Arhiva pentru miercuri, 15 februarie 2017

din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Simeria – 17 august 1985

sfintii nostri inaintasi

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri.” Ce poruncă dumnezeiască, sfântă şi puternică este aceasta! Cine nu-şi aduce aminte de înaintaşii săi, de mai-marii săi, de părinţii poporului său, de strămoşii săi în credinţă şi în viaţă, acesta este un om nenorocit. E ca un fir de iarbă tăiat, rupt de rădăcina sa, care se usucă şi pe care-l duc vânturile şi apele, fără să mai aibă nici prezent, nici viitor. Pe noi, Dumnezeu ne-a născut din nişte părinţi mari şi sfinţi. Poporul nostru s-a născut o dată cu credinţa în Dumnezeu! Strămoşii noştri nu L-au aflat pe Hristos după secole de păgânism şi de întuneric, ca alte popoare. De aceea, trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru părinţii noştri, care de la începutul vieţii lor şi-au deschis inima pentru adevărul lui Dumnezeu; pentru adevărul acestei mari credinţe. Citeşte în continuare »

fr. Teiu Vasilica

Fr. Teiu Vasilica, a fost întradevăr un om al rugãciunii adânci

A învãța este un har și o mare datorie a oricãrui om de orice vârstã ar fi. Omul este dator sã învețe toatã viața lui. Dar vârsta tinereții este acea parte din viața omului în care el trebuie, pregãtindu-se pentru viitorul sãu, sã învețe tot mai mult, spre a-și înzestra sufletul cu temeinice cunoștințe de care va avea nevoie atât pentru el cât și pentru alții. Mult învațã omul și multe îi sunt de folos pentru viața aceasta. Dar dintre toate acestea douã lucruri îi sunt de cel mai mare folos nu numai pentru viața aceasta, ci mai ales pentru cea veșnicã. Acestea douã sunt: Meditația și Rugãciunea. Despre Meditație am mai vorbit.

Acum am vrea sã vorbim ceva despre Rugãciune.
Priviți în jur și veți vedea cum atâta lume zace în cel rãu, mai vinovatã și mai nefericitã ca oricând. Trei mari prãpãstii înghit sufletele oamenilor nefericindu-le atât viața aceasta cît și cealaltã. Destrãbãlãrile, necredința și falsele credințe. Adicã pãcatele trupești, pãcatele sufletești și pãcatele duhovnicești. Secerișul este mai aproape ca oricând (Matei 24,33; Rom.13,12; Filip.4,5; Evrei 10,25; Iacov 5,8; 1 Petru 4,7; 2 Petru 3,9-11; 1 Ioan 2,18). (Rugãm sã citiți aceste locuri biblice chiar acum, la rând). Citeşte în continuare »

din foaia „Oastea Domnului” – supliment la „Lumina Satelor”,
anul II, nr, 7, 15 februarie, 1931

part. 1 Citeşte în continuare »

De la adunarea de comemorare a Pr. Iosif Trifa din Cimitirul Dumbrava
(Sibiu, 9 feb. 2014)

descult

din foaia „Oastea Domnului” – supliment la „Lumina Satelor”,  anul II, nr, 7, 15 februarie, 1931

Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pe când femeile creştine au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă!

„Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuviincios. Citeşte în continuare »

Pierderea lânii

Şi noi trebuie să părăsim toate cele pământeşti

 

După ce a fost spălată şi după ce s-a uscat, oaia este trântită la pământ şi cel ce o tunde se apucă de lucru. Biata făptură pierde lâna sa cea plăcută.

Şi voi veţi pierde ceea ce vă era plăcut. De altcum, noi nu pierdem nimic, căci n-avem nimic.

Fratele meu! Nu este bun pământesc pe care nu trebuie să-l părăseşti. Nimic nu este al nostru, decât Dumnezeul nostru.

Cum – ar zice cineva – nici măcar păcatele noastre nu sunt ale noastre? Nu! Căci păcatele au fost ale noastre, însă Domnul Iisus le-a luat asupra Sa. Citeşte în continuare »

15 M Sf. Ap. Onisim; Sf. Mc. Maior; Sf. Cuv. Eusebiu din Siria (Post)

Noul Testament – Marcu, cap. 1: 1-13
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 77 şi 78
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I –Capitolul 7: Primii pasi spre o rânduială

Eu lupt mereu cu mine
ispita s-o înving,
trecând pe lângã lume
sã pot sã n-o ating!

Mã lupt, dar cât de-adâncã
e-n mine pofta rea
şi firea cum mã-ndeamnã
cu vinã cãtre ea!

Ce dulce pare şoapta
pãcatului tâlhar
ce-mbietoare-i cupa
veninului amar!

– O Doamne-mprospãteazã-mi
puterea mea oricând
ispita ce mã-ndeamnã
s-o pot zdrobi luptând.

Traian Dorz, din ”Cântarea anilor”

februarie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Ian   Mar »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR