunţ. Mi-am făcut transferul la mina din zona Bazinul Domnilor. M-am întors pentru că era mai aproape de casă, tocmai începusem să-mi fac un pic de casă şi, ca să fiu mai aproape de familie şi de casă, m-am retras aici. În 1960, pe 8 ianuarie, am avut un accident de moarte. Prin mila lui Dumnezeu, am scăpat. Dar după dreptatea lui Dumnezeu trebuia să mor. Nu ştiu care o fi fost pricina că Dumnezeu S-a îndurat de mine, că doar n-am fost credincios aşa cum trebuia. Dar am avut ceva de la Dumnezeu la care să fiţi foarte atenţi: Citeşte în continuare »

10403159_377749752405243_6221327944882270182_n

Nu uitaţi mormintele înaintaşilor voştri.
Nu uitaţi numele lor.
Nu uitaţi cãrţile lor, – cãci uşor veţi uita apoi şi ostenelile lor.
Domnul vã aduce aminte de toate aceste lucruri (Evrei 13, 7).
El vã aratã cã sunteţi datori nu numai sã le arãtaţi pânã la moarte recunoştinţa voastrã, dar şi cã aveţi obligaţia sã cãlcaţi pe urmele lor în ce priveşte Lucrarea Domnului. Fãcând ca aceastã Lucrare pe care Domnul a început-o prin ei, sã meargã tot aşa dupã cum ei au pornit-o. Pânã la sfârlit. Citeşte în continuare »

Între cei mulţi şi binecuvântaţi care au mers dupã Iisus, avem şi noi doi. Înaintaşii noştri…
Ei, cei dintâi dintre noi, au fost şi chemaţi Acasã ei cei dintâi.
Ei au mers şi cel mai frumos şi au ajuns şi cei mai dintâi, dintre noi, Acasã la Domnul.
Ei care L-au cunoscut mai curând, şi Iosif şi Ioan, ei L-au vestit mai puternic şi mai dulce pe Iisus Cel Rãstignit şi Biruitor în Lucrarea Sa, ei s-au luat cei dintâi dupã Iisus şi au ajuns cei mai curând la El.
De acum ei sunt la El şi vor rãmâne în fericirea Lui veşnicã, fiindcã nici pe pãmânt n-au avut alt gând şi n-au cãutat altceva decât pe Iisus.

Fii fericit preaiubit pãrinte Iosif, fii fericit frate Ioan, şi fiţi fericiţi toţi preaiubiţii noştri cei duşi la Iisus, lângã Domnul pe care L-aţi slujit şi iubit mai presus de orice pe pãmânt. Veţi fi rãsplãtiţi la El de toate suferinţele pe care le-aţi îndurat pe pãmânt… De toatã nedreptatea şi rãul care vi s-au fãcut… Citeşte în continuare »

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la înveşnici­rea fratelui nostru învăţător Ioan Marini, lucrător neo­bo­sit în vremurile de început ale Oastei, alături de Părintele nostru Iosif Trifa. Frăţietatea Oastei Dom­nu­lui este chemată să se adune la biserica din Săsciori (Alba), duminică, 29 ianuarie, a. c., pentru a participa la Sfânta Liturghie, la parastasul în me­moria cinstitului înaintaş, precum şi la Adunarea Oastei Domnului de comemorare a fratelui învăţător, ce va urma, cu binecuvântarea ÎPS Sale Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, imediat după sfânta Slujbă.

La Săsciori se ajunge cu trenul până în gara Sebeş-Alba, iar de la fosta fabrică de ciorapi TEBA, din Sebeş, se pot lua maşini de ocazie, până-n Săsciori.

 

Sfatul Frăţesc Operativ al Oastei Domnului

Duminica a XVII-a după Rusalii  (a Cananeencei)

Evanghelia de la Matei 15,21-28

21 Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. 23 El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. 24 Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. 25Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. 26 El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. 27 Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. 28 Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

 1. „Și ieșind de acolo…” (v. 21). După Mt 15,1, Iisus era la Ierusalim atunci când „cărturarii și fariseii” s-au legat de El cu acuza că ucenicii Săi „calcă datina bătrânilor”. Domnul constată atunci că se împlinește cu acești adevrsari ai Săi, încă o dată, cuvântul rostit de Isaia (29,13): „Poporul acesta mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine…” (Mt 15,8). În această situație, Iisus alege să plece de acolo (din Ierusalim, adică, și din sânul poporului Său) și să meargă în părțile Tirului și ale Sidonului, adică între păgânii care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și cărora nu le fusese făgăduită mântuirea mesianică. Citeşte în continuare »

La 29 ianuarie 1987 se împlineau patruzeci de ani de la plecarea la Domnul a fratelui Ioan Marini, care în 2 februarie 1947 fusese înmormântat în cimitirul din Săsciori, satul său natal.

În înţelegere cu fratele Ilie Marini din Lancrăm, cu ceilalţi din familia lor şi cu fraţii de la Sebeş, Sibiu, Hunedoara şi alţii am pregătit pentru comemorarea aceasta un program frumos. În duminica aceea am umplut biserica din Săsciori, făcând o mare surpriză şi bucurie tuturor celor de acolo, care de patruzeci de ani nu mai văzuseră aşa ceva în biserica şi în satul lor. Mulţi dintre cei care erau atunci tineri şi apucaseră frumoasele adunări de demult erau acum bătrâni… A fost pentru ei o minune cerească să vadă atât de vie şi de frumoasă astăzi această Oaste a Domnului despre care ei crezuseră că s-a stins de mult, iar acuma se vedea trăind atât de tânără şi de proaspătă ca pe vremea neuitată de acum patruzeci de ani… Citeşte în continuare »

Ap. II Corinteni VI, 16-18; VII, 1; Ev. Matei XV, 21-28

Arhivă articole pe acest subiect: Citeşte în continuare »

ianuarie 2017
L Ma Mi J V S D
« Dec   Feb »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR