Arhiva pentru miercuri, 15 martie 2017

doi stapani

din foaia „Isus Biruitorul”, anul II, nr. 12, Sibiu, 15 martie, 1936

Din cuvântul fratelui Traian Dorz de la Sărbătoarea Literară de la Cluj, 1 mai 1985

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slăvit să fie Domnul!

Din toată inima trebuie să dăm slavă Domnului şi pentru această nouă bucurie pe care o trăim acum. Şi Îi dăm din toată inima slavă Dumnezeului nostru, căci datorită grijii şi bunătăţii Sale noi ne putem bucura cu toţii împreună de o sărbătoare aşa de minunată ca aceea pe care o trăim acum.

Se cuvine, tot ce începem, de la cel dintâi cuvânt, de la cel dintâi gând, să-I mulţumim Domnului şi tot ce începem să începem în Numele Domnului.
De aceea îi rugăm pe toţi fraţii noştri şi surorile noastre, nu numai de data aceasta, ci de orice dată când se vor ridica sau când vor primi un îndemn să vorbească în Numele Domnului, un cuvântul al Domnului, o cântare a Domnului, o înştiinţare a Domnului, – să înceapă aşa cum au început părinţii noştri, bunii şi străbunii noştri din credinţa noastră bună şi străbună, frumos, corect, pios, adânc, smeriţi şi recunoscători: În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Citeşte în continuare »

crucea oastei

din foaia „Isus Biruitorul”, anul II, nr. 12, Sibiu, 15 martie, 1936

Pr-Iosif-3Domnul nostru Iisus Hristos a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur. Dar, dacă moare, aduce multă roadă…“ (Ioan 12, 24).

Astfel, „moartea“ grăuntelui de grâu începe chiar din clipa când primeşte să fie aruncat în brazdă.

El nu moare dintr-o dată, dar moare în fiecare zi câte puţin, prin munca şi lupta pe care le duce spre rodul pe care îl pregăteşte.

Rodul va apărea numai atunci când jertfa grăuntelui semănat va fi dăruită în întregime…

În vremea când la Mitropolia Sibiului se făceau astfel de planuri şi se întocmeau astfel de hotărâri, în comuna Vidra de Sus, din Munţii Apuseni, satul lui Avram Iancu, trăia „grăuntele de grâu“ şi vieţuia „jertfa“.

Grăuntele şi jertfa se numeau atunci tânărul preot Iosif Trifa. Citeşte în continuare »

post tineri

din foaia „Isus Biruitorul”, anul II, nr. 12, Sibiu, 15 martie, 1936

Postul cel adevărat şi cel fals.

Ce spun Sf. Scriptură şi Sf. Părinţi despre post. Cinstea postului nu stă în a ne lipsi de mâncare, ci a fugi de păcat

Desigur, nu orice post este bun şi nu orice post aduce folos. Capitolul 58 de la Isaia arată cum trebuie să fie postul pentru ca glasul rugăciunii să se audă sus.

„Postul în sine nu e rău, zice marele misionar Kagawa. Dar când postul devine numai o formă religioasă din care Dumnezeu e absent, el este o piedică a religiunii“ (şi a mântuirii). Ceea ce se face numai de formă – fariseismul – e lucrul cel mai urât înaintea Domnului. Aşa-i cu postul şi aşa-i cu toate. Citeşte în continuare »

marturii

din foaia „Isus Biruitorul”, anul II, nr. 12, Sibiu, 15 martie, 1936

15 M Sf. Mc. Agapie, Plisie şi Tirmolau (Post)

Noul Testament – Luca 1, 1-56
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 125 şi 126
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 11: Cel mai bun misionar

Pr. Vladimir

din foaia „Isus Biruitorul”, anul II, nr. 12, Sibiu, 15 martie, 1936

011Ce nume-ar fi mai dulce oare
mai nalt, mai sfânt și mai duios
Iisus, ca Numele Tãu care
e dintre toate, mai frumos!

Ce-ar mai putea a fi vreodatã
ca El de-ales și prețuit
comoarã-așa de minunatã
frumsețe-așa de negrãit?

A cui iubire-a fost asemeni
sã ținã mii de ani arzând
în cele mai curate inimi
și-atât de fericit crescând?

– Bisericã, Mireasã Sfîntã
cum sã te rogi și sã veghezi
sã poți fi vrednicã în totul
de-Acela lângã care șezi!

Traian Dorz,
din ”Cântarea Cântãrilor mele”

 

despre cruce

din foaia „Isus Biruitorul”, anul II, nr. 12, Sibiu, 15 martie, 1936

* Cu cât te osteneşti mai mult, cu cât te nevoieşti mai tare, cu atât mai mare comoară îţi aduni în ceruri. Har mare vine în aceia care s-au chinuit, care au suferit mult; în aceia care au trecut prin mari ispite.
* Osteneala, sudoarea, chinul, smerenia, umilinţa, dispreţul de sine, acestea îl clădesc pe monahul adevărat, acestea sunt cununile veşnice. Dacă monahul nu este strivit, nu se face vrednic de a-L urma pe Mielul cel blând, în vecii vecilor. De aceea diavolul cel mândru războieşte monahismul, de aceea îi pune pe cei din lume să nesocotească monahismul.
* Mustrările sunt ca apa sărată care păstrează dinţii puternici şi aduce sănătate şi apărare; pe când laudele sunt ca dulciurile care distrug dinţii. Citeşte în continuare »

istorioare

din foaia „Oastea Domnului”, anul II, nr. 11, Sibiu, 15 martie, 1931

martie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Feb   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR