Arhiva pentru sâmbătă, 20 mai 2017

LA EVANGHELIA DE DUMINECĂ: A ORBULUI DIN NAŞTERE

Acum duminică avem la rând evanghelia cu vindecarea orbului din naştere. Această evanghelie se află tâlcuită pe larg în cartea noas­tră cu Tâlcuirea Evangheliilor, car­tea a Il-a. Acum vom spune ceva – pe scurt – despre această evan­ghelie, în legătură cu Oastea Dom­nului. Citeşte în continuare »

De la suferințe și prigoane întru ospățul convertirii

 

Iubiți frați și surori. Aflându-se în cea de-a doua sa călătorie misionară (cu scopul de a cerceta Bisericile întemeiate în călătoria misionară precedentă), Sfântul Pavel alături de colaboratorul său Sila, poposesc în Filipi, o colonie romană, un oraș latinizat, a cărui administrație o copia pe cea a Romei[1]. Aici după ce o botează pe Lidia, o vânzătoare de porfiră, împreună cu toată casa ei[2] (Fapte 16, 14-15), vindecă o slujitoare cu duh pitonicesc (adică duh de ghicire, trăgându-și numele de la șarpele Python care era simbolul oracolului de la Delphi, patronat de zeul Apollo[3]), fapt ce atrage asupra lor, ura stăpânilor dornici de câștig facil (Fapte 16, 19-22). Au reușit aceștia printr-un complot rușinos să îndrepte ura dezlănțuită a mulțimii împotriva lor, iar după ce au fost aspru persecutați (bătuți cu vergi), au fost aruncați în temniță (Fapte 16, 23-24). Citeşte în continuare »

13. Dacă aţi fi orbi faţă de lume, atunci aţi fi ca unii care nici n-ar fi făptuit păcatul, fiindcă ceea ce nu poţi vedea, nu poţi nici dori.

14. O, dacă aţi fi orbi faţă de diavolul, atunci n-aţi avea păcat faţă de Iisus.
Dar, dacă cu voinţa şi cu ştiinţa voastră sunteţi orbi faţă de Iisus, cum să nu aveţi păcat?
Căci toate celelalte păcate izvorăsc din acesta unul. Citeşte în continuare »

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Duminica a VI a după Paşti
(a Orbului)

Evanghelia de la Ioan 9,1-38

1 Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. 2 Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? 3 Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4 Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. 5 Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. 6 Citeşte în continuare »

†) Sf. Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa Elena
Ap. Fapte XXVI, 1; 12-20; Fapte XVI, 16-34; Ev. Ioan X, 1-9; Ioan IX, 1-38;

Arhivă articole pe acest subiect:

Pentru Duminica orbului – Al. Lascarov-Moldoveanu

ORBUL – Traian Dorz Citeşte în continuare »

O Evanghelie de 40 de versete. Bogată, plină de înțelesuri, marchează ultima Duminică dinaintea celor 40 de zile de la Învierea Domnului, făcându-se prag de înțelegere Înălțării. Un orb este pricină de întrebare: „Rabbi, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9, 2). O curiozitate morbidă, nelalocul ei într-o familie duhovnicească. Ce mai conta, de vreme ce pe ei nu-i durea inima de cel orb? Pe Hristos Îl tulbură întrebarea și reacționează cu o minune. Pecetluită cu scuipat și tină (Ioan 9, 6), cam cât valora curiozitatea ucenicilor atinși oarecum de curiozitatea cinică din jur. Domnul îl trimite orb la scăldătoarea Siloamului și omul revine văzând. Cerșetorul își umplea de lumină viața. Citeşte în continuare »

Luptă-te, dar niciodată
nu-nceta zicând: „De-ajuns!”
– lângă tine totdeauna
poate fi-un duşman ascuns.

Seamănă, dar niciodată
să nu spui: „Am isprăvit!”
– uită-te ce necuprinderi
mai sunt încă de muncit.

Mângâie, dar niciodată
să nu spui: „Ajunge-acum!”
– vezi ce multe răni şi lacrimi
sunt pe-al vieţii aspru drum.

Suferă, dar niciodată
nu te plânge: „Nu mai pot!”
– cât ţi-ar fi de-amar paharul,
fundul lui e miere tot.

Dă, jertfeşte-te, împarte-ţi
inima cu tot din ea,
că nu dai, ci strângi cât veşnic
vei fi-uimit cât vei avea.

Astfel a făcut în clipa
cât a fost pe-aici Hristos
şi-avuţia Lui se-ntinde
cât de Sus şi cât de Jos!

TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VII, nr. 21, Sibiu, 20 mai, 1928

Şi trecând Iisus, a văzut un orb din naştere şi L-au întrebat învăţăceii: „Cine a păcătuit, acesta, ori părinţii săi, de s-a născut orb?”. Iisus le răspunde: „Nici el, nici părinţii, ci pentru ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu în el… Cât timp sunt în lume, lumină sunt lumii”. Apoi a scuipat jos, a făcut tină, a uns ochii orbului şi l-a trimis să se spele în scăldătoarea Siloamului. Şi s-a întors văzând.

 

Toţi s-au mirat de această minune: vecinii, trecătorii şi sfatul cărturarilor şi al fariseilor. Aceştia nu s-au putut bucura de fericirea vindecatului, ci au cercetat să afle do­ctorul şi să-l pedepsească fiindcă a săvârşit minunea în zi de sâmbătă. Chemat înaintea adunării, orbul vindecat a mărturisit că doctorul său e de la Dumnezeu. Şi, pentru această mărturisire, e dat afară şi batjocorit. Dorea să-L întâlnească pe binefăcătorul său şi Iisus îl află într-o zi la biserică. Aici i se descoperă, iar acesta se închină lui Iisus. Citeşte în continuare »

20 S Sf. Mc. Talaleu; Sf. Cuv. Talasie; Sf. Cuv. Marcu Pustnicul

Noul Testament – Ioan 10, 1-21
Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 239 şi 240
T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 20: Câte fețe ar fi putut avea binele

din foaia ”Lumina Satelor”, anul II, nr. 19, Sibiu, 20 mai, 1923

mai, 2017
L Ma Mi J V S D
« Apr    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR