Arhiva pentru miercuri, 8 februarie 2017

Cunoașterea cea adevãratã a lui Iisus Hristos este temeiul mântuirii noastre. Fãrã aceastã cunoaștere omul nu poate cunoaște cu adevãrat nici biserica și nu poate folosi cu folos nici tainele ei.

Falimentul creștinismului este o bisericã fãrã Hristos, iar culmea falimentului este o tainã fãrã Hristos.

În cartea mea Mai lângã Domnul meu, am arãtat câteva pilde cutremurãtoare despre ce înseamnã, de exemplu, Sfânta Împãrtãșanie fãrã cunoașterea lui Hristos (în predica Eu sunt Pâinea Vieții).

Dar când fiii bisericii în care slujesc Îl cunosc cu adevãrat pe Iisus Cel Rãstignit, acolo e Biserica cea vie care lucreazã și face adevãrate minuni. Citeşte în continuare »

8 M Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat; Sf. Prooroc Zaharia; Sf. Mc. surori Marta şi Maria (Harti)

Noul Testament – Matei, cap. 25: 31-46
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 65 şi 66
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I –Capitolul 6: Cutremurătorul început

Nimeni nu s-a născut să rămână copil mic. Şi, desigur, nimeni nu doreşte să rămână copil, să nu mai crească. Căci tot ceea ce are viaţă doreşte şi tinde să ajungă la desăvârşire.

Aşa e şi cu cel născut din nou. El nu poate şi nu trebuie să rămână la începuturile slabe, „la starea de copil“. Starea pe loc înseamnă dare înapoi. Ci trebuie să crească, pentru ca să ajungă la starea desăvârşită, „la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos“.

Starea de nedesăvârşire în credinţă ne este arătată de Duhul Sfânt ca o stare primejdioasă. El ne spune că trebuie să ajungem „la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos“ – „ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos“ (Efes 4, 13-16). Citeşte în continuare »

8 – Un ceas are vestirea, un ceas iertarea, un ceas slujirea, – dar veșnicã e bucuria rãsplãtirii!
Un ceas are ispita, un ceas cãderea, un ceas judecata, – dar veșnicã va fi ispãșirea!
Cãci dupã cum fãgãduința își are ceasul ei, și împlinirea își are ceasul ei…
Și dupã cum ceasul sosește tot așa ceasul trece.
Numai veșnicia rãmâne. La aceasta sã ne gândim! Citeşte în continuare »

Trufia este cugetul înfumurat al omului neânsemnat, care socotește despre sine că este mare și important. Cel trufaș are o părere foarte bună despre sine, gândește disprețuitor și socotește că, ignorându-le pe toate, este înțelept; face paradă de cumpătare, în timp ce el este nechibzuit; are impresia că este cine­va, deși este un nimeni; se amăgește cu fapte care sunt fără de nici o valoare. Cu toate că este rău, gândește despre sine că este bun: nu-și măsoară faptele, apreciindu-le după măsura comună, ci dupa masura îngâmfării sale.

Cei vechi socoteau că această patimă este prin firea ei necurată și au definit-o ca fiind un obstacol în calea bunăstării, deoarece omul care socoteș­te despre sine că este mare nu poate accepta să fie îndreptat. Citeşte în continuare »

februarie 2017
L Ma Mi J V S D
« Ian    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR