Arhiva pentru luni, 17 aprilie 2017

Slavă Ţie, slavă Ţie,
Dumnezeu-Mântuitor,
din vecie-n veşnicie
cânte-Ţi veacurile-n cor!

Slavă Ţie din Trecut,
Dumnezeu Fără-Nceput,
slavă Ţie-n Viitor,
Dumnezeu-Mântuitor!

Slavă Ţie-n veci, Cuvântul
Care toate le-ai creat,
Cerul tot şi tot pământul
cânte-Ţi slavă ne-ncetat!

Slavă Ţie, Minunatul
frumuseţilor Izvor,
pe de-a lungul şi de-a latul
cânte-Ţi corul tuturor! Citeşte în continuare »

„…Un susur blând şi subţire“ (I Împ. 19, 12)

Susurul blând de vânt subţire când te cuprinde-n miez de vară îţi pare o‑mbrăţişare cu o umbră, cu o umbră albă, răcoroasă, pe care o presimţeai că e a Lui. Şi-n răcoroasa-mbrăţişare cu vântul, te simţi înveşmântat numa-n ceva pe care se poate scrie poezia. Citeşte în continuare »

La împăratul Napoleon a venit odată o mamă a unui soldat condamnat de el la moarte, rugân­du‑l pentru iertarea fiului său.

– El este condamnat după dreptate, i-a răspuns sever împăratul.

– Eu am venit să cer nu dreptate, ci milă, zise femeia.

– Fiul dumneavoastră nu merită milă!

– Împărate, continuă îndată mama solda­tului, nu merită oamenii… mila. De aceea eu vă rog pentru milostivire şi iertare.

Aceste cuvinte i-au atins adânc inima lui Napoleon şi vinovatul a fost iertat.

Hristos a murit pentru noi toţi, pe cruce: şi pentru tine, şi pentru mine – şi „a înviat pentru îndreptăţirea noastră”. Şi după învierea Sa, El a zis ucenicilor Săi: „Aşa este scris şi aşa tre­buia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim” (Lc 24, 45-46). Citeşte în continuare »

poezie IM 1932

din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, nr. 16, Sibiu, 17 Aprilie, 1932

„Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (In 1, 17).

Printre tunete şi fulgere, la Muntele Sinai, poporul lui Israel a primit Legea. Focul de pe Muntele Sinai era un foc înfricoşat. Şi Israel nu trebuia să uite tunetele şi fulgerele Legii şi dreptăţii dumnezeieşti, ca să nu păcătuiască. În amintirea lui trebuia să rămână mereu vie şi trează icoana focului mistuitor şi pedepsitor al păcatului.

Şi sub muntele în flăcări poporul se îngrozeşte, făgăduind ascultare; dar n-au trecut decât puţine zile şi căderea ruşinoasă în idolatrie a arătat cât de slab, neputincios şi nestatornic este omul în firea sa.

La început omul a crezut că poate face binele şi i s-a dat Legea, pe care însă n-a putut să o ţină. Şi istoria omului de sub Lege sfârşeşte dureros cu plângerea: „Vreau să fac binele, dar nu pot să-l fac, căci răul este lipit de mine… Ah! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”. Citeşte în continuare »

1927

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VI, nr. 16, Sibiu, 17 Aprilie 1927

Petru-Popa-Saucanidin vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la adunarea de la Săucani – 1981

Dar satana încearcă din nou, zicându-şi: „Poate că acest Iisus nu poate fi biruit cu lucruri pământeşti. El e un Om duhovnicesc, la El trebuie să aflu una din ispitele duhovniceşti. El e cu Cuvântul, cu Cuvântul să vin atunci şi eu, tot cu Cuvântul. Şi apoi diavolul L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe streaşina Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris că El va porunci îngerilor Săi şi ei Te vor lua pe mâini, ca să nu-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră”. Doamne, ce grozăvie! Diavolul vine cu Scriptura şi-L suie pe streaşina bisericii. Are el aşa putere să-i suie pe fiii lui Dumnezeu deasupra bisericii şi să le vorbească un adevăr din Scriptură, numai ca apoi să-i poată birui şi zdrobi. Aceste ispite sunt greu de biruit şi chiar de cunoscut. Citeşte în continuare »

17 L (†) A doua zi de Paști (Mărturia lui Ioan Botezătorul); Sf. Mc. Simeon, Ep. Persiei; Sf. Acachie, Ep. Melitinei

Noul Testament – Luca 18, 31-43
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 181 şi 182
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 16: Leacul dureroasei sfâşieri

poezie 1932

din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, nr. 16, Sibiu, 17 Aprilie, 1932

la invierea„Amin, amin zic vouă, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă“ (Ioan 12, 24-25).

 Cât de simplu şi cât de adânc a lămurit Mântuitorul moartea şi învierea Sa prin asemănarea grăuntelui de grâu! Cât de simplu şi cât de adânc le-a arătat Apostolilor şi lumii întregi pentru ce a trebuit să moară! Întocmai ca grăuntele de grâu, El a trebuit să moară ca să dea altora viaţă.

Moartea, Jertfa Mântuitorului, este miezul creştinismului. Moartea lui Hristos – zicea un vestit predicator – este viaţa învăţăturii Sale. Citeşte în continuare »

1932 istorioare

din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, nr. 16, Sibiu, 17 Aprilie, 1932

Cuvânt al Sfântului Iustin Popovici
la ultimul Paşti pe acest pământ

 (Paştile anului 1979, Mănăstirea Celie, Valievo)

Hristos a înviat! Adevărat a înviat! 

Şi ne aduce nouă toate veşnicele adevăruri: adevăruri despre om, despre Dumnezeu, despre viaţă, despre dragoste şi dreptate, despre păcat şi moarte, despre rai, despre iad, despre biruinţa asupra morţii, asupra păcatului şi asupra iadului, despre timp şi despre veşnicie, despre Mântuitorul şi mântuire, în general despre orice, care era indispensabil existenţei omeneşti, pentru viaţa cea veşnică în lumea lui Dumnezeu, văzută şi nevăzută.

Da, toate aceste adevăruri se unesc cu unica atotadevărată Înviere a Domnului Iisus Hristos, pentru că aceasta este biruinţa asupra păcatului, asupra morţii şi asupra diavolului, dar în acelaşi timp şi certitudinea fiinţei omeneşti prin Aceasta despre viaţa veşnică. De aceea şi Învierea Dumnezeului-Om Hristos, în realitate cuprinde în fiinţa ei întreaga mântuire, după cum de asemenea şi întreaga viaţă a fiecărui creştin. Citeşte în continuare »

Cântarea Învierii
cum Doamne-o vom cânta
prin slava Învierii
intrând la Nunta Ta?
Când vom vedea deodatã
ce nu s-a mai privit
ce har și ce rãsplatã
ce Viitor slãvit,
ce pajiști, ce izvoare
ce dealuri și ce lunci
– o, Scump și Dulce Soare
cum vei cânta atunci? Citeşte în continuare »

1932

din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, nr. 16, Sibiu, 17 Aprilie, 1932

Atât de tare ne-am obișnuit cu moartea, că nu mai vedem Învierea! Teama cumplită ce ne cuprinde dinaintea morții nu ne dovedește necredința, ci faptul că, slavă Domnului, suntem oameni. Cu fricile și neputințele noastre, cu înfrângerile și biruințele noastre, cu bucuriile și cu întristările noastre. Dar, fundamental, oameni. Un balast fluid de informație ne ține mai mult în latura morții decât în latura de lumină a Vieții, știind bine, cei care ne aprovizionează cu astfel de icoane ale dezastrelor, că un suflet fricos e manipulabil, ușor de mințit, ușor de ispitit cu lașitatea. Hristos Domnul pune mereu Nu te teme!,  medicament fricilor noastre.

Sunt sigur că o zisă a Monseniorului Vladimir Ghika ne prinde bine: „Cel ce nu știe să-L caute pe Dumnezeu pretutindeni, riscă să nu-L recunoască nicăieri” (Scrieri spirituale, Ed. Ecou Transilvan, 2013, p. 126). De aceea, necăutând pe Dumnezeu în viață, nu-L putem afla în moarte. Orizontul pare că se închide și zâmbim superior și inconștient, asemeni Apostolilor și părinților copilei din Evanghelia aceasta (Luca 8.53), atunci când Hristos ne spune că morții noștri, iubiri și împliniri ale vieții noastre, nu au murit, ci dorm, așteptându-L (Luca 8, 52).  Medicament incredulității noastre, Mântuitorul zicând: Nu te teme! Citeşte în continuare »

1932 rugaciune

din foaia ”Oastea Domnului”, anul III, nr. 16, Sibiu, 17 Aprilie, 1932

aprilie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR