Arhiva pentru vineri, 3 martie 2017

eroi

din foaia „Isus Biruitorul”, Anul I, Nr.4-5-6, Sibiu, 3 martie, 1935

Pr-Iosif-TrifaGRÂUL CEL CARE MOARE

Domnul nostru Iisus Hristos a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur. Dar, dacă moare, aduce multă roadă…“ (Ioan 12, 24).

Astfel, „moartea“ grăuntelui de grâu începe chiar din clipa când primeşte să fie aruncat în brazdă.

El nu moare dintr-o dată, dar moare în fiecare zi câte puţin, prin munca şi lupta pe care le duce spre rodul pe care îl pregăteşte.

Rodul va apărea numai atunci când jertfa grăuntelui semănat va fi dăruită în întregime…

În vremea când la Mitropolia Sibiului se făceau astfel de planuri şi se întocmeau astfel de hotărâri, în comuna Vidra de Sus, din Munţii Apuseni, satul lui Avram Iancu, trăia „grăuntele de grâu“ şi vieţuia „jertfa“.

Grăuntele şi jertfa se numeau atunci tânărul preot Iosif Trifa.

Se născuse în ziua de 3 martie, anul 1888, în satul Certege, de lângă Câmpeni, în judeţul Turda, ca al patrulea fiu dintre cei şase ai familiei de ţărani Dumitru şi Ana Trifa. Citeşte în continuare »

Trebuie sa păstram, in acelaşi timp, un elan foarte puternic spre Dumnezeu si conştiinţa insuficientei si sărăciei noastre. Daca suntem mulţumiţi de noi insine, rugăciunea sa fie ceea ce ar trebuie sa fie: erupţia unui vulcan.

Intr-o societate, unde fiecare se imaginează fiind primul, nimeni nu progresează. In schimb, daca se considera intotdeauna ultimul, intalnirea cu aproapele devine de fiecare data prilejul unui folos si al unui spor duhovnicesc. Astfel, e preferabil sa fii ultimul. Daca sunt primul, e o plictiseala groaznica. Daca sunt ultimul, e o bucurie continua, pentru ca invat mereu ceva util.

Sa ne smerim continuu: iată lucrarea noastră! Domnul a spus: Cel ce se smereşte se va inalta. Doar Dumnezeu singur poate sa inalte. Citeşte în continuare »

istorioara

din foaia „Isus Biruitorul”, Anul I, Nr.4-5-6, Sibiu, 3 martie, 1935

Gh. Munteanu

din foaia „Isus Biruitorul”, Anul I, Nr.4-5-6, Sibiu, 3 martie, 1935

3O, Foc Ceresc, oriunde-n lume
Tu Sfânta Flacãrã-Ţi întinzi,
cobori în inimi bucurie
şi jarul dragostei aprinzi…

O, cum suflaţi peste-a mea ţarã,
Cuvântul Tãu, Tu Duh Preasfânt
cum ai aprins în inimi iarã
al dragostei sfânt legãmânt.

Şi de un vas umil Preasfinte
în lucrul Tãu Te-ai folosit
şi de prin bietele sãtuţe
o sfântã Oaste Ţi-ai pornit.

Cu ea Tu birui-vei Doamne
atâtea oşti cu mult mai mari,
cãci Tu-Ţi alegi vasele slabe
sã faci de râs pe cele tari…

O, suflã Duhule Preasfinte
prin inimi greu de strãbãtut
ca sã sporeascã înainte
frumosul Oastei început.

Traian Dorz, din ”Cântări Uitate”

istorioara

din foaia „Isus Biruitorul”, Anul I, Nr.4-5-6, Sibiu, 3 martie, 1935

3 V Sfintii Mucenici Eutropiu, Cleonic si Vasilisc

Noul Testament – Marcu, cap. 10, 28-52
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 105 şi 106
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I –Capitolul 9: Înţelepciunea şi puterea

– Două arme hotărâtoare în cazuri grele –
Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post“ (Marcu 9, 29).

Am amintit mai înainte de „cazurile grele“, când mijloacele obişnuite nu mai ajung şi cel rău nu vrea nicidecum să cedeze. Dar, dacă el nu pleacă, trebuie silit să plece. Cum? Mântuitorul ne-a arătat aceasta.
Odată, pe când se găsea în faţa unui tânăr stăpânit de un duh necurat pe care ucenicii au încercat să-l scoată şi n-au putut, lucru ce le-a dat de gândit, fiindcă nu mai păţiseră aşa ceva, după ce Mântuitorul l-a izbăvit pe tânăr, ucenicii L-au întrebat gânditori: noi de ce n-am putut să-l scoatem pe el? Şi Domnul le-a spus atunci: acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post. Citeşte în continuare »

„Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja când eşti mustrat de El“ (Evrei 12, 5).

Să ne gândim apoi că cel ce tunde tunde la timp potrivit. Ar fi o nebunie să tundă cineva oile în timpul iernii. Este chiar şi un proverb care spune că „Dumnezeu îndulceşte vântul pentru mieii cei tunşi“.

Oile sunt tunse când este cald, timp frumos, ca să se simtă mai bine după ce au scăpat de lână. Când vine vara, vine timpul pentru tunsul oilor.

Aţi observat vreodată că Domnul, când ne trimite întristarea, alege totdeauna timpul cel mai potrivit? Este doar o rugăciune pe care o spunea Apostolilor: „Rugaţi-vă, ca fuga voastră să nu fie iarna“. Duhul acestei rugăciuni poate să fie simţit în timpul suferinţelor.

El nu vrea să ne trimită încercările cele mai mari în timpurile cele mai grele. Când sufletul vostru este împovărat, atunci nu vă trimite o sarcină prea grea. El păstrează asemenea greutăţi pentru timpul când aveţi bucuria în Domnul Care este tăria voastră. Este şi un fel de presimţire că o suferinţă este aproape atunci când noi avem bucurii prea multe. Însă mântuirea se apropie când întristările sunt prea mari. Domnul nu ne trimite două mâhniri în acelaşi timp; sau, dacă o face, ne trimite putere îndoită. Timpul tunsului Său este ales cu multă înţelepciune.

Părintele Iosif Trifa, din „Ca o oaie fără glas – (Isaia 53, 7)”

martie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Feb   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR