Arhiva pentru vineri, 10 februarie 2017

“Statornici vom iubi Lucrarea
şi glas străin nu vom urma,
ci totdeauna după Domnul
vom merge toţi pe urma ta.”

[…] Dintre operaţiile părintelui din ultimii ani, două nu s-au mai închis până la moarte. Fraţii Opriş şi Popovici erau cei care îl pansau şi îl îngrijeau zilnic cu vată, cu multă vată… Bietul frate Opriş spunea odată: „Dacă vata câtă i-am adus-o şi în care l-am tot pansat ar putea fi grămadă, cred că s-ar putea acoperi mult Sibiu cu ea…“ Era într-adevăr nevoie permanent de mari tampoane de vată pentru sângele ce se prelingea şi puroiul ce supura continuu din aceste răni… Acum temperatura se menţinea mereu până la 39 de grade şi chiar peste.

Printre ultimii vizitatori fusese şi părintele Aurel Nanu, singurul dintre preoţii din Sibiu care îi rămăsese prieten şi apropiat. Acesta l-a şi mărturisit şi împărtăşit pe Părintele Iosif cu o săptămână înainte de sfârşitul său. Citeşte în continuare »

fiulÎntoarcerea noastră la Dumnezeu

După trezirea din pierzare, fiul cel pierdut a luat hotărârea de a se întoarce acasă. Putea însă foarte bine să moară în ticăloşie şi cu această hotărâre. El n-a rămas însă numai cu hotărârea, ci a şi ţinut hotărârea: s-a scu­lat şi a plecat spre casă.

Căinţa şi hotărârea noastră contra păcatelor trebuie să fie însoţite şi de întoarcerea la Dumnezeu; altcum mântuirea sufletului nu câştigă nimic. Atâţia şi atâţia oameni îşi plâng păcatele, dar nu se lasă de ele. Atâţia şi atâţia oameni „îşi pun în gând” să se lase de răutăţi, dar nu se lasă. Atâţia şi atâţia cititori ai cărţilor noastre îşi vor fi pus în gând să intre în Oastea Domnului, numai cât nu intră. Citeşte în continuare »

10 V †) Sf. Sfinţit Mc. Haralambie; Sf. Mc. Enata şi Valentina (Harti)

Noul Testament – Matei, cap. 26: 36-75
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 69 şi 70
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I –Capitolul 6: Cutremurătorul început

Parintele Iosif TrifaO suflete dragã, nu primi rãu niciodatã pe solul cunoscut al lui Dumnezeu. Solia lui e mântuitoare pentru tine şi poate încã pentru nespus de mulţi oameni.
Cine primeşte pe un astfel de om, Îl primeşte pe Hristos Cel care L-a trimes (Ioan 13, 20).

Marii trimeşi ai lui Dumnezeu, fiecare la vremea sa, s-au bucurat mereu de o astfel de primire, de la cea mai mare parte a poporului lor!
Isaia, Ieremia, Pavel, Ioan Gurã de Aur, sau pãrintele Iosif, – şi toţi cei ca ei, – au avut mereu şi vor avea mereu pe pãmânt o asemenea primire şi o asemenea rãsplatã!
Toţi marii binefãcãtori ai omenirii, tot lungul şir de mari trimeşi ai Domnului, au fost rãsplãtiţi la fel şi au avut aceeaşi soartã, printre fiii oamenilor! Citeşte în continuare »

„Dintre cele şapte operaţii ale Părintelui Iosif, ultimele două, făcute în 1937, nu s-au mai închis. Până la moartea sa, cei doi fraţi, Popovici şi Opriş, care lucrau la administraţia şi librăria Oastei, îngrijeau zilnic de pansarea rănilor sale deschise şi sângerânde, înfăşurându-l cu vată, cu multă, multă vată. Era într-adevăr nevoie de aceasta, fiindcă sângele se prelingea permanent şi puroiul supura continuu din aceste răni nespus de dureroase şi de grele. La toate acestea, se adăugau acum şi noile eforturi cerute de munca grea a întocmirii foii. Numerele de Crăciun şi de Anul Nou trebuia să apară totdeauna într-un număr sporit de pagini şi cu un conţinut deosebit de frumos. Aceasta cerea o muncă uriaşă, în care părintele aducea partea cea mai mare şi mai grea. Dar o făcea cu toată pasiunea sufletului său care părea că se întăreşte şi creşte cu atât mai mare cu cât trupul slăbea şi se împuţina din zi în zi. Citeşte în continuare »

Cum au stricat oamenii, din pricina plăcerilor trupului, toate rânduielile dumnezeieşti, toate rânduielile zidirii!

Îngrozitor, neînchipuit de stricată e firea omenească cu păcatele de tot felul, despre care şi a vorbi ţi se face ruşine, şi te doare, şi te înspăimântă. Noi, preoţii, duhovnicii, ştim acest lucru mai bine decât oricine, mai ales aceia dintre noi care prin apropierea şi blândeţea lor duhovnicească şi împreună-pătimirea lor faţă de bolile duhovniceşti ale fiilor lor duhovniceşti au meritat încrederea acestora.

O, ce bolnavi sunt cu păcatele aceste suflete simple, sincere de păcătoşi şi de păcătoase şi câtă nevoie au de împreună-pătimirea noastră, de sfat, de tămăduire şi de milostivirea lui Dumnezeu! Citeşte în continuare »

februarie 2017
L Ma Mi J V S D
« Ian   Mar »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR