Arhiva pentru duminică, 12 februarie 2017

Rezumat al vieţii şi activităţii Părintelui Iosif Trifa – întemeietorul Oastei Domnului

comunicat-de-presa

În ultima vreme, în spaţiul public s-au emis diverse opinii referitoare la unele frământări din cadrul Bisericii noastre, parte dintre ele reclamând, din păcate, apartenenţa la Oastea Domnului. Sfatul Frăţesc Operativ (organul de conducere) al Oastei Domnului ia act şi se dezice ferm de aceste derapaje ale unor aşa-zişi ostaşi, precizând că acestea sunt doar puncte de vedere personale – de cele mai multe ori ale celor care se complac în a fi o permanentă problemă pentru Lucrarea Oastei în sine –, care nu reprezintă nicidecum poziţia Asociaţiei Oastea Domnului, legal constituită şi care îşi desfăşoară activitatea cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Oastea Domnului îşi reafirmă, încă o dată, rolul ei în cadrul Bisericii Ortodoxe, şi anume acela de copil al Bisericii, care „s-a născut şi trăieşte sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie re­strânsă, o comuniune de frăţietate evan­ghelică, cu gândul precis de a trăi mai in­tens învăţăturile Bibliei şi ale Bisericii. (…) Oastea Domnului nu are nici o pretenţiune dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat ca­noa­nelor. Oastea nici nu a vrut şi nici nu vrea să facă reguli peste sau contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toată fiinţa, regulile existen­te ale Bisericii” (dinMoţiunea Părintelui Iosif Trifa, întemeietorul pământesc al Oastei Domnului, Sibiu, 12 sept. 1937).

De aceea, poziţia Sfatului Frăţesc pe Ţară e aceeaşi cu cea exprimată clar şi de fratele Traian Dorz, în Dreptarului învăţăturii sănătoase, potrivit căreia cei ce intră în Oastea Domnului sunt datori: „Să înconjoare pe slujitorii Bisericii cu tot respectul şi dragostea, ca pe nişte mai-mari ai poporului, rânduiţi prin voia lui Dumnezeu la o slujbă sfântă… (cf. Fapte 23, 5)” (Traian Dorz, Dreptarului învăţăturii sănătoase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2001, pg. 63-64).

Sfatul Frăţesc pe Ţară al Oastei Domnului,
10 februarie 2017

 

Slide1

Cu binecuvântarea Înaltpreasfin­ţiei Sale, Dr. Laurenţiu Streza, Mi­tro­politul Ar­dea­lului, comemorarea din acest an a tre­cerii la Domnul a Părin­telui Iosif Trifa, în­te­meietorul pă­mântesc al Oastei Dom­nului, va avea loc în zilele de 11 şi 12 fe­bruarie.

Sâmbătă, 11 fe­bru­­arie, în­ce­pând cu orele 8:30, se vor des­făşura, în Aula Casei Oastei, lucrările Sfatului Fră­ţesc Lăr­git al Oastei Dom­­nului.

De asemenea, sâm­bătă, între orele 14:00 – 17:00, va avea loc, la Casa Oas­tei, Adunarea de Tineret.

În continuare, la orele 17:30, din cur­tea Casei Oas­tei, strada Ch. Darwin, nr. 11, se va pleca, în coloană de marş ostăşesc, către Catedrala Mitropolitană, pentru a participa la slujba Vecerniei, ce va începe la orele 18:00, după care, tot în Catedrală, în continuare se va desfăşura Adunarea Oastei Domnului.

A doua zi, duminică, la orele 6:30, co­­loana ostăşească va porni de la Casa Cen­trală a Oastei către Cimitirul Central Dumbrava, unde se vor săvârşi Sfânta Liturghie şi Parastasul, în memoria Pă­rintelui Iosif, şi Adunarea Oastei de come­morare şi cinstire a marelui nostru îna­intaş, până la orele 13:30.

Nădăjduim că Părintele nostru Iosif se roagă per­ma­nent lui Dumnezeu pentru ca Lucrarea Sa de pe pământ să se afle şi de data aceasta sub ploaia de bine­cuvântări a Duhului Sfânt, astfel încât să ne regăsim fiecare locul şi rostul mântuirii noas­tre întru ea.

Slăvit să fie Domnul! Citeşte în continuare »

Afară începu să ningă cu fulgi mari şi moi, ca un văl de înmormântare sau ca o mângâiere…

Ce măreţ şi ce liniştit intrase în veşnicie acest uriaş al lui Dumnezeu, solemn şi calm ca o corabie care a luptat o noapte îndelungată cu înspăimântătoarele primejdii ale unei vrăjmaşe furtuni, iar acum, în lumina unui strălucitor răsărit, intră zdrenţuită, dar biruitoare, în portul liniştit, mântuitor.

Din pricină că îi eram încă atât de aproape, nu-i puteam vedea adevărata lui măreţie…

De ce oare a vrut el să rămână singur chiar în ultima lui clipă? Nu ştiu.

Poate, pentru ca frumuseţea fericitei sale întâlniri cu Dulcele său Mântuitor să-i fie deplin slobodă; prezenţa mea ar fi stingherit această intimitate sfântă… Poate pentru că mila şi iubirea noastră îi deveniseră prea grele… Poate pentru că trebuia să plece, iar prezenţa noastră îl prea reţinea… Citeşte în continuare »

În ziua din februarie 1950, când se împlineau 12 ani de la izbăvirea de suferinţe a Părintelui Iosif, s-au petrecut următoarele:

Eram chemat la primăria din satul unde locuiam, să ajut cuiva la o lucrare pe care o avea de făcut.

Într-un timp, cineva intră unde lucram eu şi îmi spuse că sunt chemat până afară. Am ieşit pe sală.

Acel cineva care mă chemase era în uniformă de căpitan. Mă întrebă aspru:

– Cum te numeşti?

Îmi spusei numele.

– Eu sunt şeful Securităţii. Vii cu mine imediat, aşa cum eşti! Nu mai faci nici o mişcare. Ai înţeles?

Şi îmi arătă uşa de la ieşire. Am ieşit înaintea lui. Afară era o zi frumoasă şi călduţă. Era pe la amiază.

În faţa primăriei, pe câmpul gol, era o mulţime de săteni care săpau la o fântână pentru sat. Toţi lăsaseră lucrul şi se uitau după mine cum eram dus arestat de către omul stăpânirii. Citeşte în continuare »

12 D Sf. Ier. Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari; Sf. Antonie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Mc. Hristea
Duminica a XXXIV-a după Rusalii (a Fiului Risipitor); Ap. I Corinteni VI, 12-20; Ev. Luca XV, 11-32

…în 12 februarie 1974, am fost luat şi dus din nou sub escorta miliţianului la Securitatea din Oradea.

Mi-am luat iarăşi de la căpătâiul meu traista gata de zece ani mereu, în orice vreme – şi am plecat!

Mă aşteptam să fiu întrebat despre problema crucii Părintelui Iosif şi despre toată activitatea frăţească din ţară, ca şi despre a mea din timpul de după cealaltă anchetă.

Am fost dus în faţa căpitanului cunoscut, dur şi încruntat. De la început m‑a întâmpinat tăios:

– Iar ai venit cu bagajul?

– Dar cum era să vin când mă aduceţi sub escortă ca pe un condamnat?

– Nu vrei să te astâmperi deloc? Ce vrei? Să întrebuinţăm faţă de tine şi alte mijloace? Să ştii că noi suntem români şi ştim să batem româneşte!

L-am privit în ochi cu mustrare şi cu durere şi i-am răspuns:

– Da! Până acum m-au bătut ungurii, m-au bătut evreii, m-au bătut străinii… Acum am ajuns bătrân, acum să mă mai bată şi românii, în ţara pentru care am făcut şapte ani militărie şi front… Citeşte în continuare »

„Bucuria mea! Te rog, agonisește duh de pace!”

„Ce înseamnă să agonisești bani înțelegeți? La fel și cu agonisirea Sfântului Duh.”

Batiușka spunea că toți sfinții pe care îi proslăvește Biserica lui Hristos ne-au lăsat ca pildă de urmat, după ce au adormit în Domnul, viața lor, și că ei toți erau oameni pătimași asemenea nouă, însă prin împlinirea cu de-amănuntul și din tot sufletul a poruncilor lui Hristos au ajuns la desăvârșire și mântuire, au dobândit har și s-au învrednicit de felurite daruri ale Sfântului Duh. Iar împlinirea poruncilor lui Hristos este pentru fiecare creștin o povară ușoară, precum a zis Însuși Mântuitorul nostru, numai că trebuie să avem întotdeauna în minte și în gură „rugăciunea lui Iisus”, iar înaintea ochilor minții noastre – viața și pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, Care din dragoste față de neamul omenesc a pătimit până la moartea pe cruce. Totodată, trebuie să ne curățim conștiința prin mărturisirea păcatelor noastre și prin împărtășirea cu Preacuratele Taine: Trupul și Sângele lui Hristos. Prin această dulce împreună-vorbire, Bătrânul mă pregătea pe nebăgate de seamă pentru ceva mai înalt. Citeşte în continuare »

fiulVino acasă, suflet pierdut!…

Tatăl ceresc ne cheamă neîncetat să ne întoarcem „acasă”. Şi în câte chipuri şi feluri ne cheamă!

În ziare am citit o ştire despre cum s-a prăpădit, la Bucureşti, un tânăr apucat cu patima beţiei. A fost aflat dimineaţa mort în faţa unei cârciumi. Percheziţia poliţiei a aflat la el cincizeci de scrisori pe care i le scria tatăl lui de la ţară. Tatăl înţelesese despre căderea lui şi îl ruga să se întoarcă acasă. Dar tânărul n-a ascultat chemarea. S-a pră­pădit, purtând scrisorile în buzunar. Citeşte în continuare »

… într-o duminică de februarie, am fost scoşi şi mutaţi de cealaltă parte a coridorului, de unde se vedea în curtea şi clădirea Prefecturii. Eram atât de aproape încât puteam vedea şi chiar cunoaşte pe cei care treceau pe acolo.

– Să nu priviţi pe geam! ne porunci paznicul de pe coridor. Nu cumva să faceţi semne sau să vorbiţi cu cineva, că vă pun în lanţuri şi vă bag la carceră!

– Bine, domnu’ şef, nu vă temeţi! îl asigurarăm noi, abia aşteptând să ne înghesuim la fereastră, fiecare nădăjduind să vedem pe cineva cunoscut, spre a‑i da de ştire că suntem aici.

Îndată ce plecă el deci, doi dintre noi se aşezară în faţa uşii, ca şi cum ar vorbi ceva între ei acolo, spre a acoperi vizeta, ca să nu ne vadă de pe sală, iar ceilalţi ne grămădirăm la gratiile ferestrei să vedem libertatea sau pe binefăcătorul care ar putea duce o veste familiei ce nu mai ştia nimic de nici unii dintre noi, de mai mult de o lună. Poate vor veni astfel şi la noi cu pachete, fiindcă suntem atât de slăbiţi de foame, încât de-abia ne mai putem ţine pe picioare. Dar, chiar dacă dincolo ar fi cineva dintre ai noştri, nu ştim cum i-am mai putea desluşi cu ochii noştri slăbiţi.

În aceste condiţii am sărbătorit 12 februarie 1948, zece ani de la sfârşitul pământesc al Părintelui Iosif. Citeşte în continuare »

februarie 2017
L Ma Mi J V S D
« Ian   Mar »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR