Arhiva pentru marți, 13 iunie 2017

16. Atunci de ce n-am ştiut să fericesc pe Acela care, singurul, a avut milă de nefericirea mea?

17. Nu ştiam eu oare cât de mult au plâns aceşti ochi preaiubiţi, pentru mine, în depărtarea mea? Am uitat eu oare cât i-am dorit de mult?

18. O, ochii aceştia care mi-au acoperit tot ce-i durea ca şi cum nu mi-ar fi văzut nici unul dintre păcatele mele!

19. Ca şi cum nu mi-ar fi ştiut nici una dintre căderile mele!

20. Ca şi cum nu i-ar fi ruşinat şi nu i-ar fi durut atât de mult fiecare dintre toate acestea.

21. Prieten bun, dragul şi singurul Prieten bun al tinereţii mele! Cât de mult îmi pare rău acum pentru toate dăţile când Te-am întristat cu întristările mele!

22. Cât de mult mă doare acum inima mea că plânsul meu Te-a făcut adeseori să plângi atât de dureros lângă mine! Citeşte în continuare »

Dupã alt timp de pregãtire, pe ziua de 13 iunie, am plecat însoțit de acasã, de astã datã, de fratele Sandu, spre împlinirea uneia dintre cele mai fericite misiuni, la Episcopia de la Galați. În aceastã vizitã voi avea, dupã treizeci de ani, o altã confruntare cu IPS Antim Nica, atunci, în 1956-1958, dânsul fiind șeful Permanenței Sfântului Sinod la București, iar acum Arhiepiscop la Galați… Era singurul care mai trãia dintre cei cu care avusesem confruntarea cea grea de atunci și la care iatã cã iarãși trebuie sã merg și acum.

Am trecut întâi, cum este rânduiala, pe la secretariat, unde, la fel ca la Iași, am bãgat îndatã de seamã cã se știa cã voi veni. Mi s-a pãrut chiar cã se fãcuse o publicitate cam exageratã pe chestia asta, dându-mi-se o mult mai mare importanțã de cum aveam. Cei care mai așeptau pe salã o audiențã la Înaltul Antim au fost lãsați sã aștepte și eu am fost invitat primul chiar de cãtre episcopul-vicar. Dar, în cele câteva minute de când sosisem în biroul Secretariatului, am vãzut o mulțime de figuri, în reverendã sau fãrã, trecând din întâmplare ori numai deschizând ușa sã mã vadã cum arãt. Cred cã toți, vãzându-mi înfãțișarea, au plecat dezamãgiți. Desigur, ei se așteptaserã sã arãt altfel… Unul dintre ei mi-a și recomandat foarte discret și insistent: Citeşte în continuare »

Cu binecuvântarea PS Sale Lucian, Episcopul Caransebeșului, duminică, 18 iunie, a.c., va avea loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din localitatea Moldova Nouă, județul Caraș Severin.

Programul va începe cu participarea la Sfânta Liturghie, la biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, și va continua începând cu orele 14:00, în același sfânt lăcaș, cu desfășurarea propriu-zisă a adunării.

Așteptăm și invităm să participe la această agapă duhovnivească preoți, frați și surori de pretutindeni.

Adunarea Oastei Domnului din Moldova Nouă

O poveste indiană istoriseşte că într-o zi un cocostârc bătrân se plimba de-a lungul unei gârle, căutând melci. Soseşte acolo o frumoasă lebădă. Întinzându-şi gâtul, cocostârcul o întrebă de unde vine.

– Vin din cer.

– Cerul? Despre cer n-am mai auzit niciodată. E departe? Citeşte în continuare »

13 M Sf. Mc. Achilina; Sf. Trifilie, Ep. Levcosiei din Cipru (Dezlegare la ulei şi vin)

 Noul Testament – Fapte 4                                                                                              Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 279 şi 280                      T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II – Capitolul 1: Semnul apostoliei și prețul Adevărului

Teme-te de Ochiul Veşnic
Care-ţi vede orice-ascuns
şi de clipa când, de toate,
ai să mergi să dai răspuns.

Teme-te şi vino astăzi
la Hristos, încrezător,
numai El îţi poate-aduce
un sfârşit mântuitor. Citeşte în continuare »

„Să înflăcărezi darul care este în tine“! (II Tim. 1, 6).
Cuvântul Său este în inima mea „ca un foc mistuitor, închis în oasele mele“ (Ier. 20, 9).

 

Darul preoţiei trebuie aprins, înflăcărat.

Din darul preoţiei aprins ies nebunii pentru Hristos… Din darul neînflăcărat iese numai litera. Darul preoţiei nu-i o unealtă de făcut bani, el nu stă în haine, ci în viaţă. Darul nu se poate lua, se poate „pierde“, dacă nu e aprins.

Reîntors de la sfinţire, acum zece ani, nu puteam înţelege deplin aceste vorbe, acest îndemn al Apostolului Pavel: „Să aprinzi darul ce ţi s-a dat prin punerea mâinilor mele“.

Trebuia să-l mai aprind şi eu, trebuia să mai pun şi eu ceva în el? Citeşte în continuare »

Unii părinți credincioși încearcă să-și ajute copiii să devină buni nu pentru că îi preocupă mântuirea sufletelor acestora, ci numai pentru că vor să aibă copii buni. Adică îi supără mai mult ce va spune lumea despre copiii lor, decât faptul că ar putea merge în iad. Și atunci, cum să ajute Dumnezeu?[8] Și continuă Gheronda –liber duhovnicește și cu dreaptă socoteală – zicând: scopul nu este să meargă copiii cu sila la biserică, ci să iubească biserica. Să nu facă binele cu sila, ci să-l simtă ca necesitate… Astfel cresc cu evlavie și cu îndoită sănătate, fără răni sufletești. Dacă părinții îl silesc pe copil din frică de Dumnezeu, atunci și Dumnezeu ajută și copilul se folosește. Dacă o fac însă din egoism, atunci Dumnezeu nu ajută. De multe ori copiii se chinuiesc din pricina mândriei părinților[9]. Dragostea exagerată și fără discernământ a părinților, pentru că are înlăuntru egoism și lipsă de încredere în Dumnezeu, face mult rău copiilor deoarece falsifică educația corectă și vatămă în loc să fie de folos. Când a fost întrebat Stareţul despre aceasta, dacă mama, din dragoste exagerată, poate chiar să-și vatăme copilul, a răspuns: desigur că poate, spre exemplu, o mamă vede copilașul că se îngreunează să meargă și spune «ce păcat, sărmanul, nu poate să meargă!» și-l ia în brațe în loc să să-l țină puțin de mânuță; cum va învăța copilul să meargă singur? Desigur că din dragoste face aceasta, dar îl păgubește cu prea multa ei grijă. Dragostea are nevoie de frână cu discernământ. Dragostea adevărată nu caută ale sale, nu are înlăuntru ale noastre, ci are cumpătare… Mulți cred că-și iubesc copiii, dar, prin modul în care se poartă, îi distrug. Când o mamă – să presupunem – din dragoste exagerată își sărută copilul și-i spune «în lume nu există asemenea copil ca al meu!», atunci îi cultivă mândria și încrederea de sine bolnăvicioasă. Apoi copilul nu ascultă de părinți deoarece crede că le știe pe toate [10]. Citeşte în continuare »

În vremea judecătorilor s-a petrecut o altă nenorocire determinată de aceeaşi vehementă patimă trupească.

Samson – nazireu şi judecător în Israel – a fost dăruit de Dumnezeu cu o putere fizică  uimitoare. De frica lui tremurau toţi duşmanii pentru că izbutea să învingă el singur zeci, sute şi mii de luptători, precum şi fiare sălbatice. Citeşte în continuare »

iunie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR