Arhiva pentru sâmbătă, 4 februarie 2017

fr-ioan-opris (1)Vorbirea fratelui Opriş Ioan
de la adunarea de Rusalii de la Sibiu
– 2 iunie 1985

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Preaiubiţilor şi preaiubitelor care aţi alergat din toate colţurile ţării aci, lângă acest sfânt mormânt al nostru!

Mă gândesc la un cuvânt din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, al femeii cu scurgerea de sânge. Ea a spus: „Dacă m-aş putea măcar atinge de haina Lui, eu m-aş face bine”. S-a atins? Da! S-a făcut bine? Da!

Îmi aduc aminte că, mai târziu, cei ce se atingeau – chiar bolnavi fiind – de hainele ce le purtau Sfinţii Apostoli se făceau bine, se făceau sănătoşi. Şi, dacă se făceau trupeşte, cu siguranţă că se făceau şi sufleteşte. Citeşte în continuare »

Ap. II Timotei III, 10-15; Ev. Luca XVIII, 10-14

Arhivă articole pe acest subiect: Citeşte în continuare »

Pentru mândrie se pierde harul şi, împreună cu el, iubirea de Dumnezeu şi îndrăzneala în rugăciune; şi atunci, sufletul e chinuit de gândurile cele rele şi nu înţelege că trebuie să se smerească şi trebuie să iubească pe vrăjmaşi, fiindcă altfel nu poate să placă lui Dumnezeu.

Tu zici: „Vrăjmaşii prigonesc Sfânta noastră Biserică. Cum îi voi iubi oare?” La aceasta eu îţi voi spune: „Sufletul tău sărman n-a cunoscut pe Dumnezeu, nici n-a cunoscut cât de mult ne iubeşte şi cu cât dor aşteaptă ca toţi oamenii să se pocăiască şi să se mântuiască. Domnul e iubire şi El a dat pe pământ pe Duhul Sfânt Care învaţă sufletul să iubească pe vrăjmaşi şi să se roage pentru ei, ca ei să se mântuiască. Aceasta şi este iubirea. Dar dacă îi judecăm după fapte, merită să fie pedepsiţi.”

Slavă Domnului că ne iubeşte atât de mult şi că ne iartă păcatele şi prin Duhul Sfânt ne descoperă tainele Lui.

Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei

Unul îşi spunea virtuţile; celălalt, mai în urma templului, păcatele.
Unul vrednicia, celălalt nevrednicia.

Ar fi bune virtuţile fariseului. Vameşul nu le avea, dar în lipsa lor avea smerenia.Rele erau faptele vameşului, dar, pentru smerenie s-a întors din templu mai îndreptat la casa sa.
Cel mai bine ar fi de-a avea virtuţile fariseului, şi încă întrecute, după cuvântul că: „de nu va prisosi dreptatea voastră pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu” – virtuţi unite cu smerenia vameşului.
Cu îmbinarea virtuţilor unuia şi cu smerenia şi cuvintele celuilalt s-au nevoit călugării de-a lungul veacurilor. Căci: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, sunt cuvintele „rugăciunii neîncetate”, care-şi au obârşia în cuvintele vameşului, spuse de Iisus. Citeşte în continuare »

4 S Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfinţit Mc. Avramie

Noul Testament – Matei, cap. 24: 1-35
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 59 şi 60
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 5: Apele adânci se limpezesc greu

Predică la Duminica a XXXIII-a după Rusalii

(a Vameşului şi a Fariseului)

Evanghelia de la Luca 18,10-14

10 Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. 11 Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. 12 Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. 13 Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. 14 Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

 1. „Doi oameni”. Înseşi cuvintele prin care evanghelistul introduce această pildă ne arată că ea a fost adresată „către unii care se credeau drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi” (v. 9). Citeşte în continuare »

Se apropie Postul Mare, timpul când fiecare dreptmăritor creştin este chemat de Biserică să îngrijească, mai mult de sufletul său, de sănătatea acestui luminător al trupului.

            Pregătirea deosebită pentru post începe astăzi, în duminica vameşului şi a fariseului, şi continuă în cele trei duminici următoare.

            Începând de astăzi, în fiecare biserică, se cântă: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie Dătătorule de viaţă”, în Evangheliile care se citesc în aceste patru duminici se dau îndemnuri şi învăţături în legătură cu Marele Post.

             De pildă, astăzi, ni se dau învăţături despre păcatul mândriei şi despre virtutea smereniei, în duminica următoare, a fiului risipitor, despre bunătatea lui Dumnezeu şi iertarea celor ce păcătuiesc şi se pocăiesc; urmează apoi duminica judecăţii viitoare, în care ni se aminteşte despre judecata viitoare şi despre răsplătirea veşnică a faptelor noastre bune şi despre pedepsirea celor rele, şi, în sfârşit, în duminica a patra, se face amintire despre căderea strămoşilor noştri în păcat şi despre gravele urmări ale neascultării. Citeşte în continuare »

februarie 2017
L Ma Mi J V S D
« Ian    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR