Arhiva pentru miercuri, 8 martie 2017

mama Parintelui

Mormântul Anuței Trifa, mama părintelui Iosif

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la ultima adunare la care a participat – Cluj, 14 mai 1989

Acum să ne întoarcem privirile spre surorile noastre. De-a lungul Evangheliei, nu numai în Vechiul Testament, dar mai ales a Noului Testament, Dumnezeu Şi-a ales pe lângă profeţii şi ucenicii Lui, pe lângă mesagerii dintre fraţi şi dintre apostoli, nişte mesageri minunaţi: acele inimi simţitoare, calde, dulci, frumoase, cum nu pot fi decât inimile femeilor sfinte. Şi de aceea Cuvântul lui Dumnezeu le dă ca exemple: voi uitaţi-vă la sfintele femei, urmăriţi îmbrăcămintea lor, podoaba lor, credinţa lor, râvna lor şi urmaţi-le credinţa. Pentru că în felul acesta vă veţi face părtaşi părinţilor lor.

Dumnezeu să fie slăvit că, atunci când a adus pe lume Lucrarea aceasta profetică a Oastei Domnului, a adus cu ea şi această minunată stare de misionarism a femeilor. De la început noi am cunoscut în Lucrarea Oastei nu numai pe mama Părintelui Iosif, care i-a pus de la şapte ani în mână Cuvântul lui Dumnezeu şi, ca un profet, i-a zis: „Ţine Cuvântul lui Dumnezeu. Prin acesta te vei mântui tu şi vei mântui şi pe alţii”. Şi Părintele a înţeles şi a împlinit profeţia. Aceasta a fost o mamă sfântă. Poate prima mamă sfântă din Lucrarea Oastei Domnului. Dar după aceea au venit – cunoaşteţi şi dumneavoastră – atâtea mame sfinte! Nu numai care au întemeiat familii binecuvântate şi au crescut copii sfinţiţi. Atâţia dintre fraţii noştri care se ridică aici acum şi spun Cuvântul lui Dumnezeu sunt copiii unor mame sfinte. Citeşte în continuare »

poezie

din foaia „Isus Biruitorul” , anul II, nr. 11, Sibiu, 08 martie, 1936

Popa-Petru-Batizdin vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Rediu – 14 octombrie 1979

Vă este dat, mamelor, pentru puţină vreme de către Dumnezeu, ca să-i creşteţi pe aceşti sfinţi. Şi v-a legat Dumnezeu [mântuirea] de sarcina pe care v‑a dat-o: „Femeia se mântuieşte prin naştere de copii, dacă stăruie în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu”. Mamă, în singurătate, când soţul e plecat de-acasă, nu uita: lângă tine e un trimis al lui Dumnezeu. Poate e un înger care ţi-e dat să-l creşti. Oameni care vor ieşi triumfători în Împărăţia lui Dumnezeu ţi-s daţi ţie ca să-i creşti. Nu uita! Împreună-i mâinile pentru rugăciune. Nu uita! Du-l regulat la biserică, dar, mai mult, să nu lipsească din adunările noastre. Citeşte în continuare »

marturii

din foaia „Isus Biruitorul” , anul II, nr. 11, Sibiu, 08 martie, 1936

OstasAşadar, precum după trecerea iernii, la începutul verii marinarul îşi trage corabia la larg, soldatul îşi curăţă armele şi pregăteşte calul de război, iar plugarul îşi ascute coasa şi călătorul îşi începe drumul lung plin de încredere, iar luptătorul cu pumnul îşi leapădă veşmântul şi se despoaie, tot astfel şi noi, când se iveşte postul, ca şi o vară duhovnicească, să ne curăţim armele ca ostaşii, să ascuţim coasa ca plugarii şi, ca nişte cârmaci, să punem cugetele noastre împotriva valurilor, gândurilor nesăbuite, şi să ne pregătim ca nişte călători de drumul la cer şi ca nişte luptători cu pumnul să ne dezbrăcăm pentru luptă.

E vremea luptei

Dezbracă-te pe tine însuţi de grijile vieţii, căci e vremea luptei; îmbracă-te cu armele spiritului, căci am început un război greu cu demonii. Citeşte în continuare »

Pr. Vladimir

din foaia „Isus Biruitorul” , anul II, nr. 11, Sibiu, 08 martie, 1936

de episcopul Nikolai Velimirovici
Cele zece drahme: Domnul sub infatisarea unei femei


Puteti crede ca Mantuitorul Hristos s-a infatisat pe Sine sub infatisarea unei femei, in doua din parabolele Sale? Una este cea a femeii ce a luat trei masuri de faina si a facut aluat. Dar mai intai sa vorbim despre cealalta, in care Domnul ne spune despre femeia care a avut zece drahme si a pierdut una. Acestea sunt cele mai tainice dintre toate parabolele Mantuitorului. Deoarece parabola drahmei pierdute este scurta, o vom cita in intregime. Citeşte în continuare »

poezie

din foaia ”Oastea Domnului”, anul II, nr. 10, Sibiu, 08 martie, 1931

8 M Sf. Ier. Teofilact Mărt., Ep. Nicomidiei; Sf. Ier. Pavel Mărt.; Sf. Mc. Dometie (Post)

Noul Testament – Marcu, cap. 13
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 113 şi 114
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 10: Biserica cea vie şi cea care învie

6… Şi anii m-au strãpuns întruna
cu spinii goi, izbiţi de vânt
când, notã dupã notã, struna
mi-a plâns al suferinţei cânt.

Când toamne reci veneau – şi bruma
rãrea iar codrul meu frumos,
pierdusem tot, – strânsesem numa
podoaba mea cãzutã jos.

Şi anii lunecând la vale
din harfa mea uitatã-n spin,
am scos doar cântece de jale,
de deznãdejde şi suspin.

Dar într-o dulce primãvarã
când codru-i plin cu muguri deşi
când lumea se-mbrãcase iarã
în floarea albã de cireşi.

O Mînã mi-am simţit pe strune
şi cerul s-a lãsat pe lunci
şi-un cânt pornit-a sã rãsune
cum nu cântasem pînã-atunci. Citeşte în continuare »

istorioara

din foaia ”Oastea Domnului”, anul II, nr. 10, Sibiu, 08 martie, 1931

Diavolul nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case părăsite, cum cred unii oameni, ci dă neîncetat târcoale să poată intra în inimile oamenilor. Aici este locul lui cel plăcut de şedere.

Diavolul este un domnitor ce caută cetatea inimii noastre (cf. Ef. 6, 12); diavolul este un ucigător ce caută viaţa noastră (cf. Ioan 8, 44); este un leu ce caută pe cine să înghită (cf. I Petru 5, 8); este un semănător de neghină care caută ţa­rina inimii noastre; este un amăgitor care caută pe cine să amăgească.

Diavolul e potrivnicul credincioşilor şi vrăjmaşul lor (cf. I Petru 5, 8). Toate Scripturile ni-l arată lămurit pe dia­volul şi strigă după noi să ne ferim de uneltirile lui. Însă dia­volul e mişel mare. El se tăgăduieşte pe sine însuşi, pentru ca oamenii să nu-l cunoască şi să nu se ferească de înşelăciu­nile lui. Citeşte în continuare »

martie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Feb   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR