Arhiva pentru marți, 21 martie 2017

Traian Dorzdin vorbirea fratelui Traian Dorz
la adunarea de Revelion de la Ogeşti – 1984

Se spune că, atunci când Moise a fost chemat de Dumnezeu pe munte să primească de la El poruncile lui Dumnezeu şi Legea, momentul acesta, în viaţa omenirii, a fost unul dintre cele mai mari momente. Atunci a venit lumina lui Dumnezeu peste toţi cei din Vechiul Testament cum a venit în ziua Cincizecimii, în ziua Rusaliilor, lumina lui Dumnezeu pentru noi, cei din Noul Testament. Se spune că, atunci când Moise a fost chemat, ca trimis al poporului Israel, să primească şi să audă Cuvântul lui Dumnezeu pe Muntele Sinai, nu numai Moise a fost atunci acolo. Pe pământ trăiau atunci şaptezeci de alte neamuri. Şi din fiecare din aceste neamuri, Dumnezeu alesese un prooroc ca Moise. Şi pe toţi i-a chemat atunci în faţa Lui, pe munte. (Lucrurile acestea nu sunt scrise în Biblie. Sunt foarte multe lucruri care nu sunt scrise acolo, după cum spune Sfântul Apostol Ioan în Evanghelia sa. Dar lucrurile care sunt scrise acolo sunt spuse ca noi să credem. Sunt foarte multe lucruri care nu sunt scrise; dar toate acestea, dacă sunt adevărate, sunt ajutătoare pentru înţelegerea aceluiaşi adevăr despre care e scris în Cuvântul lui Dumnezeu.) Citeşte în continuare »

21 M Sf. Ier. Iacob Mărturisitorul; Sf. Ier. Toma; Sf. Cuv. Serapion (Post)

Noul Testament – Luca 4, 1-30
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 135 şi 136
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 12: Naşterea imnului duhovnicesc

poezie Iosif Trifa

din foaia „Lumina Satelor”, anul V, nr. 13, Sibiu, 21 martie 1926

O parte din a doua vorbire a fratelui David Bălăuţă
de la nunta de la Leorda – 26 iulie 1981

(…) Mântuitorul a trebuit să stea pe cruce şase ore, apoi a murit. Gândiţi-vă frăţiile voastre cât de chinuit a fost, câtă durere (…). A fost zdrobit, a fost bătut, a fost chinuit în aşa hal, după cum arată şi Scriptura şi ne putem noi închipui, căci toată această tortură, tot acest chin pe care El l-a îndurat a fost de natură să-I zdrobească tot trupul, să nu mai rămână nimic sănătos în carnea Lui. Şi la urmă, El termină cu iertarea. Ei, asta a culminat, a fost victoria cea mare în planul lui Dumnezeu: moartea lui Iisus Hristos pe cruce. De atunci a rămas crucea la loc de cinste pentru cei bine credincioşi. Citeşte în continuare »

poezie

din foaia „Oastea Domnului”, anul III, nr. 12, Sibiu, 20 martie,1932

I. Marini - CopyTrãia odatã într-o pãdure un pustnic bãtrîn. El ajunsese sã se împrieteneascã cu animalele pãdurii şi vorbea cu ele.

Într-o zi când pustnicul stãtea la umbra unui copac, s-au strâns în jurul lui la sfat, un corb, un porumbel, un şarpe şi o cãprioarã. Ele vorbeau de rãul din lume şi de obârşia lui.

Corbul zise: Rãul în lume vine din foame. Când eşti sãtul, te aşezi pe o cracã, croncãneşti a voie bunã, toat e ţi se par frumoase şi de toate te bucuri. Când eşti flãmând, te azvârli dupã pradã ca un smintit, nu mai ştii de beţe, de pietre, de câini, de oameni, de nimic.

Porumbelul zise: Rãul în lume nu vine din foame, el vine din dragoste. Dacã am trãi singuri nici n-am şti de rãu. Un cap nu duce atâta lipsã, şi chiar dacã ar duce, o duce singur. Dar noi avem tovarãşi de viaţã: f emei şi copii de care ne leagã mila, dragostea şi grija. Câte nu rãbdãm noi pentru soţii noştri şi copiii noştri şi cât de mult ne întristãm când ei sunt bolnavi… Citeşte în continuare »

I. Marini

din foaia „Isus Biruitorul” anul III (117), nr. 12, Sibiu, 21 martie1937

I. Marini

din foaia „Isus Biruitorul” anul III (117), nr. 12, Sibiu, 21 martie1937

Cale-ngustă, Cale-ngustă, ce puţin am ostenit,
ce puţin am mers pe Tine şi ce mult mi-ai dăruit!

Numai harul Tău, Iisus, mi-a sfinţit puţinul dus,
numai harul Tău slăvit, darul mic mi l-a primit!

Uşă strâmtă, Uşă strâmtă, cât de rar Te-am cercetat,
cât de rar am plâns spre Tine -şi Tu cât de mult mi-ai dat!

Glas Preadulce, Glas Preadulce, ce puţin am stat s-ascult,
ce puţin am mers urmându-Ţi – şi Tu cât mi-ai spus de mult!

Jertfă Sfântă, Jertfă Sfântă, cât de rar am plâns mustrat,
cât de rar mi-am spus căinţa – şi Tu câte mi-ai iertat!…

din cântările nemuritoare ale Oastei Domnului

Pr. Vladimir

in foaia „Isus Biruitorul” anul III (117), nr. 12, Sibiu, 21 martie1937

I. Marini - CopyMintea şi vinul

O veche istorioară din Orient spune:

Când omul bea primul pahar mintea începe să se îngrijoreze, spunând: destul, vinule, destul… Opreşte-te, ajunge!…

Când omul mai bea încă un pahar, atunci mintea se supără şi ce ia la ceartă cu vinul, fiindcă dacă se mai bea şi al doilea pahar, vinul începe a împinge mintea ca să-i ia locul. Şi de aici ceartă şi neînţelegere.

Când se mai bea încă un pahar, – adică al treilea pahar – atunci mintea supărată, zice vinului: „De-acum rămâi tu în locul meu, – iar omului, – rămâi sănătos, omule. Nu ţi-a fost de-ajuns un pahar, ci ţi-a trebuit trei, de acum chinuieşte-te. După trei, ştiu bine că vor veni 33 şi eu n-am ce să mai caut la tine. De acum ascultă de vin.

Şi aşa de la trei pahare de vin, mintea pleacă de la om. Citeşte în continuare »

poezie

din foaia „Isus Biruitorul” anul III (117), nr. 12, Sibiu, 21 martie1937

martie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Feb   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR