Arhiva pentru sâmbătă, 18 martie 2017

istorioara

din foaia „Lumina Satelor”, anul II, Nr. 10, Sibiu, 18 martie, 1923

18 S Sf. Chiril, Arhiep. Ierusalimului; Sf. Mc. Trofim şi Evcarpion (Sâmbăta a III-a din Post – Pomenirea morților)

Noul Testament – Luca 2, 21-52
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 131 şi 132
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 11: Cel mai bun misionar

purtarea cruciiŞi calea aceasta nu s-a sfârşit. «Istoria» nu s-a sfârşit. În ea se scrie acum capitolul din urmă, capitolul cel mai greu: peste Golgota, la mântuire… Şi peste calvar, la biruinţă.

«Vă rog, iubiţii mei, să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele» (Efeseni 3, 13). Trebuia să se întâmple şi aceasta. Orice jertfă adevărată îşi are drumul crucii. Aceasta a fost şi este soarta de totdeauna a ucenicilor Domnului, care şi-au luat pe suflet misiunea şi s-au jertfit pentru Domnul.

Drept răsplată, li s-a întins pe urmă cununa de spini şi au fost târâţi, ca nişte făcători de rele, în faţa «dregătorilor» (Luca 21, 12). Citeşte în continuare »

despre cruce

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VII, Nr. 12, Sibiu, 18 martie, 1928

purtarea crucii„Şi să-L cunosc pe El (Hristos)… şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui.“ (Filip. 3, 10)

Domnul nostru Iisus Hristos are doar o singură cale din cele patru căi: cea înainte. Diavolul le are pe toate celelalte trei căi: cea din stânga, cea din dreapta şi cea înapoi…

Roditoare este doar o singură sămânţă din patru: cea din pământul cel bun. Toate celelalte trei seminţe sunt pierdute: şi cea de lângă drum, şi cea de pe piatră, şi cea din spini.

Când am pornit pe urmele lui Hristos, noi n-am văzut decât o singură direcţie: cea înainte. Celelalte s-au ivit pe urmă, desfăcându-se din aceasta: întâi una – cea din dreapta. Apoi alta – cea din stânga. Şi abia mai târziu cea înapoi. Citeşte în continuare »

Iubiți frați și surori. Apostolul Pavel, în această pericopă punctează încă o calitate a lui Hristos ca Arhiereu, și anume “compătimirea”, El suferă alături de noi în necazurile noastre, purtând Crucea El întâi, și pe urma Lui și noi. De aceea, toți martirii care au primit acest har al compătimirii alături de Hristos, au reușit să își ducă până la capăt jertfa, fără să se îngrozească de ceea ce îi așteaptă, de barda călăului nemilos, fiindcă sub crucea lor era prezent și Domnul Hristos. De aceea mărturisea poetul Traian Dorz în memoriile sale, că atunci când era închis în temnițele comuniste, primul pumn al torționarului îl încasa el, iar pe urmă, celelalte lovituri le suferea Hristos în locul lui. Sau poetul Radu Gyr spunea în poeziile sale următoarele: “De ce nu se face așa o lumină / să văd că-n ușa celulei răsare / Maica Domnului c-o strachină mare / cu lapte și azimă plină”. Toate acestea deoarece Domnul Hristos și Maica Sa suferea alături de sfinții închisorilor. Și asemenea suferă și lângă noi în suferințele noastre, dar dacă noi nu Îl simțim alături, probabil că noi suntem cei care am lepădat povara crucii – nu El. Citeşte în continuare »

04Suflet fericit cu Domnul
care stai la pieptul Lui
în adânca ascultare
ce-ți tot spune,
ce-I tot spui?

Când în sfânta Lui iubire
contemplându-L te afunzi
în a Duhului rãpire
ce te-ntreabã,
ce-I rãspunzi?

Când Se-apleacã drag spre tine
și-a Lui Fațã drag privești,
în șoptiri de taine pline
ce-ți grãiește,
ce-I grãiești?

Când rãpit în rugãciune
te înalți în stãri de rai
cine-ar fi sã poatã spune
cît îți dã
și cât Îi dai!…

Traian Dorz,
din ”Cântarea Cântãrilor mele”

Duminica a III-a din Post

(a Sfintei Cruci)

Evanghelia de la Marcu 8,34 – 9,1

8 34 Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. 35 Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. 36 Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? 37 Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? 38 Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri. 9 1 Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.

 1. Două cuvinte „grele”. Postul Mare este un minunat urcuş nu numai spre Sărbătoarea Învierii Domnului, ci spre desăvârşirea noastră. Evangheliile duminicale ale Postului Mare reprezintă ele însele trepte ale acestui urcuş. Luând aminte cum se cuvine la mesajul lor, vom urca, treaptă cu treaptă, la înălţimea chemării noastre de ucenici ai lui Hristos (de creştini). Citeşte în continuare »

despre cruce

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VII, Nr. 12, Sibiu, 18 martie, 1928

Suntem în Duminica Crucii. La jumătatea praznicului postirii, ne întâmpină Crucea Mântuitorului Hristos. O vedere a Crucii înainte de săptămâna Patimilor, care înfige Crucea în mjlocul pământului / Bisericii, pentru a ne readuce aminte în Cine ne este mântuirea. În Răstignitul Înviat! Foarte ades semnul biruinței e privit ca un semn de tortură, de umilință a Mântuitorului și unii, care-și zic creștini, refuză să fie părtași semnului acestuia, inventând tot soiul de sigle, rebrenduind Învierea cu simboluri ale creștinismului primar. Apostolul care se citește în această Duminică ar trebui să ne facă mai atenți în gândire: „Să ne apropiem, așadar, cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har, ca să găsim ajutorul Lui, la timpul potrivit” (Evrei 4, 16). Oare de ce anume sau cine anume a diminuat vederea duhovnicească, făcând din refuzul Crucii teologie? În ce mod anume oameni, care se cred mântuiți doar prin Har – Ortodoxia mărturisind că mântuirea se realizează prin împreună-lucrarea dintre om și Dumnezeu, dintre faptă și Har – refuză să se închine „tronului Harului”, câtă vreme au totuși conștiința că Răstignirea Mântuitorului coincide tocmai cu așezarea Sa „pe tronul harului”! Duminica aceasta, fixată la jumătate de urcuș duhovnicesc întru postire, ne îndeamnă la îndrăzneală întru închinarea Crucii. Citeşte în continuare »

Ap. Evrei IV, 14-16; V, 1-6; Ev. Marcu VIII, 34-38; IX, 1
purtarea crucii

Arhivă articole pe acest subiect: Citeşte în continuare »

* Adevărul ne eliberează de legăturile minciunii şi amăgirii… Duhul lui Hristos ne-a unit şi suntem toţi ca unul. Să ne rugăm pentru ceilalţi, ca să ne întreţinem unul pe altul cu dragostea şi cu unirea sufletească a lui Hristos. Să avem iubire unul către celălalt, să ne îngăduim unul pe altul, căci faptele noastre de multe ori nu sunt făcute cu grijă.
* Lui Hristos îi pare rău pentru noi şi nu ne părăseşte, dar îndepărtează harul Său de la noi, pentru ca omul să se cuminţească şi să înţeleagă că a greşit şi să se întoarcă prin pocăinţă pe calea dreaptă, pentru ca iubirea binecuvântată a lui Hristos să revină. Hristos este mângâierea şi izbăvirea noastră.
* Fără învăţăturile Evangheliei nu avem călăuză, nu avem busolă, nu avem nimic, nu ne putem mântui. Citeşte în continuare »

rugaciune1

din foaia „Lumina Satelor”, anul II, Nr. 10, Sibiu, 18 martie, 1923

Citeşte în continuare »

– Posteşti? Atunci dovedeşte-mi asta prin fapte!
– Ce fel de fapte? – mă întrebi.
– Dacă vezi un sărac, ai milă de el; dacă vezi un duşman, împacă-te cu el; dacă vezi un prieten lăudat, nu-l pizmui; dacă vezi o femeie frumoasă, n-o pofti în inima ta.

Adevăratul post stă în a te îndepărta de păcat. Sfarmă lanţurile răutăţii (Isaia 58, 6), iartă semenului tău tot răul ce ţi-a făcut. Cel care posteşte, dar nu se lasă de păcate e ca acela care cu o mână zideşte, iar cu cealaltă dărâmă; e ca omul care acum se roagă lui Dumnezeu, apoi îl înjură şi îl blestemă pe aproapele.

Un vechi propovăduitor al Evangheliei zicea: Nici un folos nu este a pune ziduri şi şanţuri lângă cetate şi a nu păzi poarta prin care intră potrivnicul. Ce folos este a schimba mâncă­rurile şi a nu schimba năravurile rele? Ce folos este a se înfrâna de la bucate şi a nu se conteni de la pofte şi păcate, care totdeauna sunt urâte! Atunci trupul de bucate va fi gol, iar sufletul de păcate va fi plin; oamenii ne vor judeca de bine, dar Dumnezeu ne va socoti ca pe nişte osândiţi şi păcătoşi. Citeşte în continuare »

actualitate

din foaia „Lumina Satelor”, anul II, Nr. 10, Sibiu, 18 martie, 1923

martie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Feb   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR