Arhiva pentru sâmbătă, 14 octombrie 2017

Iisus Mântuitorul a spus pilda cu semănătorul, pe care cred că o cunoaşteţi cu toţii (citiţi-o în Noul Testament la Luca 8, 5-16). Un semănător a ieşit să-şi semene sămânţa. Trei părţi din sămânţa lui au căzut în pământ rău şi numai una în pământ bun.

Semănătorul din pilda evan­gheliei este Iisus Mântuitorul, iar sămânţa este Cuvântul Lui, Cuvântul lui Dumnezeu. Ah, ce sămânţă minunată are acest Semănător! Când învăţa Iisus pe pământ, gloa­tele se ţineau după EI să-I poată asculta cuvântul… „Niciodată om n-a vorbit ca omul acesta” (In 7, 46) – ziceau cei ce-L ascultau cu credinţă. Iisus Mântuitorul, ma­rele Semănător divin, a semănat în lume o sămânţă eternă, veşnică: a semănat Cuvântul lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de la Ogeşti – octombrie 1981

[…] Astăzi am avut în toate bisericile noastre Evanghelia cu pilda semănătorului. E vremea semănatului, e vremea când pământul aşteaptă sămânţa şi sămânţa caută pământul. Da, în timpul existenţei noastre, al unui an din viaţa noastră, toamna este anotimpul semănatului de grâu.
Dar în cuprinsul vieţii noastre duhovniceşti, vremea semănatului nu ţine numai un anotimp, numai o lună, numai o săptămână, numai o zi. Vremea semănatului duhovnicesc ţine toată viaţa noastră şi pentru primirea Cuvântului, şi pentru semănat. Dumnezeu ne-a făcut în aşa fel, încât fiecare dintre noi să fim şi semănători, şi primitori ai Cuvântului Sfânt.

Citeşte în continuare »

Ne-am înşelat totdeauna când am zis: Am semănat aici ani de zile Cuvântul lui Dumnezeu, – dar nu se vede nici un rod. Mi-am scos sufletul să-l ajut măcar pe cineva să se ridice şi să pornească măcar şi încet pe calea Domnului, – dar nu se vede nici o speranţă la ni-meni. Şi sămânţa zace uneori mult timp sub brazdă şi se pare că s-a pierdut. Dar nu – numai ce o vezi dintr-o dată ieşind. Aşteaptă cu încredere şi vei vedea şi Cuvântul aşa!

Să nu ne îndoim de puterea de rodire a Cuvântului lui Dumnezeu. Cât de târziu şi cât de departe, orice cuvânt va aduce rod. Citeşte în continuare »

Între anii 1923 şi 1925, Părintele Iosif a suferit şi cu ochii, fapt care l-a determinat să urmeze un tratament special şi să poarte ochelari. În legătură cu aceasta, după întoarcerea sa de la Ierusalim, în cartea «Pe urmele Mântuitorului» se destăinuieşte în felul următor:

La lacul Siloamului

Cred că ştiţi cu toţii evanghelia orbului din naştere pe care l-a tămăduit Iisus ungându-i ochii cu tină şi trimiţându-l să se spele în lacul Siloamului. Citiţi pe larg această minune la Ioan 9, 1-41.

Această vindecare s-a petrecut în Ierusalim.

Ierusalimul este aşezat sus pe colina muntelui Sionului, iar lacul Silo­amului este în afara Ierusalimului, tocmai în valea Chedron, în sudul Ierusalimului. Din Ierusalim trebuie să cobori mult până ajungi la lacul Siloamului. Citeşte în continuare »

Arhivă articole pe acest subiect:
PILDA CU SEMĂNĂTORUL – Pr. Iosif Trifa

PREDICĂ LA DUMINICA A XXI-A DUPĂ RUSALII – Pr. Constantin Necula

Cuvântul lui Dumnezeu  – Pr. Vasile Mihoc Citeşte în continuare »

Iubiții mei,

deși azi e praznicul Sfintei Parascheva…pe 11 octombrie [zi de sâmbătă], dimineața, România TV transmitea știrea că vineri noaptea, adică pe 10 octombrie, o femeie de 61 de ani…a murit în timp ce sta la rând să se închine la Sfintele Moaște ale Sfintei Parascheva[2].

Și folosea cuvântul „tragedie”[3] pentru…adormirea ei…petrecută aproape de Sfintele sale Moaște.

Însă cuvântul folosit nu e cel care trebuie! Pentru că moartea ei nu a fost o tragedie ci o mare binecuvântare. Căci e o mare binecuvântare să adormi lin, frumos, cuvios…în timp ce aștepți să te închini unui Sfânt…decât să mori din cauza beției, a fumatului, a drogurilor, a depravării. Citeşte în continuare »

14 S †) Sf. Cuv. Parascheva de la Iaşi; Sf. Mc. Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie

Noul Testament – 1 Timotei 2

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 491 si 492

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 12: Dovada supremei iubiri

1. Norodul, care a auzit despre minunea vindecării mele, se uită la umblarea mea.

2. Dacă umblarea mea laudă pe Dumnezeul, meu este semnul că vindecarea mea e deplină.

3. Dacă nu, cei ce se uită la mine nu văd nimic. Sau văd un nimic.

4. Marele examen al credinţei este în clipa chemării.
Al nădejdii, în clipa cernerii.
Al dragostei, în clipa dăruirii.
Şi al vindecării, în felul de umblare.

5. Dacă pot să mă ridic – sărind gata şi plecând chiar în clipa când sunt chemat, lăsând tot ce avusesem mai înaintea bucuriei, fără nici a mă uita înapoi – am atins primul cer.
6. Dacă pot să păşesc fără teamă pe valuri, ca pe uscat, cu ochii ţintă numai la Tine – am trecut în al doilea.

7. Şi dacă îmi pot jertfi pe altarul iubirii Tale ultima şi cea mai mare iubire a mea – am cucerit al treilea cer.

8. Cerul acela în care bucuria se trăieşte nemărginit,
iubirea se împărtăşeşte desăvârşit
şi fericirea se înnoieşte veşnic şi veşnic.

9. O mare şi fericit examen! Pentru tot ce mă cheamă de dincolo de tine, ajută-mă să pot lepăda cu bucurie şi cu grabă tot ce m-ar mai putea ţine dincoace.

10. Am nevoie să mă sfinţesc mereu în toate gândurile şi faptele mele, spre a mă dovedi că merit dragostea Ta.

11. Adevărata iubire vrednică de Tine, Preaiubitule minunat şi sfânt, începe numai de la hotarul sfinţeniei.

12. Dacă iubirea mea nu se luptă din toate puterile ei şi neîncetat spre a se curăţi de tot ce poate fi lumesc şi întinat, ea nu poate fi vrednică de Tine. Citeşte în continuare »

Mâinile Tale, Drag Iisus,
mi-alină suferinţa
când mi-arde ca-ntr-un foc nespus
şi-mi tremură fiinţa.

A Tale Mâini, a Tale Mâini – tăcut,
Iisuse – le sărut,
căci mângâierea, mângâierea lor
mi-alină orice dor
şi-n stări de har m-au dus
a Tale Mâini, a Tale Mâini, Iisus.

Citeşte în continuare »

Am inceput cand inca era zi si am terminat cand inca e noapte. M-am gandit in timpul privegherii – si de aceea am facut semn ca fetele sa spuna “Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii…” – ca femeia nu este superioara barbatului, nici inferioara lui si, cu atat mai putin, egala lui. Dovada, Sfanta Cuvioasa Parascheva de astazi, cea pe care nu am insotit-o nici laolalta cu sfintii barbati (fiindca e o femeie ce se pustnicea asemenea lor), nici n-o putem socoti inferioara nici unui barbat (pentru ca se afla superioara multora dintre ei) si nici superioara vreunui sfant (pentru ca intre sfinti nu exista piticisme si micisme, mariri si supra-venerari). Vedeti fratiile voastre, taina Cuvioasei Parascheva de astazi este taina tuturor femeilor lumii, care atunci cand nu pot naste si nu pot da in pantecele lor rod pentru slava lui Dumnezeu, care este Biserica, si de acolo, din pustie, nasc fii duhovnicesti. Cu ingaduinta lui Dumnezeu, iata, ne-am strans laolalta astazi sa fim fii duhovnicesti ai Cuvioasei Parascheva. Citeşte în continuare »

11. Cât de multe crezuri, învăţături, cărţi, curente şi idei sunt lumini amăgitoare ce-i duc pe bieţii oameni care le urmează pe cărări mincinoase şi pe drumuri rătăcite,
lăsându-i în întuneric şi deznădejde tocmai atunci când au nevoie mai multă de ajutorul luminii.
O, cu cât ar fi fost oamenii mai fericiţi fără ele, fără aceste lumini mincinoase!
Pentru că este mult mai bine să nu ştii nimic decât a şti rău.
Şi a nu avea nici un îndrumător decât a avea unul orb. Citeşte în continuare »

Sf. Ioan Damaschin

Trebuie cinstiţi sfinţii pentru că sunt prieteni al lui Hristos, fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu, după cum zice Ioan Teologul şi Evanghelistul: „Toţi cîţi l-au primit le-a dat putere să ajungă copii ai lui Dumnezeu”. „Încât nu mai sunt robi, ci fii”; „dar dacă sunt fii sunt şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori ai lui Hristos”. Iar Domnul în sfintele Evanghelii zice apostolilor: „Voi sunteţi prietenii mei. Nu vă mai numesc robi, căci robul nu ştie ce face Domnul lui”. Dar dacă Creatorul tuturor se numeşte împăratul împăraţilor, Domnul domnilor, Dumnezeul dumnezeilor, negreşit că şi sfinţii se numesc dumnezei, domni şi împăraţi. Citeşte în continuare »

Poate să fie o Biserică Sfântă, poate să fie o Biserică laborator de sfinţenie dacă ea nu dă sfinţi? Dacă noi nu am avea mărturiile acestea că viaţa noastră se poate finaliza printr-un act de sfinţenie, că ostenelile pe care le facem noi, cu postul, cu rugăciunea, cu milostenia, cu iubirea de oameni au o împlinire în Dumnezeu, atunci la ce bune toată osteneala noastră şi harul lui Dumnezeu? Poate intra în Raiul lui Dumnezeu ceva necurat, sau spurcat? În nici un caz! Ca să putem ajunge în Rai, fiecare dintre noi trebuie să treacă prin treptele sfinţeniei. Şi sunt multe aceste trepte. Întâi sunt trepte de curăţire, de purificare. De fiecare dată când îngenunchem în faţa Sf. Altar, ne mărturisim păcatele noastre, trecem prin baia lacrimilor, prin baia curăţitoare. Depinde de noi cum ne mărturisim şi cum ne ţinem făgăduinţa pe care o facem în faţa lui Hristos, în Taina Spovedaniei. Luăm apoi Sfânta Împărtăşanie, care ne împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Am obţinut o altă treaptă, obţinem pe Hristos în noi. Depinde însă cât Îl ţinem. Dacă suntem într-o legătură permanentă cu Hristos, dacă vrem să fim ai lui Hristos, dacă vrem să ardem de dragostea lui Hristos şi faptele noastre încep să fie tot mai plăcute lui Dumnezeu, urcăm treptat spre căile sfinţeniei.

Citeşte în continuare »

octombrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Sep   Noi »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR