Arhiva pentru luni, 13 februarie 2017

Marurii

din foaia „Tineretul Domnului” spupliment la foaia „Isus Biruitorul”, anul III (112), Nr. 7, 14 februarie 1937, Sibiu

Nu mi-am pierdut nici una din vorbele rostite
pe-o cale cunoscutã s-au înşirat pe rând
şi-au mers sã mã aştepte acolo unde-odatã
pe ultima urmând-o, voi fi şi eu curând.

Nu mi-am pierdut nici una din urmele vieţii
pe care-n zi sau noapte, cu vinã sau cu har,
le-am semãnat prin locuri, prin inimi şi prin clipe
– le voi gãsi-adunate odatã toate iar.

M-aşeaptã toate-toate la capãtul de-aproape
cu zâmbet sau cu lacrimi, cu slavã sau mustrãri
sã-mi apere lumina şi numele de moarte
sau Celui Drept sã-mi cearã plãtitele ocãri.,

– O, dragi cântãri alese, veniţi atunci spre mine
cu dragostea cu care m-am dus şi eu spre voi,
cum eu v-am pus podoabe sã fiţi voi mai frumoase
sã-mi puneţi şi voi mie în Ziua de Apoi.

Traian Dorz, din ”Cântarea anilor”

Un editorial apărut în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului,
Iisus Biruitourl, nr. 33/2016

biblia Într-un oraş, un om mergea în plimbare, pe o stradă. În drumul său, trecu prin dreptul unei case unde se vindeau Biblii.Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător (Evr 4, 12).

În fereastra casei era o Biblie mare deschisă. Curios, omul se apropie şi citi: „Caută de te împacă de grabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum“ (Mt 5, 25). Tresări înspăimântat, căci el se ducea tocmai atunci să dea în judecată pe un vecin al său. Îşi schimbă drumul şi, în loc să se ducă la judecată, merse la vecin şi se împăcă cu el. Ca aducere aminte a acestui lucru, merse şi cumpără Biblia aceea. Citeşte în continuare »

Cuvânt înainte

 Mişcarea Oastei Domnului a deschis o şcoa­lă nouă în poporul nostru. A deschis o şcoală de cercetare şi de adâncire a Scripturilor.

De la Dumnezeu era şcoala aceasta, căci, în scurt timp, ea s-a umplut de „şcolari“, de cărţi, de predici, de cântări şi învăţături care au umplut toată ţara.

Şcoala Duhului Sfânt era şcoala aceasta, căci ea a început să nască oameni noi, făpturi noi.

Din această binecuvântată şcoală a Duhului Sfânt, au ieşit şi învăţăturile din cărticica de faţă. Sunt şi ele un rod al suflării Vântului Ceresc pes­te ţara aceasta.

Frica de la Apocalipsa 21, 8 este cercetată în această carte şi arătată în lumina ei cea adevărată.

Fie ca şi aceste învăţături să trezească în orice suflet curajul şi îndrăzneala pentru cauza Dom­nului şi pentru lupta Domnului în lume. Şi să omoare în orice suflet frica, clătinarea şi căderea.

Fă Tu, Doamne, ca şi citirea acestor învăţături să facă din toţi copiii Tăi nişte luptători neînfricaţi pentru cauza Ta şi pentru lucrul Tău în lume.

 

Sibiu, la 1 decembrie 1936

 IOSIF TRIFA – preot,

redactorul foii «Isus Biruitorul» Citeşte în continuare »

13 L Sf. Cuv. Martinian; Sf. Ap. şi Mc. Acvila şi soţia sa Priscila; Sf. Ier. Evloghie, patriarhul Alexandriei

Noul Testament – Matei, cap. 27: 32-66
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 73 şi 74
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I –Capitolul 7: Primi paşi spre o rânduială

Nu-mi aduc aminte să fi trecut vreo zi fără mângâiere dumnezeiască. Uneori, atunci când oamenii sunt în concedii, mă simt rău, și astfel pot să inteleg cât de rău pot trai cei mai mulți oameni nemângâiați, pentru că sunt departe de Dumnezeu. Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva să nu aibă nimic, dar dacă il are pe Dumnezeu, nu dorește nimic. Asta e ! Iar dacă Ie are pe toate, și nu Îl are pe Dumnezeu, este chinuit înlăuntrul său. De aceea, fiecare pe cât poate, să se apropie de Dumnezeu. Numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată și veșnică. Ne otrăvim viața atunci când trăim departe de dulcele Iisus. Când omul, din om vechi devine om nou, fiu de împărat, se hrănește cu desfătarea dumnezeiască, cu dulceața cerească și simte veselia paradisiacă, simte adică într -o măsură bucuria raiului. De la bucuria cea mică paradisiacă, înaintează, zilnic, către cea mai mare și se întreabă dacă există ceva mai înalt în rai decât aceea pe care o trăiește aici. Starea în care trăiește este astfel, încât nu poate face nici o lucrare. Genunchii i se topesc ca lumânările de acea dumnezeiască fierbințeală și dulceață, inima lui saltă și e gata să spargă tatmadul *, ca să plece, pentru că pământui și lucrurile pământești i se par lucruri zadarnice. Citeşte în continuare »

1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăiești smerenia lui Hristos.
2. Cât despre somn, destul este să ne păstrăm trezvia.
3. Sunt oameni care au trezvie pentru unele lucruri, și sunt oameni care au trezvia în toate.
4. Aceasta e spiritualitatea ortodoxă: nu o cunoaștere pe care o înveți, ci o cunoaștere pe care o înduri.
5. Să nu vă doriți multe lucruri, mai multe decât aveți și care sunt îndepărtate. Mai bine îngrijiți-vă să sfințiți cele pe care le aveți.
6. Aceasta este educația: să învățăm să-L iubim pe Dumnezeu.
7. Nimic nu este mai ieftin decât banii.
8. Mai bine iadul aici decât în lumea de dincolo.
9. Nu (contează) ceea ce spunem, ci cum trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
10. Îmi pun rasa și nu mai spun nimic decât dacă sunt întrebată. Rasa vorbește.

Tu, Care eşti din Veşnicie
Unul şi Una cu Tatăl,
mai nainte de orice început,
Care erai când nu era nimic,
nici adâncuri, nici înălţimi,
nici cea dintâi fărâmă
din pulberea lumilor,
când nu erai Cuvântul, ci numai Ideea,
– atunci Tu erai Desfătarea (Prov. 8, 22-30)
Celui ce prin Tine a făcut Totul
şi fără Tine nimic (Ioan 1, 1-3).

Tu, Capul şi Stâlpul întregului Sistem
al Creaţiunii Tale
din Eternitate şi Nemărginire,
Tu susţii totul şi îndrumi,
cuprinzi şi controlezi,
Tu, Stăpânul şi Împăratul Biruitor
Care ai câştigat toate bătăliile
şi n-ai pierdut nici una… (Apoc. 19, 11-16)

Binecuvântează Oştirea Numelui Tău
care este încă în luptă pe pământ
– cum ai binecuvântat Oştirea Ta
care este acum triumfătoare în cer –
şi poartă tot mai strălucit Steagul Tău
pe care l-ai dat primului nostru stegar,
până ce îl vei primi de la ultimul;
apoi aşază acest steag fericit cu Mâna Ta
la Dreapta Tronului Tău Veşnic,
ca semn că am ajuns Acolo
biruitori…

Amin.

Traian Dorz

„Te rog, ăsta-i drumul?“

Un om beat ce hălăduia pe străzile unui oraş, întreabă pe un trecător: te rog spune-i, ăsta-i drumul ce duce la tren?

O, nu – răspunse cel întrebat – drumul pe care mergi dumneata duce la spital şi la cimitir.

Va fi înţeles oare beatul înţelesul răspunsului?

„Racheta“ sticlei de alcool

De ani de zile, învăţaţii se frământă cu planul unei aşa numite rachete, cu care omul să poată zbura în lună. Un tun uriaş să sloboadă un fel de glonţ uriaş, în care vârându-se 2-3 oameni, să ajungă în lună.

Şi sticla de alcool este o astfel de rachetă. Când se aprinde alcoolul în lăuntrul omului, omul devine o „rachetă“ ce zboară cu o iuţeală extraordinară în direcţia… iadului. Citeşte în continuare »

februarie 2017
L Ma Mi J V S D
« Ian   Mar »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR