Arhiva pentru august, 2017

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

 

„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de le El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi” (In 16, 12-15).

 

Spre sfârşitul misiunii, Domnul Iisus, ca Învăţător aici pe pământ, a căutat să-i pregătească pe ucenici pentru primirea făgăduinţei, adică pentru primirea Duhului Sfânt.

„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta”… Şi le-a dat frumoasa făgăduinţă – nu numai lor, ci şi tuturor credincioşilor din toate timpurile: „Când va veni Mângâietorul, vă va învăţa tot adevărul, pentru că El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit”…

Fraţilor dragi, gândiţi-vă bine la citatul acesta: „Duhul Sfânt nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit”… Citeşte în continuare »

31 J 

Aşezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului; Sf. Mc. Andrei, Iraclie, Faust şi Mina

Noul Testament – 2 Corinteni 5
Pr. Iosif Trifa
 
/ 600 istorioare religioase – istorioara nr. 415 şi 416

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 7: A treia judecată

6. Odată a venit un om la Schit, având supărare de duh necurat. Petrecând el multă vreme la Schit, n-a simţit nici un folos sau uşurare. Iar unui părinte oarecare făcându-i-se milă, a făcut rugăciune către Dumnezeu pentru dânsul şi l-a însemnat pe faţă cu semnul cinstitei Cruci. Iar dracul fiind strâmtorat şi necăjit de acel părinte, i-a grăit, zicând: mă izgoneşti pe mine din acest om, dar să ştii că dacă mă izgoneşti, la tine voi veni. Zis-a lui acest părinte: vino la mine, că eu cu bucurie te voi primi. Şi aşa ieşind necuratul duh din acel om, a mers şi s-a lipit de părintele. Citeşte în continuare »

Răsare Oastea Domnului

 

În preajma anului 1923, îmi făceam un bilanţ al activităţii mele de zece ani de preoţie la ţară şi un an de redactor la foaia «Lumina Satelor».

Şi mă gândeam cu durere la zădărnicia celor unsprezece ani de strigare în pustiu, fără urme şi fără roade.

Era noaptea târziu. Pe sub fereastra casei mele, tocmai trecea urlând un cârd de beţivi. Asta mi-a sporit şi mai mult durerea. Am căzut în genunchi, plângând, şi m-am rugat Domnului, plângând, să-mi ajute, în anul ce vine, să lucrez cu mai multă izbândă. Citeşte în continuare »

Numai lângă Tine
inima din mine,
scump Iisus, ar sta,
sfintele-Ţi Cuvinte,
cu un dor fierbinte
le-ar tot asculta.

Sfânta-mi juruinţă
de-a-Ţi păstra credinţă
vreau pe veci s-o ţin,
grelele-mi suspine,
doar pe Sân la Tine
să mi le alin.

Temerile mele,
orişicât de grele,
Ţie să le spun,
ca apoi la toate,
binecuvântate
mângâieri s-adun.

Lupta cea frumoasă
Tu mi-o faci voioasă,
cu izbânzi cereşti,
şi, sfârşind furtuna,
Tu-mi vei da cununa
care mi-o găteşti. Citeşte în continuare »

NUNTA DIN CANA – NUNTA DIN VĂLANI

Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

„Şi a treia zi s-a făcut o nuntă în Cana şi mama lui Iisus era acolo; şi a fost chemat şi Iisus cu ucenicii Săi” (In 2, 1-2).

 

Slăvit să fie Domnul!

Ce sărbătoare este aceasta pentru noi, fraţii noştri dragi! O nuntă e o mare bucurie şi o mare binecuvântare. De multă vreme am aşteptat această nuntă. Cu ea, L-am aşteptat şi pe Dumnezeu. Împreună cu nunta aceasta, v-am aşteptat şi pe voi toţi, fraţii mei cei dragi.

Ne bucurăm astăzi că iarăşi ne vedem! De când nu ne-am văzut noi, ce bucurii aţi mai avut voi? Noi suntem fraţii voştri. Şi noi, de atunci, am avut mari bucurii, dar am avut şi unele dureri mari.

Aşa aţi fost şi voi? Hai să cântăm acum, că e nuntă! Hai să ne bucurăm acum, în ziua acestei sărbători sfinte. Citeşte în continuare »

1. Întrebat-a un frate pe un părinte iscusit, zicând: rogu-te, părinte, spune-mi, care faptă este mai folositoare şi mai odihnitoare omului? Răspuns-a lui bătrânul: fiule, fapta cea mai folositoare şi mai odihnitoare omului este aceasta: unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu. Zis-a fratele: spune-mi, părinte, în ce chip şi cum este această unire a voii omului cu voia lui Dumnezeu? Zis-a lui bătrânul: fiule, unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu este aceasta şi în acest chip: Doamne, iată de acum înainte îmi unesc toată voia mea cu a Ta, cade acum înainte să nu se mai împotrivească, nici să mai bănuiască voia mea voii Tale, ci orice va vrea şi va fi iubit voii Tale, aceea va vrea şi va iubi voia mea. Citeşte în continuare »

30 M 

†) Sf. Ier. Varlaam, Mitropolitul Moldovei şi Sf. Cuv. Ioan de la Râşca şi Secu, episcopul Romanului; Sf. Ier. Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, Patr. Constantinopolului (Post)

Noul Testament – 2 Corinteni 4

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 413 şi 414

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 7: A treia judecată

Lămuriri pentru ostaşii Domnului, pentru abonaţii foii «Isus Biruitorul» şi pentru toţi cititorii şi cunoscuţii mei din întreaga ţară – (publicate de Părintele Iosif Trifa în foaia «Ostaşul Domnului» – luna februarie 1935).

 

Aşa s-a pomenit de când e lumea. Când cineva te acuză, ai dreptul să te aperi. Numai la Sibiu s-a stricat această veche orânduială. Cu ajutorul forţei publice, Mitropolia din Sibiu mi-a oprit foaia «Isus Biruitorul». M-a oprit, cu puterea, să mai grăiesc.

Iar în vremea asta, foaia «Lumina Satelor» s-a năpustit asupra mea cu fel şi fel de acuze şi învinuiri.

Adică, cu o mână îl acuzi pe cineva, iar cu cealaltă îi astupi gura, să nu poată grăi şi să nu se poată apăra! Sunt ţinut cu căluşul în gură. Ce lucru ruşinos! Mai ales că aşa ceva se petrece în Biserică. Citeşte în continuare »

Numai două vorbe, de trei ori şoptesc:
Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc,
şi o rugăciune să-Ţi înalţ doresc,
vorbele-mi, Iisuse, să mi le-mplinesc.

Numai două vorbe lângă-ai mei plăcuţi:
să ne-ajuţi, să ne-ajuţi, să ne-ajuţi,
împreună-n ceruri Tu să ne strămuţi
şi pe toţi, Iisuse, Tu să ne săruţi. Citeşte în continuare »

1. O, Ioan şi Petru, fraţii inimii mele, fiii mamei mele, cunoscătorii unicei mele iubiri, m-aţi uitat şi voi oare într-atât de mult, încât să nu vă mai amintiţi de nimic?

2. Aţi uitat ce îmbărbătaţi eraţi în lucrarea voastră sfântă când mă vedeaţi în jurul vostru?

3. Aţi uitat, oare, cum, în momentele marilor voastre inspiraţii, îmi căutaţi participarea inimii prin ochii şi faţa mea?

4. Şi cât de fericiţi eraţi voi, văzându-mi-o întreagă; şi la fel şi ataşamentul meu total pentru ceea ce spuneaţi voi?

5. Cum se poate să fi uitat chiar şi voi de câte ori aţi poposit în casa mamei mele?

6. De câte ori vi s-au spălat aici picioarele obosite de căile Domnului,
7. cum vi s-a odihnit sufletul în aşternutul celei mai bucuroase dintre primiri,

8. cât de curată era duioşia inimilor care vă îngrijeau,

9. cât de sinceră era dragostea cu care eraţi ascultaţi

10. şi cât de unică vă era prietenia găsită şi lăsată aici?

11. Se pot oare uita în viaţă vreodată asemenea stări?
Le-aţi putut oare, într-adevăr, uita şi voi?

12. Atunci de ce stau eu cerşind aici, la Poarta Frumoasă – şi voi puteţi trece pe lângă mine fără să vă opriţi? Citeşte în continuare »

Când vei trece Râul Morţii, vezi din timp, să-l treci
cu Cântarea Biruinţei fericit pe veci.
Asta va fi cea din urmă luptă ce-ai de dat;
dacă-o treci cu biruinţă – eşti pe veci salvat.

Dacă pân’ la Râul Morţii ai trăit frumos,
cu viaţa pusă-n slujba Domnului Hristos,
cu cât e mai mare jertfa ce-ai avut de-adus,
o cunună mai frumoasă te aşteaptă Sus. Citeşte în continuare »

Arhivă articole pe acest subiect:

Sf. Ioan Botezătorul și misiunea sa – Pr. prof. Vasile Mihoc

Beţia şi jocul au tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul – Pr. Iosif Trifa Citeşte în continuare »

29 M 

(†) Tăierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Sf. Cuv. Teodora (Dezlegare la ulei şi vin)

Noul Testament – 2 Corinteni 3

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 411 şi 412

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 7: A treia judecată

Aici ne-ai pus Tu să luptăm
în cea mai crâncenă-ncleştare
şi-aici ne-ai poruncit să stăm,
şi nici un pas să nu cedăm,
oricare – biruie ori moare! Citeşte în continuare »

Ce îngrozitoare crimă este să cauţi să ucizi un profet al lui Hristos, o Lucrare a lui Dumnezeu, o speranţă mântuitoare a unui neam, o Lumină adevărată a Duhului Sfânt!… Ce vinovat este în faţa lui Dumnezeu a te folosi de puterea lumească pe care o ai şi pe care o poţi dezlănţui în acest scop vinovat! Şi ce vinovaţi pe veşnicie de aceeaşi crimă se fac toţi cei care, pentru bunăvoinţa şi prietenia şefului, se fac uneltele lui de nimicire contra unui adevăr al lui Dumnezeu şi contra profetului trimis de El cu solia acestui adevăr. Tot prezentul şi viitorul unui popor, sau ale mai multora, poate fi zădărnicit în felul acesta. Şi, deşi voia lui Dumnezeu şi planul Său nu pot fi nimicite de nici un tiran şi de nici o putere, de nici un fel – el totuşi poate fi întârziat, cu zeci ori poate cu sute de ani, în realizarea lui. În tot acest timp, se vor săvârşi nelegiuiri, se vor produce trădări, se vor pierde suflete, se vor zădărnici prilejuri, se vor risipi bunuri, se vor împiedica binefaceri, pe o arie uriaşă de timp şi de spaţiu. Iar pentru toate acestea vor fi traşi la răspundere, în faţa Judecăţii Viului Dumnezeu şi a Înfricoşatului Hristos, în Ziua cea de foc şi de mânie, nu numai leul şi goliatul nimicitor, ci şi toate, absolut toate uneltele care l-au sprijinit în această fărădelege, începând de la cel mai dintâi, până la cel mai din urmă şi de la cel mai văzut, până la cel mai ascuns. Citeşte în continuare »

Nu pot să tac… o sfântă pară îmi arde inima mereu
dac-aş tăcea, aş şti că merit să mă alunge Dumnezeu.

Nu pot să tac, când Adevărul să-l apăr şi să-l spun mă vrea,
puterea lui, nu-i chin, nici aur s-o-ntreacă-n conştiinţa mea. Citeşte în continuare »

Din cele descrise până aici, uşor se poate vedea că împotriva Oastei Domnului se stârnise, de peste tot, mai ales dinspre o mare parte a preoţimii, un puternic vânt, aspru şi duşmănos. Noutatea Oastei Domnului, curentul ei de primenire duhovnicească, sunetul ei de alarmă împotriva păcatului şi mai ales lupta deschisă contra tuturor practicilor vinovate din Biserică, a comodităţii şi leneviei – au început să sperie şi să agite pe toţi cei ce profitau de pe urma acestora. Citeşte în continuare »

1. Domnul meu şi Dumnezeul meu,
păcatul acesta amar, arzător şi ascuns
a trebuit să-l ispăşesc în cei mai chinuiţi ani ai mei,

2. aşteptând şi cerşind
la Poarta Frumoasă a Templului Tău,
în nădejdea trecerii Tale pe lângă mine.

3. I-am cunoscut pe Petru şi Ioan din copilăria lor şi a noastră.
Singuri ei îmi erau prietenii mei adevăraţi.

4. Credinţa unuia şi dragostea celuilalt mi-au fost marile mele bucurii adevărate şi, în prietenia lor, am cunoscut prietenia Ta.

5. Drumurile cu ei au fost căile mele luminoase şi rugăciunile noastre împreună au adus peste grădina mea vântul de miazăzi,
6. care făcea să-mi picure miresmele ei cereşti, pentru Tine, răpindu-mi duhul până în al treilea cer. Citeşte în continuare »

august, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul   Sep »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR