Arhiva pentru aprilie, 2017

Autor :
Arhid. Dr. Ioan I. Ică Jr.

Asceza este meditare și osteneli, dar este și o plăcere de lucrurile spre care îşi are sârguința. Așadar, lucrul cel mai desăvârșit al ascezei e abținerea de la faptele nelalocul lor și grija față de poruncile Domnului, dar și punerea pe locul al doilea a pornirilor oamenilor; căci cei mulți sunt nepăsători față de cuvintele Mântuitorului ascultând mai mult de predania oamenilor decât de legile Stăpânului [cf. Mc 7, 9; Mt 15, 3]. De acestea ar trebui să se atașeze și abia așa să păzească cele gândite/inventate de oameni cu gânduri mai înalte: locuirea în munți, retragerea în locuri pustii, închiderea în căsuțe, mâncatul o dată pe zi sau chiar pe săptămână, ca și abținerea cu totul de la pâine și apă, purtarea de pânză de sac, înlănțuirea cu lanțuri de fier, umblatul fără sandale, culcatul pe jos și refuzul multor întâlniri.  Citeşte în continuare »

 

mai

Evanghelia Duminicii Mironosițelor vorbește despre grija de împlinire a celor cuvenite la moartea Dumnezeului Nemuritor, pe care au arătat-o niște femei pe care învățătura Lui le-a înviat.

Atunci ”venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15:43). A mai fost mare bărbat care a venit tot din Arimateea și s-a dus la muntele Efraim. Acesta era Prorocul Samuil. Iosif este menționat de toți cei patru evangheliști, mai ales în relatările despre îngroparea Domnului Iisus. Ioan îl numește ucenic al lui Iisus, dar ”într-ascuns” (Ioan 19:38). Luca îl numește bărbat ”bun și drept”, Matei, ”bogat” (27:57). Evanghelistul Matei nu precizează întâmplător că Iosif era bogat, doar așa, ca să arate că Domnul avea printre ucenicii Săi și bogați, ci ca să înțelegem cum a putut Iosif să ia trupul lui Iisus de la Pilat. Un om sărac și neînsemnat nu ar fi putut să se apropie de Pilat, care era reprezentantul Imperiului Roman. Citeşte în continuare »

16. Fratele meu, sora mea, – să nu vi se umple inima de întristare pentru că aţi pierdut ceva din pricină că aţi fost credincioşi faţă de dragostea pentru Hristos
ori din pricina mânuirii Cuvântului Său!
Are Domnul grijă să vă despăgubească mult mai mult pentru tot ce aţi pătimit sau aţi fi jertfit din pricina Numelui Său (Lc 18, 29 30).
Dacă n aţi văzut încă aceasta, o veţi vedea sigur.
Numai aşteptaţi cu răbdare şi cu încredere ceasul şi felul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Te slăvim, Iisuse Doamne,
Veşnicul Vieţii Far,
Calea Unic salvatoare
de la moarte pân-la Har,
puntea noastră peste-adâncul
dintre Jos şi dintre Sus,
Calea unic salvatoare,
– Te slăvim, slăvim, Iisus!
Te slăvim, Iisuse Doamne,
al Luminii Sfânt Izvor,
Adevărul unic sigur,
veşnic şi mântuitor,
Temelia vieţii noastre
dintre zori şi dintre-apus,
Adevărul unic sigur,
– Te slăvim, slăvim, Iisus!

Te slăvim, Iisuse Doamne,
Dulcele Iubirii Miez,
Viaţa unic fericită,
neclintitul nostru Crez,
Începutul şi Sfârşitul
tuturor ce sunt sau nu-s,
Viaţa unic fericită,
– Te slăvim, slăvim, Iisus!

TRAIAN DORZ
din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Dragostea faţă de Dumnezeu este dragostea cea mai dintâi,
şi porunca cea mai dintâi,
şi datoria cea mai dintâi.
Nici una nu este mai înainte de ea, nici mai mare decât ea, nici mai sfântă decât aceasta (Mt 22, 36-40).
Dar pe Dumnezeu trebuie să-L iubeşti ca să-L poţi cunoaşte.
Şi trebuie să-L cunoşti, ca să-L poţi iubi cu adevărat (I In 4, 20).
Pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie ca fiecare suflet să vină la Hristos.
Numai predarea inimii noastre cu totul lui Hristos ne poate aduce la Dumnezeu,
și ne uneşte cu Dumnezeu.
Această predare lui Hristos este naşterea din nou.
Fără aceasta, nimeni nu poate avea nici împărtăşire cu Dumnezeu adevărată,
şi nu poate avea nici credinţă mântuitoare,
şi nici o luptă biruitoare,
nici o jertfă sfinţitoare.
Căci toate acestea le putem primi numai prin naşterea din nou,
fiindcă acestea sunt roadele Duhului Sfânt. Citeşte în continuare »

30 D Sf. Ap. Iacob, fiul lui Zevedeu;
Sf. Ier. Donat, episcopul Evriei
Duminica a III-a după Paști (a Mironosițelor);
Ap. Fapte VI, 1-7;
Ev. Marcu XV, 43-47; XVI, 1-8

Din foaia ”Lumina Satelor”, anul XII, nr. 18, Sibiu, 30 Aprilie, 1933

Călătorim alături de fraţi şi de surori,
dar ce străini ne suntem prea mulţi adeseori!
Luăm aceeaşi masă, dormim pe acelaşi pat,
şi totuşi mii de mile – de unii – ne despart! Citeşte în continuare »

Ap. Fapte VI, 1-7; Ev. Marcu XV, 43-47; XVI

Arhivă articole pe acest subiect:

PREDICĂ LA DUMINICA A III-A DUPĂ PAŞTI (A MIRONOSIŢELOR) – Pr. Constantin Necula Citeşte în continuare »

din cuvântul fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

Oricât ar fi de adânci rădăcinile acestui păcat, ele trebuie neîntârziat smulse şi să ne îmbrăcăm în puterea lui Dumnezeu. Aici avem nevoie de post şi de rugăciune. Aici avem nevoie de legătura noastră cu Dumnezeu şi, prin El, să primim putere să omorâm aceste mădulare care strică atât de mult lucrarea lui Dumnezeu din inima noastră.

Şi-apoi spune mai departe: „Vorbiţi între voi în psalmi”. Fraţi mei dragi, nu prea putem vorbi în psalmi… Îmbrăcaţi în haina păcatului, mai putem vorbi în psalmi? Într-o casă a păcatului nu putem vorbi în psalmi. Citeşte în continuare »

Nu vom găsi nicioată cuvinte din destul pentru a lămuri taina întânirii prăznuite în  Duminica aceasta, a femeilor mironosițe (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8). Cântarea Bisericii spune: „Pentru ce amestecați mirurile cu lacrimi, ucenițelor? Piatra a fost răsturnată, mormântul a fost golit; vedeți stricăciunea zdrobită de Viață, pecețile mărturisind deslușit aceasta; pe străjerii celor neascultători greu dormind; firea cea muritoare s-a mântuit în trup de Dumnezeu, iadul se tânguiește. Alergând cu bucurie, spuneți Apostolilor că Hristos, Cel Ce a omorât moartea, Cel întâi-născut din morți, va merge mai înainte de voi în Galileea”. (Vecernie, alcătuirea lui Cumula). Taina alergării acestora la mormânt, curajul de a străbate răceala primei dimineți în care ai conștiința că Dumnezeu a murit. Așa credeau femeile mironosițe, că Dumnezeu a murit. Nu ca altă dată, și acum, filosofii. Ei cred că  El a murit și se îngâmfă cu această afirmație. Ele nu! Ele credeau că a murit și aleargă purtând mir. Nu mai e nicio frică în ele. În fond, dacă e mort Dumnezeu, ce rău mai mare se poate întâmpla? Și amestecă lacrima cu mirul, durerea cu nădejdea, frica cu dragostea și credința. Citeşte în continuare »

Duminica a III-a după Paşti
(a Mironosiţelor)

Evanghelia de la Marcu 15,43 – 16,8)

15 43 Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. 44 Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. 45 Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. 46 Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. 47 Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. 16 1 Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. 2 Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. 3 Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? 4 Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. 5 Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. 6 Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. 7 Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. 8 Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

 1. Credincioasele ucenițe ale Domnului. Troparul glasului al IV-lea le numeşte pe femeile mironosiţe „uceniţele Domnului”. E un titlu ce li se cuvine pe drept, pentru fidelitatea lor faţă de Învăţătorul, o fidelitate nu numai până la moarte, ci chiar şi dincolo de moarte. Sf. Simeon Noul Teolog zice că adevăratul ucenic nu se leapădă de învăţătorul şi părintele său duhovnicesc chiar dacă acesta ar fi hulit şi prigonit de toată lumea. Ucenicul va trebui să-l apere cu toată puterea sa; iar atunci când, murind învăţătorul în urma prigoanei, nu-i va mai putea sluji în alt fel, să-i facă o îngropare cuviincioasă. Citeşte în continuare »

Surori de cruce şi răsplată, însoţitoare-n plâns şi-n har,
părtaşe-aceleeaşi credinţe, jertfind aceluiaşi altar
– cinstire-n veci îndreptăţită şi semn al sfintei preţuiri,
recunoştinţa noastră vouă v-aduce-a ei adânci simţiri… Citeşte în continuare »

29 S Sf. 9 Mc. din Cizic; Sf. Cuv. Memnon Mărt.

Noul Testament – Luca 24, 1-35
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 203 şi 204
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 17: Lupta cu leul, lupta cu ursul…

din foaia ”Lumina Satelor”, anul II, nr. 16, Sibiu, 29 Aprilie, 1923

Slavă Ţie, slavă, Scump Iisus Iubit,
Tu ne eşti Modelul cel Desăvârşit,
Tu ne-ai spus ce Tatăl Sfânt a poruncit,
iar apoi cu Pilda Vieţii le-ai sfinţit.
Slavă Ţie, slavă – slavă Ţie, slavă,
Scump Iisus Iubit, Scump Iisus Iubit!

Numele Tău fie binecuvântat,
Tu ne-ai spus Cuvântul cel Adevărat,
Tu ne-ai dat puterea să-L trăim curat,
Tu vei fi Răsplata cui Te-a ascultat.
Numele Tău fie, Numele Tău fie
binecuvântat, binecuvântat!

Slavă Ţie, slavă, Scump Iisus Iubit,
noi privim la Tine, Cel Desăvârşit;
şi dorim Puterea Duhului Slăvit,
să-Ţi urmăm întregul drum neprihănit!
Slavă Ţie, slavă – slavă Ţie, slavă,
Scump Iisus Iubit, Scump Iisus Iubit!

TRAIAN DORZ
din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul I, nr. 18, Sibiu, 28 Aprilie 1935

din cuvântul fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974

Am observat că oamenii lumii caută în căsătorie frumuseţe, caută în căsătorie bogăţie, caută situaţii. Noi n-am învăţat aşa de la Hristos. Noi am învăţat de la Hristos că unirea pe care tinerii noştri o fac trebuie să fie cu aprobarea lui Dumnezeu. Trebuie să fie hotărârea lui Dumnezeu, unirea lui Dumnezeu, care uneşte duhurile lor. Nu unirea oamenilor, pentru bogăţie. Nu unirea oamenilor, pentru un trai îmbelşugat în lume aceasta, ci unirea lui Dumnezeu, Care contopeşte cele două fiinţe pe care El le-a unit prin Hristos şi în Hristos, pentru viaţa de mai târziu, pentru greutăţile de mai târziu, pentru luptele şi ispitele prin care trebuie să treacă biruitori.

Noi aşa înţelegem, fraţilor tineri de pe meleagurile acestea… Am înţeles că factorul principal trebuie să fie Dumnezeu, El să facă unirea căsătoriei. Şi Dumnezeu face unirea când ne lăsăm călăuziţi de El. Citeşte în continuare »

aprilie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mar   Mai »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR