Arhiva pentru luni, 6 martie 2017

Am fost mai întâi în audienţă la Episcopia de la Alba Iulia de care depinde protopopiatul Câmpeni şi parohia Certege, cerând binecuvântarea şi ajutorul Prea Sfinţitului Părinte Episcop Emilian pentru comemorarea pe care o pregătisem. Am găsit toată înţelegerea şi bunăvoinţa şi ne-a promis tot sprijinul său, pe care într-adevăr ni l-a dat. I-am mulţumit respectuos P.S. Sale Episcopului Emilian atât înainte, cât şi după.

Am aranjat totul pentru ziua de 6 martie, când se împlineau 100 de ani de la botezul părintelui în biserica din Certege, fiindcă era duminică şi se putea face totul mai uşor. Citeşte în continuare »

Ca să te poată asculta Dumnezeu când te rogi tu, ca El să poată El lua aminte la cererile tale, ca să-ţi poată răspunde cu bunătate şi cu grabă, Dumnezeu, mai ales în ziua necazului şi a primejdiei când îl chemi oricând îngrozit după ajutorul Lui, ca să te poată asculta El atunci, să ştii că acesta este un har mare de la Dumnezeu şi de harul acesta trebuie să lupţi pentru a-l merita. Este o minune şi o binefacere deosebită şi personală din partea Domnului, ascultarea rugăciunii tale. Dar aceasta cuprinde în sine şi o mare obligaţie pentru acela căruia i se face acest mare har de la Dumnezeu. Bunătatea arătată de Dumnezeu faţă de acest om, îl obligă pe acesta să-L iubească şi să-L asculte şi el pe Dumnezeu, mai presus de orice. Aşa cum îl ascultă şi Dumnezeu pe el. Dovada recunoştinţei adevărate şi statornice faţă de binefacerile Domnului este şi întoarcerea cu sufletul spre Hristos totdeauna cu mulţumire şi cu ascultare (Luca 17, 15-17). Aceasta este condiţia pe care Hristos o pune fiecăruia dintre noi, şi pentru alte binefaceri viitoare  (Prov. 1, 24-28; Isaia 1, 15; Ioan 9, 31). Citeşte în continuare »

istorioara

din foaia „Oastea Domnului”, Anul III, Nr. 10, Sibiu, 06 martie, 1932

4Doamne-n fiecare slovã,
bietu-mi suflet de strãin,
plânge tainica-i durere
şi ascunsul lui suspin.

Cãci voind, pe marea vieţii
tot mai larg sã mã depart,
m-au izbit atâtea valuri
şi corabia mi-au spart.

Când furtuna era mare
şi eram a mã-neca,
Stâncã Tu mi-ai fost Iisuse
şi scãpare Crucea Ta.

… Azi, la umbra Crucii Tale,
toatã viaţa mi-o aştern
Tu-mi eşti Veşnica Nãdejde,
Tu-mi eşti Reazemul Etern…

Iar aceste stihuri sfinte
lãcrimate din condei,
sunt prinosul tinereţii
viaţã din viaţa ei…

Le-am sfinţit în rugãciunea
din al inimii izvor,
şi tot focul tinereţii
arde în suspinul lor…

Traian Dorz, din ”Cântări Uitate”

Cine nu cunoaşte cântecul cel fermecat al privighetorii? Ce minunat cântă privighetoarea! Dar ea nu cântă decât noaptea sau, cel mult, pe înserate, când a slăbit lumina.

În colivie i se împuţinează lumina, ca să cânte cât mai mult. Ba s-au aflat unii amatori de păsări cântătoare care au mers mai departe. Au trecut în barbarie. Au stricat ochişorii cei negri ai privighetorii; au orbit-o, pentru ca, simţindu-se într-o veşnică noap­te, să cânte şi ziua; să cânte necurmat.

E, desigur, o mare barbarie aceasta. În Anglia, un astfel de amator a fost pedepsit cu temniţă şi cu pedeapsa dispreţului public. Citeşte în continuare »

istorioara

din foaia „Oastea Domnului”, Anul III, Nr. 10, Sibiu, 06 martie, 1932

6 L Sf. 42 de Mc. din Amoreea; Sf. Mc. Eufrosin; Aflarea Sfintei Cruci (Post)

Noul Testament – Marcu, cap. 12, 1-27
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 109 şi 110
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 10: Biserica cea vie şi cea care învie

icon-Fr-Ioan-MariniO, tu cel care zaci lovit şi doborât la pământ, ridică-te din nou, cu nădejde şi curaj, prinde armele în mână şi porneşte din nou lupta, în numele Domnului Iisus Biruitorul, şi vei birui.
Ai folosit toate celelalte arme şi nu te părăseşte patima şi păcatul? Iată, ai aici încă două arme. Foloseşte-le, dragă suflete, şi vei avea izbândă. Prinde-le ca pe două lopeţi, vâsleşte cu nădejde şi vei ajunge la mal. „Neamul“ cel rău al patimilor şi stăpânirilor celor rele nu poate fi alungat decât cu post şi rugăciune. Liniştit şi cu deplină încredinţare în biruinţă, prinde în mână aceste două „săbii“ şi începe lupta în numele lui Iisus – şi vei birui.

Atâtea înfrângeri au venit peste mulţi credincioşi fiindcă n-au cunoscut nici pe ispititor, nici biruinţa ce-o aveau în Domnul Iisus. Neştiinţa şi necunoaşterea Scripturilor au adus şi aduc multe izbânzi vrăjmaşului celui viclean şi vechi.
De aceea e bine să ne cunoaştem vrăjmaşul şi să nu fim în necunoştinţă despre planurile lui, fiindcă atunci când îţi cunoşti potrivnicul şi poziţiile de luptă şi atac, ai câştigat bătălia pe jumătate. Citeşte în continuare »

Dragostea nesfârşită a lui Dumnezeu pentru oameni se vede în îndelunga Sa răbdare, marea Sa iertare şi marea Sa bucurie. Această dragoste îşi poate găsi asemănare pe pământ în dragostea mamei pentru copilul ei. Cine de pe pământ are o răbdare mai mare faţă de o făptură, decât numai mama faţă de copilul ei? Iertarea cui o poate depăşi pe aceea a mamei? Cine mai plânge de bucurie cu repejune la schimbarea spre îndreptare a copilului ei păcătos, ca mama? De la întemeierea lumii, pe acest pământ, dragostea de mamă a fost depăşită numai de către Domnul nostru Iisus Hristos, în dragostea Lui pentru oameni. Răbdarea Sa L-a dus la suferinţe îngrozitoare când era atârnat pe Cruce; iertarea Sa se revăra din inima şi buzele Sale chiar şi atunci când Se afla pe Cruce; bucuria Sa care pătrundea în cei care se pocăiau, era bucuria care Îi lumina sufletul îndurerat în întreaga Sa viaţă pământească. Numai dragostea dumnezeiască depăşeşte dragostea de mamă. Singur Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne iubeşte mama; singur El ne iartă mai mult decât ne iartă mama şi numai El Se bucură la îndreptarea noastră mai mult decât mama. Citeşte în continuare »

cantare

din foaia „Oastea Domnului”, Anul III, Nr. 10, Sibiu, 06 martie, 1932

martie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Feb   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR