Arhiva pentru miercuri, 17 mai 2017

Cu binecuvântarea Preasfinției Sale Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, și a părintelui paroh Ioan Georgiu, duminică, 21 mai 2017, va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din Hunedoara.

Programul va începe cu participarea la Sfânta Liturghie la biserica ”Sf. Nicolae”, situată în Piața Unirii, nr. 2, urmată de slujba parastasului pentru sora Nina Tufan (n. Dorz ), fiica cea mică a fratelui Traian, dar și a tuturor fraților plecați la Domnul din localitate,  iar de la ora 14, se va continua cu adunarea Oastei Domnului.

Invităm preoți, frați și surori de pretutindeni să petrecem împreună o zi binecuvântată.

Adunarea Oastei Domnului din Hunedoara

8. Acela pe care îl iubeşte Domnul îşi duce adesea viaţa numai în osteneli, în strâmtorări şi în lovituri fără număr.
În primejdii de moarte… în necazuri, în privegheri, în foame şi sete,
în posturi şi lipsuri, în frig şi în apărarea grijii altora (II Cor 11, 23-28).
Dar tocmai prin acestea se arată dragostea sa neobişnuită pe care o aşteaptă o laudă la fel de mare.

9. Câtă lipsă au toţi cei iubiţi ai Domnului de o putere şi de o răbdare neobişnuită,
de o dragoste şi o credinţă neobişnuită,
spre a putea trece biruitori prin toate luptele lor!
Şi spre a-şi împlini slujba atât de slăvită, dar atât de grea pe care o au ei pentru Hristos!
Dumnezeu le dă partea Sa,
dar oare noi le-o dăm pe-a noastră? Citeşte în continuare »

din foaia „Oastea Domnului”, nr. II, nr. 20, Sibiu, 17 mai, 1931

Chipul de mai sus arată întâmplarea lui Iosif din Biblie, când femeia lui Putifar (dregătorul lui Faraon) a voit să-l tragă în desfrânare, dar el a fugit de această ispită. Ca răzbunare, femeia l-a pârât pe Iosif cu învinuirea că el ar fi încercat să se apropie de ea. Iosif a fost aruncat în temniţă, dar a ieşit în cinste mare, ca cel dintâi sfetnic al lui Faraon. Despre acest Iosif spune Biblia aşa de frumos că „Domnul era cu Iosif şi oricâte făcea el, Domnul le sporea în mâinile lui… şi era Iosif frumos la faţă foarte“… (Citiţi pe larg în Biblie la Facere, cap. 39.) Citeşte în continuare »

din foaia „Oastea Domnului”, nr. II, nr. 20, Sibiu, 17 mai, 1931

Iubire, fii pază vieţii curate,
fereşte-o nedusă pe căi vinovate

Păzeşte-o ne-nfrântă de nici o ispită,
întoarce-o din calea şi uşa oprită

Ajută-i să lupte, să creadă, să spere
în orice nălţare şi-n orice cădere

Aprinde-i lumină în neagra noptare,
alină-i suspinul tăcerii amare

Fă-i caldă căsuţa şi crucea uşoară,
pe zarea ei rece, căldură-nfăşoară

Sărută-i obrajii răniţi de durere,
rămâi-i prieten vieţii stinghere

Blândeţe-i aşază la uşa cu teamă,
acopere-i lipsa de frate şi mamă

Şi-ntoarce-i în ceruri, deplin, pe vecie
comoara jertfită sfinţirii şi ţie.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

din foaia „Oastea Domnului”, nr. II, nr. 20, Sibiu, 17 mai, 1931

Viaţa multor oameni e în chi­pul unui vânător din Tibet care avu un groaznic sfârşit. Aflân­du-se într-o zi în pădure, pe mar­ginea unui râu, văzu un fagur de miere sus, pe ramura unui arbore, şi urcă îndată să-l ia. El nu bănuia că în acea clipă viaţa lui îi era ameninţată din trei părţi deodată şi că el era într-adevăr în ghearele morţii. Sub copac, în apă, îl aştepta, cu gura căscată, un crocodil, gata să-l înghită; la spatele lui, o haită de lupi sta la pândă; iar rădăcinile copacului erau roase de viermi. Ce se întâmplă? Co­pacul dezrădăcinat se prăbuşi în apă şi vânătorul căzu pradă crocodilului.

Tot aşa, sufletul legat de trupul cel muritor gustă câtăva vreme dulceaţa înşelă­toare a păcatului. El cutreieră nepăsător şi uşu­ratic pădurea cea plină de is­pite şi primejdii a lumii ace­steia în care pândeşte diavolul, căutând să-l piardă. El nu se gândeşte că iadul abia aş­teaptă clipa să-l înghită, nici că viermii nevăzuţi ai păcatului au ros rădăcinile vieţii lui, aşa că sufletul lui se va prăbuşi în iad, pradă veşnică a lui. Dim­potrivă, cel care vine la Mine va fi izbăvit de păcat, de diavol şi de iad. Eu îi voi dărui viaţa veşnică pe care nimeni nu i-o va putea răpi (In 10, 28). Citeşte în continuare »

din foaia „Oastea Domnului”, nr. II, nr. 20, Sibiu, 17 mai, 1931

Mântuirea noastră e în Biserică, precum in arca lui Noe, şi nicăieri altundeva. Dacă nici de Biserică nu ascultă, să-ți fie ție ca un păgân şi ca un vameş (Matei 18, 17). Biserica suntem noi, trupul lui Hristos, iar El, Hristos, este Mântuitorul trupului: „noi suntem mădulare ale Trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui” (Efeseni 5, 30).

Duhul Sfânt este Cârmaciul corabiei Bisericii. Doar în Biserică, precum în arca lui Noe, poate cineva să se mântuiască. Evlaviosul Corneliu sutaşul a fost un păgân care se ruga şi făcea milostenie mereu, şi a fost învăţat de înger să-l cheme pe Apostolul Petru şi să asculte de la el cuvântul mântuirii şi să primească botezul împreună cu toată casa sa. Grăitor!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, Editura Sophia, București, 2009, p. 19)

17 M Sf. Ap. Andronic; Sf. Iunia; Sf. Cuv. Nectarie şi Teofan (Dezlegare la peşte)

Noul Testament – Ioan 8, 30-59
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 233 şi 234
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 20: Câte fețe ar fi putut avea binele

mai, 2017
L Ma Mi J V S D
« Apr    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR