Arhiva pentru vineri, 19 mai 2017

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul I, nr. 21, Sibiu, 19 mai, 1935

Părinţii noştri vor să fie copiii lor totdeauna mulţumiţi, bucuroşi, recunoscători şi mulţumitori pentru toată osteneala şi jertfa lor. Şi când văd că pruncii lor sunt trişti, nemulţumitori şi supăraţi, atunci le este greu.

Asemenea şi Tatăl nostru cel ceresc: ne-a dat totul, iar noi suntem veşnic mâhniţi de ceva. Este ca atunci când o mamă îi face copilului toată voia, iar el este mereu nemulţumit şi îi reproşează.

Aşa şi Domnul are necazuri cu noi. În loc să fim recunoscători şi mulţumitori Domnului, noi adeseori arătăm mulţumirea în cuvinte, iar inima ne este goală. Bucuria este cea mai mare mulţumire adusă lui Dumnezeu, căci El ne-a smuls din mâhniri şi păcate.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, p. 161)

din foaia ”Isus Biruitorul”, anul I, nr. 21, Sibiu, 19 mai, 1935

Până când nu te-ai născut într-o familie, cum să fii moştenitorul acestei familii?

Până n-ai intrat într-o casă, cum să lucrezi în ea?

Până n-ai îmbrăcat uniforma, cum să spui că eşti ostaş?

 

Naşterea din nou este actul prin care reintri în familia lui Hristos. Citeşte în continuare »

Când Sfântul Apostol Petru stătea, în seara judecăţii Mântuitorului, printre aprozii lui Caiafa, unii dintre aceştia i-au zis: Nu mai încape îndoială că şi tu ai fost cu El, căci şi vorba te descoperă.

Pricepuseră că fusese cu Iisus.

 

Poetul persan Saadi spune:

Mă plimbam odată şi, jos, printre frunzele uscate, am văzut o frunză plăcut mirositoare. Am ridicat-o şi i‑am simţit un dulce miros:

– Frunză, i-am zis eu, tu eşti trandafir? Că miroşi ca un trandafir.

– Nu, mi-a răspuns ea, nu sunt trandafir! Dar am stat lângă un trandafir.

 

Frate şi soră, dacă voi staţi lângă Hristos, nu se poate să nu purtaţi ceva din mireasma Lui în vorbirea şi purtarea voastră (II Cor 2, 15).

Traian DORZ
din ”Împreună lucrători cu Dumnezeu”
Ed. a 2-a, rev.. – Sibiu : Oastea Domnului, 2013

 

 

 

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VIII, nr. 21, Sibiu, 19 mai, 1929

„Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi copii mici“ (I Cor 14, 20).

Din Evanghelia după Matei 25, 1-14 vedem că este neapărată nevoie ca cei ce vor să urmeze Domnului să aibă duhul copilului; dar, în versetul amintit la început, suntem puşi în gardă ca nu cumva să rămânem cu o minte copilărească. Trebuie să căutăm să avem inima unui copil, dar mintea unui om mare; trebuie să învăţăm să păstrăm smerenia şi docilitatea – adică însuşirea de a fi uşor conduşi – a copiilor, dar să lepădăm lipsa lor de maturitate (de înţelepciune) şi nestatornicia lor.

I. Să ne ocupăm cu nevoia neapărată a unui duh asemenea copiilor. După Matei 18, 1-3, vedem că oamenii mari trebuie să „devină ca nişte copilaşi“ înainte de a putea fi cu adevărat întorşi la Dumnezeu, adică pocăiţi (a se compara Matei 18, 3 cu Luca 18, 17). Citeşte în continuare »

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VIII, nr. 21, Sibiu, 19 mai, 1929

19 V Sf. Sfinţit Mc. Patrichie; Sf. Mc. Chiriachi; Sf. Cuv. Memnon (Dezlegare la peşte)

Noul Testament – Ioan 9, 13-41
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 237 şi 238
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 20: Câte fețe ar fi putut avea binele

Încredinţează-ne, iubire,
că-n clipa-n care-am acceptat
să dăm un preţ de plâns ori sânge,
e tot aşa cum l-am fi dat,

C-atunci când acceptăm Lumina,
am şi ajuns sfinţiţi de ea,
c-odată noaptea biruită,
nu-i luptă să mai fie grea, Citeşte în continuare »

CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR