Arhiva pentru duminică, 10 septembrie 2017

fr. Androne AURICĂ

Cuvintele Moţiunii – ca o prorocie pentru noi

„Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape” (Apoc 1, 3). La jumătatea vremii de când Dumnezeu m-a trezit în această Lucrare, am auzit pentru prima dată cuvintele pe care noi le-am ascultat azi de la Moţiunea care s-a întocmit atunci, în 1937, împreună cu cei cinci sute de fraţi, de Părintele Iosif Trifa. Citeşte în continuare »

fr. Toader NEAGU

„Aşa trebuie să începem!…”

Nu este uşor de înţeles Lucrarea Oastei Domnului, ca să putem rămâne alipiţi şi dornici să trăim învăţătura ei. Priveam Moţiunea pe care o sărbătorim astăzi, o dată cu sărbătoarea Maicii Domnului… Şi fratele Traian mai vine o dată, ştiţi, la Poiana Braşov, în 1976, şi mai face, parcă, aş putea spune, tot o moţiune; pentru că se cam îndepărtase Oastea de Biserică. Citeşte în continuare »

Fr. Moise VELESCU

Scopul Moţiunii

Îmi amintesc de nădejdea de la Revoluţie pe care mulţi o aveau cu privire la Oastea Domnului, că va ajunge în libertate şi va fi un mijloc de rezolvare a unor probleme din sânul poporului nostru românesc.

Am trecut pragul anului 1990 cu Moţiunea în mână, avându-o permanent la mine în straiţă. Au fost întâlnirile din sfaturile frăţeşti de la Sibiu, iar pe urmă au fost problemele care s-au ivit în urma interpretării nepotrivite a Moţiunii pe care unii au făcut-o în ceea ce priveşte raportul dintre Oastea Domnului şi Biserică. Unii spuneau că Oastea este Oaste, şi Biserica, Biserică. Citeşte în continuare »

Despre făptura cea nouă întru Hristos Iisus

 

Încă din capul acestei pericope se remarcă tristețea sfântului Pavel cu privire la unii creștini, care de frica prigoanei, îl leapădă pe Hristos și Evanghelia, dând curs prerogativelor creștinilor iudei care încă mai practicau Legea lui Moise cu specială referire la problema circumciziei, deși sinodul apostolic de la Ierusalim interzicea această practică (FA 15,1-21). În textul paralel din 3,3 apostolul îi ironizează pe acești creștini care și-au început viața duhovnicească sub călăuzirea Sfântului Duh, iar acum regresează spiritual dând o mai mare importanță tăierii împrejur decât harului Domnului Iisus. Citeşte în continuare »

Iată întrebarea cea mai grea.
Nu de răspuns la ea, ci de înţeles răspunsul. Căci toată lucrarea aceasta fi-ind o taină, o lucrare duhovnicească, nu-i uşor să fie înţeleasă.
Orice naştere este o taină şi o durere. Aşa este şi naşterea din nou.
Cum nu există nici trupeşte o naştere fără dureri, aşa nu poate fi, mai ales, aceasta. Ceea ce se naşte fără durere, nu are viaţă, este născut mort. Cea dintâi condiţie şi cei dintâi semn al unei naşteri adevărate este durerea. Citeşte în continuare »

Dar oamenii de azi au tot mai puţin timp şi tot mai puţin îndemn să privească în trecut, pentru a se orienta bine în viitor. Sunt absorbiţi total numai de prezentul acesta zbuciu­mat şi nesigur, întunecat şi nebun, dezorientat şi haotic. De aceea nu-şi mai pot vedea nici viitorul înspăimântător.

Fără o puternică oprire din prăbuşirea păcatului şi fără o lucidă privire spre Dumnezeu, nu se poate mântui nimeni! Nici indivizi, nici popoare, nici generaţii. Nimeni.

Oamenii nu mai trăiesc astăzi decât pentru jumătatea lor inferioară, a cărei satisfacţie o caută tot mai lacomi, fără însă a şi-o sătura deplin niciodată. Pentru că păcatul dă numai setea, nu însă şi satisfacerea ei.

Dacă un popor nu are în mijlocul lui un glas puternic care să oprească prăbuşirea în imoralitate şi să-l antreneze la saltul spre Dumnezeu, neamul acela va fi pierdut ca neam. Chiar dacă se vor mai salva câţiva indivizi din mijlocul lui. Citeşte în continuare »


Ziua și adevărul istoric din 12 septembrie 1937 constituie pentru Lucrarea Oastei Domnului un important moment de aducere-aminte a ceea ce trebuie să însemne pentru fiecare ostaș misiunea sa în mijlocul Frățietății.

Și anul acesta, cu binecuvântarea Î.P.S. Sale Irineu, Arhiepiscopul de Alba Iulia, va avea loc la Certege, la ”Așezământul Memorial Părintele Iosif  Trifa”, sâmbătă, 9,  și duminică 10 septembrie, a.c., Adunarea anuală, pe Țară, a Oastei Domnului, în cinstea adevărurilor Moțiunii din 12 septembrie 1937 și spre bucuria Părintelui Iosif Trifa, părintele nostru sufletesc. Citeşte în continuare »

Pr. Nicolae Steinhardt 

“Lui Nicodim, Domnul îi vorbeste ca unui om inteligent si cult (Ioan 3). Îl califica „învatator al lui Israel”. Drept pentru care nu recurge la parabole ori la pilde clare ori la grairi sfatoase, ci îi dezvaluie pe nepusa masa tainele finale si principiile de capetenie ale noii legi. Ca pentru o fata bisericeasca si ca pentru un profesionist, ataca nemijlocit partea practica a problemei în cauza: însesi procedeele si conditiile sine quibus non ale mântuirii. Tonul e grav, de explicatii lesnicioase nici pomeneala. S-ar zice ca Domnul urmeaza preceptul de mai târziu al lui Thomas More: I trust I make myself obscure, ce se tâlcuieste astfel: trag nadejde ca nu-s usor de înteles, ca îti dai seama de complicatia si de greutatea subiectului ce îl abordam, de încrederea ce-ti dovedesc expunându-ti nu gânduri conventionale în cuvinte oarecare, ci framântarile cugetului meu celui mai intim, mai nedeslusit. Citeşte în continuare »

 

10 D Sf. Mc. Minodora, Mitrodora şi Nimfodora; Sf. Pulheria împărăteasa
Duminica dinaintea Înălțării Sf. Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim); Ap. Galateni VI, 11-18; Ev. Ioan III, 13-17;

 

 

Episcopul şi preotul

 

Mi se face o lungă predanie despre ce spun canoanele cu privire la legătura dintre episcop şi preot.

Da! Recunosc! Aşa-i! Totul e aşa! Dar, pe lângă canoane, în legătura dintre episcop şi preot trebuie să mai fie ceva şi din ceea ce se cheamă dragoste.

Episcopul să fie un adevărat părinte pentru preoţii lui, cum zice şi Apostolul Pavel: „Episcopul să fie fără prihană, nu îndărătnic, nici mânios… Ci iubitor de bine, drept, sfânt, înfrânat“ (Tit 1,7-8). La reşedinţa episcopală, preotul muncitor să vadă totdeauna un Pavel Apostolul şi dragostea unui Ioan Apostolul. Altcum, numai cu canoanele, nu se pot administra sufletele.

Precum am înţeles că îi scria, cu prilejul acestor frământări, Î.P.S. Sale, un „ofiţer“ de-al Oastei: „Dacă în decurs de doisprezece ani n-aţi putut câştiga dragostea, sufletul şi inima unui preot jertfitor, ce am putea face noi, ăştia de la fronturi?…

«Fiul cel pierdut» nu se întoarce „acasă“ cu „termen de opt zile“ şi cu aspre acuze şi ocări, ci cu altceva…“

 

 

Eu n-am ieşit din Biserică… Citeşte în continuare »

Un popor nu se înnoieşte dintr‑o dată, cum ai semăna un lan de grâu, să iasă tot în aceeaşi zi şi să crească tot în acelaşi fel.

Un popor se altoieşte om cu om, ca pom cu pom într‑o livadă. Dacă ai grădinari pricepuţi, altoiuri bune şi vreme prielnică.

Nu poţi zice: Să facem oameni noi cum ai face pe bandă un stoc de încălţăminte, o mie de perechi de cizme într‑o oră! Căci atunci ies cizme, nu ies oameni!

Omul nou se altoieşte ca o mlădiţă nobilă într‑un butuc sălbatic. Cu o mână fină, cu o metodă fină, cu o pricepere şi o răbdare părintească.

În această operaţie fină, omul are partea sa, iar Dumnezeu Îşi are partea Lui. Citeşte în continuare »

8. Zis-a fericitul Zosima: ce lucru greu este acesta, adică lăsând cineva împătimirea pentru lucrurile veacului acestuia şi cearta cu oamenii pentru dânsele, să se îmbogăţească numai în Dumnezeu şi să nădăjduiască la Cel ce l-a făcut şi îl ocârmuieşte şi să poftească Împărăţia Lui. Acesta nu are nici o greutate, că obişnuim şi de frica mării, sau de năvălirea tâlharilor, pe toate cele ce le avem să le defăimăm şi lucrurile noastre fără de preget să le aruncăm, ca să ne scăpăm această puţină viaţă, pe care după puţin şi nevrând noi, o va risipi moartea. Şi spre întărirea celor zise, povestea o istorisire ca aceasta, pe care o auzise de la alţii. Deci a zis: odinioară un lucrător de pietre, un giuvaiergiu, având pietre scumpe şi mărgăritare, s-a suit într-o corabie cu copiii săi, vrând să se ducă la un târg să neguţătorească. Citeşte în continuare »

Noi ştim o Jertfă, – Jertfa Crucii,
ştim un Mântuitor – Iisus,
şi ştim o Cale – Adevărul,
şi-o Viaţă – cea fără apus.

Prin Jertfa Crucii, pe Golgota,
din iad, Iisus ne-a mântuit,
în Adevăr umblând, – Viaţa
cea fără moarte am găsit.

Rămânem deci la Jertfa Crucii,
cu Domnul veşnic rămânem
şi-n Adevăr umblăm – Viaţa
cea fără moarte s-o avem.

Ajută-ne, Iisuse Doamne,
ca lângă Tine-n veci să fim,
pe Cale-n Adevăr să mergem,
ca Viaţa Ta s-o moştenim.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

 

septembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Aug   Oct »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR