Arhiva pentru luni, 15 mai 2017

O, fraţii noştri de un sânge, cele mai nobile simţăminte de unitate le avem ori de câte ori ne gândim la istoria înlăcrimată, însângerată şi măreaţă a viţei noastre, străbătută de un nemaicunoscut curaj şi de vitejia unui neam de eroi.

Dacă pentru a ne întâlni trupeşte, ne-am croit un drum de fier, cum rare mai sunt pe lume, apoi spre a ne întâlni sufleteşte, ne-am croit – prin ani şi milenii de istorie – un drum de argint.

O lume întreagă ştie ce ne-a costat pe noi, românii, dragostea frăţească, ce preţ am plătit spre a ne putea apăra fiinţa şi spre a seca Milcovul ce ne despărţea. Citeşte în continuare »

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VI, nr. 20, Sibiu, 15 mai, 1927

Slavă veşnică Iertării
Care lumii i-a adus
fericirea Întrupării
Dumnezeului Iisus!

Slavă veşnică Iertării
Care ne-a răscumpărat,
dând Dreptăţii şi-Acuzării
Preţul Sângelui Curat!

Slavă veşnică Iertării
Care ne-a pecetluit,
pentru Ziua-ncununării,
Chipul Celui Strălucit!

Slavă veşnică Iertării
ce, din nişte osândiţi,
ne-a adus în slava stării
de-nfiaţi şi preaiubiţi! Citeşte în continuare »

A învăţat carte în 4 săptămâni, ca să poată citi Biblia şi cartea cu Oastea Domnului

În foaia «Cultura Popo­rului», părintele arhimandrit I. Scriban scrie:

„Munca pornită din Sibiu prin înfiinţarea tovărăşiei sufle­teşti Oastea Domnului prinde cheag şi îşi arată roa­dele ei mântuitoare în multe sate. Noi voim să arătăm aici câteva biruinţe sufleteşti asu­pra patimilor, aşa cum ni le povesteşte părintele Ioan St. Vasilescu din comuna Slon, Prahova.

„În lupta pe care am por­nit-o cu Oastea Domnului – scrie părintele Vasilescu – ostaşii de aici s-au luat la o adevărată întrecere de a hotărî şi pe alţii să se lepede de patimile cele rele. Aşa, nu arareori se întâlnesc câte doi, trei inşi acasă la câte unul din care mai este stăpânit de patima beţiei ori înjurăturilor, ori fumatului, ori de toate laolaltă. Fiecare are cu el Noul Testament şi car­tea Intraţi în Oastea Domnu­lui şi înduplecă pe cel stăpâ­nit de patimi de a se lăsa de ele şi a se hotărî pentru o nouă viaţă, creştinească. Citeşte în continuare »

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VI, nr. 20, Sibiu, 15 mai, 1927

La Sfântul Macarie Egipteanul a venit un frate oarecare şi i-a zis: „Avvo, spune-mi un cuvânt prin care să mă mântuiesc”. Zis-a lui bătrânul: „Mergi la morminte şi grăieşte de rău pe cei morţi”. Deci, a mers fratele şi grăia de rău, apoi şi cu pietre a bătut mormintele. După aceea venind, a spus bătrânului, iar acela l-a întrebat: „Nimic nu ţi-au spus?”. Zis-a el: „Nu”. Atunci, îl îndemnă bătrânul: „Mergi şi îi laudă pe ei”.

Deci, a mers şi a început cu laude a ferici pe cei morţi, zicându-le: „Apostoli, sfinţi şi drepţilor!”. Întorcându-se, a spus bătrânului că i-a lăudat. Iar bătrânul i-a grăit: „Nimic nu ţi-au răspuns?”. A zis el: „Nu”. Bătrânul a concluzionat: „Vezi că nici când i-ai grăit de rău nu ţi-au spus ceva împotrivă, nici când cu laude i-ai fericit, nu ţi-au zis ţie ceva. Aşa şi tu, de vei voi să te mântuieşti, să fii ca un mort, nici ocărându-te, să nu te mânii, nici cinstindu-te să nu te înalţi şi atunci te vei mântui”.

15 L Sf. Cuv. Pahomie cel Mare; Sf. Cuv. Ahile, Ep. Larisei

Noul Testament – Ioan 7, 37-53
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 229 şi 230
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 20: Câte fețe ar fi putut avea binele

CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR