Arhiva pentru sâmbătă, 11 martie 2017

o rugăciunea  a fratelui Costică Iacobuţă

de la adunarea de sfat frăţesc de la Galaţi
– 16 septembrie 1988

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino, Doamne, Duhule Sfinte, şi Te sălăşluieşte între noi şi întru noi şi ne curăţeşte, bunule, sufletele noastre, şi mântuieşte, bunule, sufletele noastre.

Tatăl nostru Care eşti în ceruri şi Care, din cerurile Tale preaînalte, ai trimis pe unicul Tău Fiu ca preţ de răscumpărare şi [prin El] ai adus la împlinire minunea şi taina mântuirii noastre… Tu ai văzut starea noastră slabă şi cât de repede au căzut primii oameni în neascultare. Ne-ai iubit şi ne-ai iertat de-atunci. Ne-ai iubit şi ne-ai întocmit o altă taină, mai măreaţă, dar mai scumpă, de mântuire şi o altă posibilitate de regăsire, de reîntâlnire şi după aceea de moştenire împreună a făgăduinţelor [Tale] (…). Şi, peste veacuri, ai privit cu milă până în vremea noastră, până în generaţia noastră, până în ţara noastră, până în Biserica şi în neamul nostru, pentru că ai avut în vedere mântuirea sufletelor noastre. Citeşte în continuare »

Se împlinesc 10 ani de când fratele Costică Iacobuţă ne îndrumă din cer adunările noastre, amintindu-ne că de buna lor organizare ţine revărsarea peste noi a Duhului de viaţă dătător. Aducem slavă lui Dumnezeu pentru că duhul fratelui Costică Iacobuţă se simte plutind peste fronturile Oastei Domnului.

Şi pentru că amintirea lui e încă vie între noi, datori suntem a-i cinsti memoria pomenidu-l în rugăciune şi-n program duhovnicesc de aducere-aminte de fiecare dată când suntem în preajma zile trecerii lui la veşnica odihnă.

Duminică, pe data de 12 martie 2017, la Casa de adunare a Oastei Domnului de la Comăneşti, de la ora 15:00, va avea loc adunarea de comemorare la care aşteptăm fraţii şi surorile care l-au cunoscut spre a-l reîntâlni în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu pe care el l-a iubit până la capăt.

Slăvit să fie Domnul!

Familia şi Adunarea Oastei Domnului din Comăneşti

Amintindu-ne încă o dată de Sfânta Evanghelie din ziua de astăzi, cu slăbănogul dus de prietenii lui în faţa Domnului şi slobozit prin acoperişul… cortului în care propovăduia Mântuitorul, ei L-au rugat: „Doamne, ai milă de sufletul acesta”.

Ce binecuvântare-i să ai prieteni şi să ai fraţi care să te ajute să ajungi acolo unde este Domnul şi unde se fac minunile puterii şi îndurării Sale faţă de toţi! Avem cu toţii sufletul nostru suferind. Avem cu toţii chiar şi-n trupul nostru sămânţa bolii şi a morţii. Avem nevoie toţi de Hristos. Şi sunt aşa de rare prilejurile când El poposeşte în cetatea noastră; şi aşa de rare prilejurile când putem, împreună cu fraţii şi surorile noastre, să petrecem în jurul Lui.

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Cluj – 20-21 iulie 1984

Duminica a II-a din Postul Paștelui. O lecție despre prietenie și cum poate prietenia să ajute mântuirii. Capernaum. Hristos în mijlocul mulțimii, din pragul casei unde Se adăpostea, vestește Cuvântul. Și acolo, sub ochii șocați ai celor ce se înghesuiau să audă, patru prieteni plinesc porunca Împărăției. Se fac frate aproapelui aflat în neputință. Biruiesc neputința lui cu o creativitate ieșită din comun. Sparg coperișul pentru a-l purta pe paralitic dinaintea Domnului. Iar Hristos reacționează asemeni unui Frate mai mare, entuziasmat de soluție. Iartă. Le dovedește, printr-o spărtură în acoperișul Legii, că iertarea e mai mare decât vindecarea trupescă. Că orice gest cu suflet aduce vindecare sufletului. Citeşte în continuare »

Duminica a II-a din Post

(a Sf. Grigorie Palama)

Evanghelia de la Marcu 2,1-12

1 Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. 2 Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. 3 Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. 4 Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. 5 Citeşte în continuare »

Iubiți frați și surori. Apostolul de astăzi este unul foarte bogat în informații, poate cel mai cuprinzător din întreg anul liturgic, însumând patru pericope de text din epistola către evrei. Firește că ne putem întreba care este legătura dintre aceste patru bucăți de text, care par alese aleator la o privire mai superficială asupra lor, și care ele însele se pot constitui în bucăți de texte independente, putând fiecare în parte să stea drept un întreg apostol dintr-o duminică de peste an. Citeşte în continuare »

N. Iorga

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VII, nr. 11, Sibiu, 11 martie, 1928

Duminica trecută am ascultat pericopa Evanghelică despre  tăria minunată a arătării măreţe şi puternice a lui Hristos. Natanael, care a pus la îndoială cuvintele Apostolului Filip, că îndelung aşteptatul Mesia S-ar fi arătat în lume, şi aceasta în persoana lui Iisus din Nazaret – tot Natanael, de îndată ce a ajuns înaintea Domnului, L-a recunoscut îndată, şi L-a mărturisit atât ca Fiu al lui Dumnezeu, cât şi ca Împărat al lui Israel. Evanghelia de astăzi vorbeşte despre ostenelile mari şi luptele oamenilor cu credinţă adevărată, pentru a veni înaintea Domnului Hristos.

Patru oameni purtau pe o rudenie de-a lor sau pe un prieten, care era bolnav de paralizie – ducându-l pe patul său, el fiind foarte slab şi lipsit de ajutor.  Ei au încercat fără să izbutească, să străbată prin mulţimea deasă de oameni, pentru a ajunge lângă Domnul şi, neizbutind, s-au urcat pe acoperişul casei, l-au desfăcut şi, cu osteneală multă, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul şi l-au aşezat la picioarele Vindecătorului făcător de minuni. Aceasta era măsura credinţei lor în Hristos. Citeşte în continuare »

zestre

din foaia ”Lumina Satelor”, anul II, nr. 9, Sibiu, 11 martie, 1923

Ap. Evrei I, 10-14; II, 1-3; VII, 26-28; VIII, 1-2; Ev. Marcu II, 1-12; Ioan X, 9-16

Arhivă articole pe acest subiect: Citeşte în continuare »

Sf.Teofan Zavoratul

 [Rom. 12, 6-14; Mt. 9, 1-8]. Domnul iarta pacatele slabanogului. Acesta ar fi fost un prilej de bucurie; dar mintea vicleana a carturarilor invatati spune: ”Omul acesta huleste”. Chiar si dupa ce a urmat minunea vindecarii slabanogului, intarind acest adevar mangaietor pentru noi, ca ”putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele”, poporul a dat slava lui Dumnezeu, dar despre carturari nu se spune nimic, pesemne fiindca si in fata minunii urzeau oarecare intrebari viclene. Mintea lipsita de credinta e o uneltitoare: naste intruna banuieli viclene si urzeste hule asupra tuturor lucrurilor privitoare la credinta. Ba nu crede in minuni, ba cere o minune invederata; dar cand aceasta i se da, indatorand-o sa se plece credintei, nu se rusineaza sa se dea in laturi, talcuind stramb lucrarile cele minunate ale lui Dumnezeu. La fel se poarta si fata de dovezile asupra adevarului dumnezeiesc, iar dovezi ii aduc atat experienta, cat si ratiunea, destul de puternice si de numeroase, dar si pe acestea le acopera cu indoiala. Ia la bani marunti tot ce insira ea si ai sa vezi ca toate sunt numai viclenie, chiar daca in gura ei par ”desteptaciuni”; astfel ajungi, fara sa vrei, la concluzia ca asa-zisa inteligenta si viclenia sunt unul si acelasi lucru, in taramul credintei, Apostolul graieste: ”Noi avem mintea lui Hristos”. Dar a cui minte e in afara taramului credintei? A celui viclean. Ca atare, viclenia a si devenit trasatura care il deosebeste.

Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an

(Mc. 2, 7)Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

S-au pornit împotriva lui Iisus nu doar pentru faptul că nu a ținut ziua Sâmbetei, ci și pentru că a spus că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se egal cu Dumnezeu (In. 5, 16-18), ceea ce pentru ei a fost ceva drastic și de neconceput. Dar Iisus a confirmat cele afirmate pentru faptele Sale…

Cărturarii înșiși au spus aceasta despre Dumnezeu (că numai El poate ierta păcatele – n.tr.). Ei înșiși au introdus acest atribut al Său. Ei au fost cei care au interpretat Legea. Iar Hristos doar i-a încurcat în propriile lor cuvinte și le-a spus:  Voi singuri ați spus că iertarea păcatelor este dată doar lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Sã ne sârguim dar, o fraţilor, sã ne împãcam cu conştiinţa, pânã suntem în aceastã lume! Sã nu o lãsãm sã ne mustre cu ceva, ci sã o ascultãm şi la cel mai mic lucru, pentru ca sã ştiţi, de la cele mai mici lucruri, cu nebãgare de seama şi cu cãlcarea, ajungi şi la cele mari. Când va începe cineva a zice: Ce este de voi grãi acest cuvânt? Ce este de voi gusta aceastã mâncare? Ce este de voi vedea acest lucru? Din ce este aceasta si din ce este aceea, ia obiceiul rãu, ajungând sã defaime si cele mai mari, si cele mai grele şi calcã ştiinţa lui. Astfel, puţin cate puţin, sporind cu rãutatea, se primejduieşte şi vine întru nesimţirea cea desãvârşitã. Drept aceea, sã luam aminte fraţilor, sã nu defãimãm nici faptele cele mici, ca sã nu se facã întru noi rea deprindere. Sã luam aminte sã pãzim faptele cele mici pânã sunt uşurele, ca sã nu se îngreueze; cã si faptele bune ca şi pãcatele, încep de mici ca sã se facã mari. De aceea ne porunceşte Domnul sã nu ne împotrivim conştiinţei noastre, ci sã ne împãcam cu ea, zicându-ne ca si cum ne-ar deştepta: vezi ce faci ticãloase, cautã de te împacã cu pârâşul tãu cât eşti pe cale cu dânsul, arãtându-ne si primejdia întru care ne poate aduce, zicând: ca sã nu te dea judecãţii, iar judecãtorul te va da slugilor şi te vor pune în temniţã, de unde adevãrul îţi zic, nu vei scãpa pânã ce nu vei plãti toatã datoria. Conştiinţa, precum am zis, şi acum ne mustrã, ori la bine ori la rãu şi ne aratã ce trebuie sã facem şi ce sã nu facem. Dar tot ea ne va fi pârâş în veacul cel viitor. De aceea zice: ca sã nu te dea judecãtorului si celelalte. Citeşte în continuare »

Slăbănog mă simt, Stăpâne,
şi străin, de toţi uitat,
am ajuns de azi pe mâine,
ca un câine
alungat.

Hule multe, fără nume,
împrejurul meu ascult,
dar par toate dintr-o lume
– val în spume –
dus de mult.

Cu nădejdile apuse,
alungat de toţi am fost,
numai Crucea Ta, Iisuse,
îmi mai fuse
adăpost. Citeşte în continuare »

7Lacrimi, – stele cãzãtoare
din doi ochi senini ca cerul
cine v-ar cunoaşte oare
obârşia şi misterul?

Cine ştie câtã jale
plânge-n stropii ploii voastre
stele ce cãdeţi la vale
tot din înãlţimi albastre!…

Lacrimi, pâinea tuturora
celor care plâng ca mine,
aşteptându-şi aurora
unor zile mai senine.

Voi nãlţaţi spre Domnul plânsul
şi durerea noastrã multã,
şi oricând le duceţi – Dânsul
ne-nţelege şi ne-ascultã.

Lacrimi, – martorã ni-i faţa
v-am golit din plin paharul,
v-am gustat din plin dulceaţa,
v-am simţit din plin amarul! Citeşte în continuare »

11 S Sf. Ier. Sofronie, Patr. Ierusalimului; Sf. Mc. Trofin şi Talul Sf. Sfintit Mc.Pionie (Sâmbăta a II-a din Post – Pomenirea morților)

Noul Testament – Marcu, cap. 15, 1-20
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 119 şi 120
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 10: Biserica cea vie şi cea care învie

martie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Feb   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR