Arhiva pentru duminică, 12 martie 2017

11„Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci ca aurul.” (Psalm 67, v. 14)

Ce minunat este versetul acesta din Psalmii maestrului Psalmist David! El, care era priceput în mânuirea psaltirionului încă din copilăria sa cea atât de delicată, doreşte să ne sensibilizeze toate fibrele fine ale sufletului, ca să putem cânta Domnului în mijlocul moştenirii lăsate nouă de El: Lucrarea Oastei Sale…
Ce poeme, ce cântări, ce meditaţii, câte sfinte acorduri sufleteşti simţim noi atunci când ne racordăm la Psaltirea lui cea unică în felul ei cu vocile inimii noastre, cu freamătul sufletului nostru…

Dacă veţi dormi… Cum, oare, se poate ca, dormind în mijlocul moştenirii lăsate nouă de Domnul, să mai şi strălucim ca soarele în amiaz? Dar, oare, în Lucrarea Domnului, în moştenirea noastră de la El nu trebuie să veghem? Iată ce spune un alt cuvânt binecuvântat: De dormit dormeam, dar inima-mi veghea (Cântarea cântărilor, cap. 5, vers. 2). Citeşte în continuare »

E limpede că paraliticul a fost adus la Iisus Hristos pentru a fi vindecat de boală – iar Iisus Hristos mai întâi îi vindecă sufletul de păcate, iar după iertarea păcatelor i-a zis: scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta (Mc. 2, 11). Ce să însemne un asemenea fel de tămăduire? Înseamnă că bolile care ne lovesc sunt urmări ale păcatelor noastre şi că nu se poate să scăpăm pe deplin de boli dacă nu ne curăţim mai întâi de păcate, întrucât nu pot fi înlăturate urmările fără a fi înlăturate mai întâi pricinile. Întrucât şi acum sunt adeseori printre noi numeroşi bolnavi, care caută mijloace împotriva bolilor lor, spre zidirea şi folosul de obşte vom sta de vorbă despre strânsa legătură dintre păcatele noastre şi bolile trupului. Citeşte în continuare »

         Fratilor, de am reciti cuvintele sfintilor batrâni adesea si le-am tine minte totdeauna, n-am fi bagat de seama de dânsele. Pentru ca de am fi cu luare aminte si la faptele cele mai mici si de ne-am feri de dânsele cu paza, netrecându-le deloc cu vederea, n-am cadea în cele mari si grele pacate. Pentru ca, va încredintez ca din aceste greseli mici si din nebagarea de seama cu care ne obisnuim a zice: ce este aceasta sau aceea, se face obisnuinta rea în suflet si începem a defaima si pe cele mari. Mare pacat este osândirea aproapelui! Nu uraste Dumnezeu altceva mai mult si nici nu este alt pacat mai rau decât osândirea, întru care rautate nu cade cineva decât numai din nebagarea de seama a celor mici, cum am zis mai sus. Ca, obisnuindu-te a primi cea mai mica meteahna asupra vecinului si a zice: ce este de voi auzi ce graieste acest frate? Sau ce este de voi zice si eu un cuvânt? Si ce este de voi iscodi ce merge sa faca acest frate, sau acel strain? Începe mintea sa-si lase pacatele sale si cerceteaza pe ale altora. Din aceasta se naste clevetirea, osânda, defaimarea si apoi, din parasirea lui Dumnezeu, însuti cazi în cele ce ai osândit pe altul. Iar necercetând cineva rautatile sale, nici plângându-si mortul sau, (precum au zis parintii), nici odinioara nu se va putea îndrepta pe sine întru ceva, fiindca îsi pierde vremea iscodind lucrurile vecinului sau. Si alt nimic nu atâta atâta mânia lui Dumnezeu, si nici nu despoaie pe om de darul lui Dumnezeu ca sa caza în parasire, decât grairea si osândirea aproapelui. Sa stiti si aceasta ca: alta este a cleveti, alta a osândi si alta a defaima. Citeşte în continuare »

1Lacrimi, – mir sfinţit în rugãciune,
jertfe scumpe sfinţitoare
pe-ale dragostei altare,
nu e grai sã poatã spune
cât suspin şi rugãciune
cu voi pot sã mã-mpreune.

Şi nu-i apã curgãtoare
ca sã cureţe sub soare
inimi rele-fãcãtoare
ca voi lacrime amare!

Rouã scumpã de argint,
stropi de cer de Sânziene,
torsu-v-am pe rând alene
şi din peanã şi din gene,
în durere şi-n alint.

V-am cântat în vremuri bune
şi v-am plâns în suferinţã
poate cât n-a plâns pe lume
altã stingherã fiinţã
mir sfinţit în rugãciune,
baie sfântã de cãinţã…

Doamne, Tatãl Sfânt şi Tare,
fã mereu din ochi sã-mi cadã
calde lacrimi de cãinţã
stropi fierbinţi de lumânare, –
albi, ca fulgul de zãpadã, –
sã mã spele-n suferinţã
pentru Ziua Ta cea Mare…

Traian Dorz, din ”Cântări Uitate”

De aceea şi Sfântul Pavel, care a ştiut mai bine decât noi folosul cel mare pe care-l aduce rugăciunea, ne-a îndemnat să ne rugăm neîncetat (I Tes.5, 17). N-a voit el să sfătuiască niciodată vreun lucru greu şi cu neputinţă, pe care nu l-am fi putut împlini, căci atunci ne-am fi arătat ca neascultători şi călcători ai poruncii lui şi drept urmare vrednici de osândă. Ci scopul Apostolului, care a zis să ne rugăm neîncetat, a fost ca să ne rugăm cu mintea noastră, ceea ce este cu putinţă să facem totdeauna. Căci şi când facem un lucru de mână şi când ne plimbăm şi când şedem şi când mâncăm şi când bem, totdeauna putem să ne rugăm cu mintea noastră şi să facem rugăciunea minţii bine plăcută lui Dumnezeu şi adevărată. Cu trupul putem să lucrăm şi cu sufletul să ne rugăm. Omul din afară poate să împlinească orice slujbă cu trupul şi omul dinăuntru poate să fie dăruit slujirii lui Dumnezeu şi să nu lipsească niciodată de la lucrul cel duhovnicesc al rugăciunii cu mintea. Citeşte în continuare »

02Al Tãu Nume nu-i nici unul
dintre câte se rostesc
sau se pot rosti – oricare
ar fi-n graiul omenesc.

Tu – sau noi, Ți-am dat un Nume
sã putem cumva vorbi
despre Tine, care, altfel
n-am știut cum Te numi.

Dar adevãratu-Ți Nume
e-ntr-un fel în care nu-s
poate nici în Cer cuvinte
ca sã poatã-așa fi spus.

Noi, cu graiul, cu condeiul
sau cu tot ce-am mai avea
niciodatã-al Tãu Sfânt Nume
a-L cuprinde n-am putea.

Numai inima, în clipa
de extaz, de har, de rai
bãnuiește doar frumsețea
Numelui pe care-L ai.

Slavã-Acestui Nume Tainic
Minunat și Sfânt și Nalt
care-o sã-L cântãm cum este
doar cu graiul celãlalt.

Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”

12 D Sf. Cuv. Teofan Mărt.; Sf. Grigorie Dialogul, Ep. Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog
Duminica a II-a din Post (a Sf. Grigorie Palama; Vindecarea slăbănogului din Capernaum); Ap. Evrei I, 10-14; II, 1-3; VII, 26-28; VIII, 1-2; Ev. Marcu II, 1-12; Ioan X, 9-16;

martie 2017
L Ma Mi J V S D
« Feb    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR