Arhiva pentru sâmbătă, 13 mai 2017

Profetul Ieremia

Importanța profetului în mijlocul comunității

 

            Iubiți frați și surori. Textul din duminica aceasta ne relatează cum apostolii propovăduiau întoarcerea la adevărata credință în Antiohia, folosindu-se probabil de diferite tehnici retorice ale vremii pentru a-i convinge pe ascultătorii lor de superioritatea mesajului creștin, deși textul biblic nu ne spune aceasta[1]. Locația aceasta face și astăzi deliciul arheologilor așezați în apropierea orașului turcesc Ialobaci pentru studierea relicvelor, datorită apeductelor cu arcade, a meselor de joc unde soldații își petreceau timpul liber cât și a celor trei arcuri de triumf aparținătoare Antiohiei timpurilor sfinților apostoli, descoperite în anul 1833 de către renumitul arheolog Francis V.J. Arundell[2]. Pe noi creștinii de astăzi, ne fascinează Antiohia, nu atât datorită vestigiilor ei proaspăt descoperite, ci pentru că de aici ne tragem noi obârșia, aici a fost locul unde ucenicii Domnului s-au numit pentru prima oară „creștini”, ne spune textul din 11, 26. Citeşte în continuare »

Evanghelia de duminica (In 4, 3-43) ne spune, că Iisus plecase cu învăţăceii Lui, peste Samaria, în Galileea. În calea lor, se opriră de popas la fântâna Iui Iacob. Iisus îi trimise pe învăţăcei în cetate, să cumpere hrană. Iar El, ostenit fiind de călătorie, se aşeză lângă fântână.

Atunci „a venit o femele din Samaria să ia apă, Zis-a ei Iisus: «Dă-Mi să beau». Deci a zis Lui femeia samarineancă: «Cum, Tu, iudeu fiind, ceri apă de la mine, femeie samarineancă fiind eu?”. (Samarinenii trăiau în mare duşmănie cu iudeii.) Răspuns-a Iisus şi i-a zis ei: «De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este cel ce zice ţie: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul şi Ţi-ar fi dat apă vie». Zis-a lui femeia: «Doamne, nici vadră nu ai şi fântână este adâncă, de unde dar ai apa cea vie?». Răspuns-a Iisus şi i-a zis ei: «Tot cel ce va bea din apa aceasta va înseta iarăşi. Iar cel ce va bea din apa pe care Eu voi da lui nu va înseta în veac; ci apa pe care Eu voi da lui se va face într-însul izvor de apă curgătoare întru viaţă veşnică». Zis-a către Dânsul femeia: «Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez»”… Citeşte în continuare »

Ap. Fapte XI, 19-30; Ev. Ioan IV, 5-42

Arhivă articole pe acest subiect:
Iată ce a putut face o samariteancă a Domnului în cetatea ei. – Pr. Iosif Trifa

ACELA PE CARE VOI NU-L CUNOAŞTEŢI (In 1, 27) – Pr. Vasile Ouatu Citeşte în continuare »

Duminica a V-a după Paşti
(a Samarinencei)

 Evanghelia de la Ioan 4,5-42

5 Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; 6 şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. 7 Atunci a venit o femeia din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. 8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. 9 Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, Care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. 10 Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. 11 Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Ciula – mai 1981

Pe paginile Scripturii rămâne până la sfârşitul veacurilor capitolul 4 din Evanghelia de la Ioan, unde se vorbeşte despre o trezire în Samaria. În Samaria a trimis Dumnezeu o samariteancă. Nu ştiu dacă ne-am gândit noi vreodată ce loc era Samaria; ce oameni erau acolo. Nişte oameni străini, nişte oameni venetici, nişte oameni aduşi de departe… Şi venind ucenicii amărâţi, Îi spun Domnului:

– Doamne, nici pe bani, nimeni nu ne-a dat o bucată de pâine… Haidem să rugăm pe Tatăl Ceresc să trimită foc din cer şi să-i ardă! Dar Domnul Iisus le zice:

– O, dragii Mei copilaşi pentru care m-am rugat Eu o noapte întreagă… Voi de ce duh sunteţi însufleţiţi când doriţi să piară oameni? N-a venit Fiul Omului să piardă, ci să mântuiască ce era pierdut. Citeşte în continuare »

din foaia ”Lumina Satelor, anul II, nr. 18, Sibiu, 13 mai, 1923

Insistând asupra femeii samarinence, prin Evanghelia Duminicii acesteia, a V-a după Paști, Biserica ne învață că a primi cuvântul Cuvântului înseamnă resetarea vieții după Legea Harului Duhului Sfânt. Femeia este un personaj. Asemeni femeilor mironosițe, ceva mai târziu, înfruntând zorii Învierii, femeia aceasta pornește prin a se încuraja să-L înfrunte pe Necunoscutul care șade la fântâna lui Iacob. Inteligentă și sinceră în căutare, cunoscătoare a Legii Vechiului Testament – știe cum iudeii nu au părtășie de viață și comuniune de rugăciune cu samarinenii (Ioan 4.9.20) –, ea se dovedește o așteptătoare a lui Mesia (Ioan 4, l-25), știind că „Acela ne va vesti toate”.  Citeşte în continuare »

Slavă veşnică-nvierii
Tale, Dumnezeu Slăvit,
locul morţii şi-al durerii,
înviind l-ai nimicit –
Slavă veşnică-nvierii
Tale, Dumnezeu Slăvit!

Din vecie-n veşnicie
fii slăvit, Iisus Hristos,
binecuvântat să fie
al Tău Nume Glorios –
din vecie-n veşnicie
fii slăvit, Iisus Hristos!

Slavă Învierii Tale,
Dumnezeu Mântuitor,
fericite osanale
cânte-Ţi cerurile-n cor –
Slavă Învierii Tale,
Dumnezeu Mântuitor! Citeşte în continuare »

Din încredinţarea «Astrei», părintele scriitor I. Agârbiceanu a publicat prin foi un rând de articole. Între acelea e şi unul prin care le mustra aspru pe unele femei care fac propagandă sectară. „Femeile – spunea p. Agârbiceanu – nu trebuie să se amestece în propagande religioase. Locul lor e la bucătărie”.

Foarte bine. Şi noi zicem că femeile nu sunt chemate să propage rătăciri sectare, dar, e foarte greşit să spui că femeile nu sunt chemate să facă o propagandă religioasă bună.

Evangheliile şi epistolele Sf. Apostoli sunt pline de femei vestitoare ale Domnului. Oare vestea şi solia cea mare a învierii n-a fost încredinţată, în primele mo­mente, mironosiţelor femei? Şi oare Mariile, Magdalenele, Samarinencele şi celelalte femei care L-au aflat pe Domnul şi au luat de la El iertare şi viaţă nouă n-au fost şi ele tot atâtea vestitoare ale Domnului? Citeşte în continuare »

13 S Sf. Mc. Glicheria; Sf. Cuv. Serghie Mărt.

Noul Testament – Ioan 7, 1-36
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 227 şi 228
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 19: Omul trimis de Dumnezeu

din foaia ”Lumina Satelor, anul II, nr. 18, Sibiu, 13 mai, 1923

CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR