Arhiva pentru joi, 2 martie 2017

2Sã ne ţinem de credinţa cea lãsatã din pãrinţi
peste ea sã ardem toatã râvna inimii fierbinţi,
în vestirea ei sã punem dulcele iubirii har,
şi-al ei foc sã-l ţinem veşnic alb pe-al inimii altar.

De biserica în care ne-am nãscut şi ne-am trezit
sufletul sã ne rãmînã pentru veci nedespãrţit
dragostea din ea s-o creştem, frumuseţea-i s-o cinstim
credincioşi sã-i fim şi vrednici cât pe lume-o sã trãim.

Crucea Domnului ne fie Semnul Jertfei Lui mereu
Steag nãlţat frumos în cinstea Numelui lui Dumnezeu
şi îndemn şi scut în lupta ascultãrii de Hristos
numai astfel ni-e şi drumul şi sfârşitul luminos.

Asta-i Dreapta-nvãţãturã dupã care ascultând
ne urmãm pãrinţii noştri prin urmaşi continuând,
astfel noi legãm Trecutul de Prezent şi Viitor
sã intrãm în Veşnicie într-un lanţ nemuritor…

Iar la Marea Rãsplãtire vom putea sã stãm voioşi
cu o sfântã vrednicie, între fii – şi-ntre strãmoşi
şi de Domnul şi de-ai noştri vom fi binecuvântaţi
cã ne-am împlinit chemarea de creştini adevãraţi.

Traian Dorz, din ”Cântări Uitate”

Preoţii şi alcoolul
Toate Scripturile spun că preotul trebuie să se ferească de alcool şi beţie

Domnul a vorbit lui Aaron şi i-a zis: tu şi fiii tăi împreună cu tine (adică neamul leviţilor, preoţilor, să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare… ca să puteţi deosebi se este sfânt, de ce nu este sfânt, ce este curat, de ce este necurat, şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe carele-a dat Domnul prin Moise“ (Levitic 10, 8-11).
„Toţi păzitorii lui Israel sunt orbi, fără pricepere; toţi sunt nişte câini muţi care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi şi le place să doarmă. Totuşi sunt nişte câini lacomi care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui. Veniţi – zic ei – am să caut vin şi ne vom îmbăta cu băuturi tari. Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău“ (Isaia 56, 10-12).
„Preoţi şi prooroci sunt îmbătaţi de băuturi tari, sunt stăpâniţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari; se clatină când proorocesc, se poticnesc când judecă“ (Isaia 28, 7). Citeşte în continuare »

In Muntele Athos, atunci când eram inca incepator, un călugăr batran mi-a spus, intr-o zi, ceva remarcabil in ceea ce priveşte lucrările cele mai smerite: „Nici un lucru nu injoseste valoarea persoanei umane. Dar păcatul degradează viata divina in noi”. Indeletnicirile care nu pot sa devină o patima se potrivesc cel mai bine cu viata duhovniceasca. Daca sunt bucătar, pregătesc hrana, rugandu-ma pentru cei pe care Domnul nostru ii iubeşte. Nu exista patima. In acelaşi timp, aceasta ascultare are o mare valoare, pentru ca imi permite sa slujesc oamenii pe care ii iubeşte Hristos. Se poate trai foarte frumos cu o astfel de atitudine. Citeşte în continuare »

10A început Postul Mare, un Post al urcuşului spre Înviere, spre prăznuirea Învierii Domnului, dar şi spre desăvârşirea
învierii noastre din întunericul păcatului. Urcuşul spre Înviere e un drum anevoios, un drum asumat în mod conştient, un drum al „creşterii noastre întru Domnul”, cum se exprimă Părintele Iosif Trifa în cartea «Să creştem în Domnul».

«Să creştem în Domnul» este o broşură programatică, o carte-imbold. Părintele nostru Iosif găseşte şapte puncte principale ca hrană duhovnicească pentru creşterea noastră întru Domnul: 1) Biserica – prin Tainele şi învăţăturile ei; 2) rugăciunea cea curată; 3) Biblia, ca o „minunată cămară cerească, plină cu hrană sufletească din care poate lua oricine”; 4) cărţile şi foile religioase, ca o „hrană duhovnicească de mare însemnătate”; 5) „creşterea noastră în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos” (II Petru 3, 18); 6) smerenia (umilinţa), ca un binecuvântat ogor pe care cresc toate celelalte virtuţi; şi 7) – Naşterea din nou. „Dar creşterea duhovnicească mai are o condiţie pe care trebuie să o spun de la început. Ca să poţi creşte, trebuie mai întâi să te naşti. Tot aşa şi în cele duhovniceşti. Ca să poţi creşte în Domnul, trebuie mai întâi să te naşti din nou [subl. ns]. Iar această naştere este, preaiubiţii mei fraţi, ruperea totală cu lumea, cu duhul acestei lumi, predarea vieţii noastre în întregime Domnului şi începerea unei vieţi noi cu El” (Ed. O.D., Sibiu, 2006, pg. 19). Citeşte în continuare »

2 J Sfantul Teodot (Canonul cel Mare)

Noul Testament – Marcu, cap. 10, 1-27
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 103 şi 104
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I –Capitolul 9: Înţelepciunea şi puterea

ce poate

din foaia „Lumina Satelor”, Anul IX, Nr. 9, Sibiu, 02 martie, 1930

martie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Feb   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR