Arhiva pentru vineri, 2 iunie 2017


1. Ceea ce ai cerut Tu din totdeauna, Dumnezeul meu, a fost şi va fi mereu nespus de greu pentru puterea firii mele omeneşti.

2. Înţelegerea tainei iubirii Tale cu hotare fără margini, cu adâncimi fără sfârşit, cu înălţimi fără limită, cu felurimi necuprinse de nici un număr – înţelegerea acestora, zic – cere stări de răpiri divine, urcuşuri dureroase şi îndelungi.

3. Sau adâncuri în a gândi, până la care se poate ajunge numai cu preţuri nespus de grele. Numai pe drumurile unor cumplite renunţări sau cerinţe. Numai prin usturătoare arderi şi mistuiri interioare.

4. Nevoiţi-vă să urcaţi pe calea cea strâmtă – ai zis Tu, Domnul meu, arătându-mi cu ce fel de moarte şi mortificare zilnică trebuie să-mi port eu paşii mei după lumina Ta, ca să pot lăsa urme luminoase. Citeşte în continuare »

„Oile merg după el, căci cunosc glasul lui” – spunea Mântuitorul în pildă (Ioan 10, 1 şi urm.), mustrând indirect pe o parte dintre iudeii care nu puteau înţelege cuvintele Lui. Refuzul sistematic de a-I accepta învăţătura îi făcea pe unii ca aceştia nici chiar să-I înţeleagă cuvintele, ceea ce pentru oile care-I cunoşteau glasul putea părea o anomalie în contrast cu ceea ce ştiau despre ei că se lăudau cu pretenţiile lor teologice. Sfântul Chiril al Alexandriei, tâlcuind acest capitol ioaneic, afirmă că „aşa le-a lipsit fariseilor putinţa de-a înţelege cele de trebuinţă. Căci cugetau atât de absurd, încât n-au înţeles parabola atât de uşor de înţeles şi de transparentă, care nu avea în ea nimic greu de înţeles. El râde pe drept cuvânt de lipsa de înţelegere a iudeilor, pentru că lor li se părea că Hristos nu e nimic, deşi îi învăţa cele mai presus de Lege şi le făcea o descoperire cu mult mai plină de har decât a lui Moise” (Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, PSB 41, EIBMBOR, Bucureşti, 2000, p. 701). Citeşte în continuare »

2 V Odovania praznicului Înălțării Domnului; †) Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; Sf. Nichifor Mărt., Patr. Constantinopolului (Dezlegare la peşte)

 Noul Testament – Ioan 18, 1-27                                                                                          Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 261 şi 262                      T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. I – Capitolul 22: Statutele – marea si permanenta primejdie

 

Acolo unde e credinţă,
chiar dacă omul e căzut,
e semn că el mai poate-ntoarce
spre Dumnezeul Nevăzut.

Acolo unde e durere
şi lacrimă pentru păcat,
e semn că s-a născut căinţa
şi omul poate fi salvat.

Acolo unde e dorinţa
fierbinte după Dumnezeu,
e semn că-n om lucrează Duhul
şi-l va trezi din somnu-i greu. Citeşte în continuare »

„Axioma potrivit căreia Europa se sfârşeşte acolo unde începe Ortodoxia constituie un exemplu perfect al lozincii care poate să atragă masele, dar nu are nicio legătură cu adevărul ştiinţific. În primul rând, ea pune în legătură două noţiuni diferite: conceptul geografic de Europa şi înţelesul duhovnicesc al Ortodoxiei, astfel încât stabileşte limite geografice cu ajutorul unei noţiuni menite nu să desemneze spaţii geografice, ci convingeri religioase. Concluzia potrivit căreia hotarele continentului european ar fi determinate de zona teritorială în care nu este mărturisită Ortodoxia are, într-adevăr, o mare originalitate. Logic, atrage după sine ideea inacceptabilă că Europa va înceta să existe, dacă popoarele acesteia ar deveni ortodoxe. Teoria în cauză poate sugera că moştenirea culturală a Europei este incompatibilă cu moştenirea culturală a Bisericii Ortodoxe şi poate induce ideea potrivit căreia conducerea politică a Europei încetează acolo unde începe preponderenţa spirituală a Bisericii Ortodoxe. Aşa funcţionează caracterul convenţional al teoremei comentate şi în aceeaşi măsură devine evident scopul urmărit prin susţinerea ei.”

(Bartolomeu I, Patriarhul ecumenic) Citeşte în continuare »

Un părinte se bucură pentru copilul său atunci când acesta dă dovadă de ascultare, dar şi de creativitate, ambele calităţi constituind un semn al sănătăţii. Să nu uităm că Noe s-a bucurat de creativitatea lui Sem şi Iafet, care au avut inspiraţia să acopere goliciunea tatălui lor, şi nu de ascultarea pasivă şi cârtitoare a lui Ham (cf. Fc 9, 20-27). Adevărata ascultare este însoţită întotdeauna şi de creativitate. Totul e să respecţi dozajul. Atunci când se greşeşte măsura, căzându-se fie în extrema ascultării sterile, fie în cea a creativităţii dezlănţuite sau a „bătăii de câmpi” (cf. Andrei Pleşu, „Parabolele lui Iisus”), apare boala.

Din nefericire, azi se „bat câmpii” nu doar în câmpul educaţional, ci şi în alte câmpuri sau ogoare. De câtă „bătaie de cap” nu are parte şi Oastea atunci când, pe ogorul ei, unii cred că îşi pot etala toate ingeniozităţile lor spirituale! Citeşte în continuare »

iunie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR