Arhiva pentru mai, 2017


1. Tu eşti Cel care îmi ceri şi îmi dai totul.
Fără puternica Ta credinţă, eu sunt un neputincios.

2. Iubirea Ta îmi cere mereu să duc o mare luptă, atât în lăuntrul meu, cât şi afară.

3. Ştiu bine că acela care porneşte o luptă trebuie să aibă, încă mai dinainte de a o porni, o neclintită încredere în biruinţă.

4. Şi, tot timpul luptei sale, să nu se îndoiască deloc şi întru nimic în inima sa de sfârşitul biruitor al luptelor sale.

5. Altfel, în chiar clipa îndoielii, mâna slăbeşte, piciorul tremură, inima se prăbuşeşte şi totul e pierdut.

6. Ştiu bine că acela care porneşte spre Canaan trebuie să aibă o puternică încredinţare, chiar înainte de primul pas, că îl va ajunge cu bine.
7. Mergând cu sufletul şi cu ochii aţintiţi acolo, va trece prin orice ape ca pe uscat, va străbate orice pustiu prefăcându-l în izvoare, va avea, pe orice întuneric, înaintea sa, un stâlp de foc şi va dărâma, până la urmă, orice ziduri întărite, biruind pe orice împotrivitor.

8. Ştiu bine că acela care vrea să sfărâme o stâncă trebuie să muncească, încă de la prima izbitură, cu o fericită încredere în izbânda ultimă.

9. Credinţa întăreşte braţul, reînnoieşte efortul, menţine puterea. Citeşte în continuare »

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul II (nr. 75), nr. 23, Sibiu, 31 iunie, 1936

Să nu te plângi când pari că singur
ai mai rămas luptând, din toţi,
tu nu-i vezi, dar În lupta sfântă
ai mii şi zeci de mii de soţi. Citeşte în continuare »

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul II (nr. 75), nr. 23, Sibiu, 31 iunie, 1936

Sunt treizeci şi cinci de ani de când am trecut şi trec mereu prin spitale, sanatorii, operaţii, prin nesfârşite încercări, frământări şi suferinţe. Dacă poate zice cineva că „nimic bun nu locuieşte în trupul meu“ (Rom. 7, 18), apoi acela sunt eu.

Cine a zis că Dumnezeu nu mai face azi minuni? Sunt treizeci şi cinci de ani de când boli nesfârşite rod în corpul meu. Sunt zece ani de când două boli „care nu iartă“ rod în puţinul lut care a mai rămas pe mine. Oameni uriaşi s-ar fi prăbuşit sub greutatea lor şi a muncii istovitoare ce o fac… şi eu totuşi trăiesc… Trăiesc prin dragostea şi iertarea Celui răstignit pe Crucea Golgotei.

Treizeci şi cinci de ani de boli şi suferinţe! Mă uit îndărăt peste viaţa mea şi văd acest jubileu frânt în două. În mai bine din jumătatea lui vedeam în suferinţă un diavol negru, un „blestem“, o „soartă vitregă“ de care umblam să scap. Abia după cincisprezece ani am aflat că „diavolul“ era un înger şi „blestemul“, o binecuvântare. Citeşte în continuare »

Mai zilele trecute m-a întrebat cineva de câţi ani sunt.

– De zece, i-am răspuns eu.

Întrebătorul a rămas mirat, eu însă l-am lămurit îndată:

– Da, da, eu sunt numai de zece ani, pentru că pe ceilalţi i-am trăit în zadar, i-am trăit fără să-L cunosc cu adevărat pe Iisus Mântuitorul.

Tu, cititorule dragă, de câţi ani sufleteşti eşti?

Preot Iosif Trifa, din ”Mai lângă Domnul meu”

 

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul II (nr. 75), nr. 23, Sibiu, 31 iunie, 1936

Spre a fi clar în tot ce urma să lucreze, să îndemne şi să cheme, dintru început şi-a stabilit direcţia activităţii sale viitoare, scopul şi cauza pentru care va trăi şi muri biruitor.

Şi această precizare o face la apariţia primei sale cărţi, tipărite la Arad, căreia i-a pus semnificativul titlu «Spre Canaan».

Fără de nici o abatere, fără de nici un ocoliş, de aici de unde suntem, de unde ne-a aşezat Dumnezeul Cel Înţelept şi Atotştiutor – direct înainte, spre Canaanul Ceresc! Prin pustiu, spre Ţara Sfântă, fără de nici un amestec cu nici un popor, cu nici o altă familie străină, nici vreo negustorie cu nimeni – spre Canaan!

Aducem aceste dovezi spre a le folosi celor induşi în eroare de rău-voi-torii Bisericii şi Neamului nostru. Spre a le folosi celor care nu au cunoscut lucrarea Oastei Domnului şi nici pe Părintele Iosif, aşa cum ar fi trebuit să fie cunoscut. Citeşte în continuare »

din foaia ”Oastea Domnului”, anul II, nr. 22, Sibiu, 31 mai, 1931

„Arta creştină ortodoxă a încercat prin toate formele ei – icoană, imnografie, arhitectură – să exprime acest adevăr fundamental al chipului îndumnezeit al lumii. Biserica, în ansamblul ei, este chipul îndumnezeit al lumii, este lumea atât cât participă ea la dumnezeire. Se înţelege că, în efortul ei de a ilustra sau a exprima faţa dumnezeiască a sa, Biserica persistă asupra caracterului neschimbător al dumnezeirii, schimbarea ţinând de inerţia lumescului. Au existat şi există schimbări şi înnoiri în Biserica Ortodoxă, dar ele au fost subordonate nevoii de a face evidentă perenitatea, neschimbabilitatea, veşnicia, nestricăciunea. Niciodată Biserica Ortodoxă nu se va afla în zona de vârf a schimbărilor cotidiene, ci undeva în urmă. Chiar dacă unele dintre elementele noi aduse de evoluţia lumii vor fi adoptate, aceasta se va întâmpla când respectivele elemente nu vor mai fi noi. Sper să mă fi făcut înţeles. Biserica susţine setea omului după noutatea absolută, pe care o reprezintă îndumnezeirea. Orice altă noutate, care se alimentează exclusiv din resursele lumii create, este relativă şi în ultimă instanţă nesatisfăcătoare pentru aspiraţia legitimă a omului către absolut. Biserica se străduieşte să-l scoată pe om din inerţia acestei lumi în care schimbarea constituie un cerc vicios şi să-l lanseze pe traiectoria lumii neschimbătoare.”

(Pr. Prof. Dr. Constantin Coman) Citeşte în continuare »

31 M Sf. Mc. Ermie; Sf. Mc. Eusebie şi Haralambie (Dezlegare la peşte)

Noul Testament – Ioan 16
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 257 şi 258
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 22:

din foaia ”Oastea Domnului”, anul II, nr. 22, Sibiu, 31 mai, 1931

În faţa Crucii mi se moaie
întreagă neliniştea mea,
ca lumânarea ce se-ndoaie
sub flacăra-i cu mult prea grea.

Şi mi se uşurează toată
povara sufletului meu
ca ramul ce e frânt deodată
de rodu-i cel cu mult prea greu. Citeşte în continuare »

Dumnezeu există ! Nu-L supărați !

Ca să ne dăm seama cât de adânc a pătruns în oameni faptul Învierii lui Iisus e de ajuns să pomenim o întâmplare:

Un alt Iacov, însărcinat cu „lichidarea treburilor” lui Dumnezeu pe pământ, ţine în faţa unei foarte numeroase adunări o strălucită cuvântare de câteva ceasuri, „dovedind” – chipurile! – că nu există Dumnezeu. Şi fiind încântat de cuvântarea sa şi de temeiurile „dovezilor”, vru să mai dea o dovadă. Drept aceea, dete îngăduinţă ca acela care se va simţi în stare să-l contrazică are cinci minute liber s-o facă în faţa adunării. Din mulţime se desprinde un preot umilit la chip, dar cunoscător de oameni şi cu flacăra credinţei în inimă.

– Ai grijă, n-ai decât cinci minute!

– E şi prea mult, răspunse preotul.

Ajuns în faţa mulţimii, se produse un freamăt şi începu cea mai scurtă cuvântare aşa:

– Fraţilor, Hristos a înviat! Citeşte în continuare »

din foaia ”Lumina Satelor”, anul V, nr. 23, Sibiu, 30 mai, 1926

din foaia ”Lumina Satelor”, anul V, nr. 23, Sibiu, 30 mai, 1926

Cum să pot uita eu, Doamne, ceea ce-i de neuitat,
ceea ce pe lumea asta nici nu poate fi-arătat?

Neuitat, neuitat
este tot ce Tu mi-ai dat
fii slăvit, fii slăvit,
Domnul meu Iisus iubit
minunat şi strălucit! Citeşte în continuare »

„Aici, în ciocnirea dintre papism şi isihasm, politica şi teologia, inextricabil legate într-o reţea complexă de evenimente istorice, au provocat extraordinarul impas în ceea ce azi numim «deosebiri de doctrină ireconciliabile» (Jaroslav Pelican) care se află în centrul relaţiilor dintre ortodocşi şi romano-catolici în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea.”

(Arhiepiscop Chrysostomos) Citeşte în continuare »

Numai o iubire este cu-acest nume preacurat:
e Iisus, e Iisus, e Iisus, e Iisus,
celelalte toate-s numai amăgire şi păcat,
amăgire şi păcat!

Numai o Comoară este să-ţi dai tot ca s-o aduni:
e Iisus, e Iisus, e Iisus, e Iisus,
celelalte toate-s numai înşelare şi minciuni,
înşelare şi minciuni.

Numai o odihnă este liniştire şi alin:
în Iisus, în Iisus, în Iisus, în Iisus,
celelalte toate-s numai frământare şi suspin,
frământare şi suspin. Citeşte în continuare »

CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR