Arhiva pentru noiembrie, 2017

Arhiva pentru categoria: ‘Colinde’

din foaia ”Lumina Satelor”, anul VIII, nr. 21, Sibiu, 19 mai, 1929

Nevoia de mântuire e grabnică. Cel ce a spus: „Astăzi!“ doreşte să îmbie mântuirea oricui aude vestea Evangheliei din gura unui ucenic al Lui.

„Duceţi-vă!“, asta înseamnă: nu aşteptaţi să vină oamenii la voi, ci mergeţi voi la ei. Mergi tu însuţi şi caută-i! Aşa a făcut şi Domnul când umbla din sat în sat şi din oraş în oraş, propovăduind Evanghelia Împărăţiei pe tot locul.

Un ucenic al Domnului nu poate fi un om liniştit, nepăsător şi iubitor de tihnă, atâta vreme cât un miliard de păgâni nu-l cunosc pe Hristos, iar, pe de altă parte, milioane de creştini au o viaţă nu tocmai depărtată de a acelora, din pricina neştiinţei şi a păcatului în care se găsesc.

Porunca pe care ucenicii Domnului Hristos au primit-o este: „Mergeţi!“ „Lucraţi!“ Vorbiţi!… Nu tăceţi!…

Ucenicii şi Apostolii au ascultat porunca Domnului lor şi au propovăduit pretutindeni…

Dar azi?…

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 2)

Iisus a răspuns şi le-a zis: „O lucrare am făcut şi toţi vă miraţi de ea”.

Nu a fost şi nu va fi niciodată vreun popor sau vreun rând de oameni în faţa căruia Dumnezeu să nu fi făcut cel puţin o lucrare uimitoare, să nu fi făcut cel puţin o minune.
Nu există nici măcar un singur om faţă de care Dumnezeu să nu-Şi fi arătat nici o singură dată, în chip puternic şi clar, mila sau puterea Sa, răbdarea sau iubirea Lui, printr-o dovadă uimitoare şi minunată.
Dar câţi oare au avut prilejul să vadă numai o singură astfel de dovadă, numai o singură lucrare uimitoare a lui Dumnezeu?
Cei mai mulţi au văzut, după cum şi astăzi pot vedea, multe şi multe astfel de lucrări ale Sale, dar ochiul stăpânit de păcat şi mintea întunecată de necredinţă nu vor să vadă lucrurile lui Dumnezeu.
Iar ceea ce mai şi văd, caută să explice ca fiind „un fenomen obişnuit şi normal” determinat de oameni sau împrejurări – şi nu minune.
Dragul meu frate, mulţi din cei care au văzut o singură lucrare a Domnului s-au aruncat la picioarele Lui cu credinţă şi pocăinţă (Luca 5, 8-11),
iar Dumnezeu i-a binecuvântat cu un har veşnic, pentru că s-au smerit şi s-au predat Lui, urmându-L cu dragoste şi cu supunere până la moarte.
Dar tu oare, care ai văzut şi ai putut vedea atât de multe lucrări ale lui Dumnezeu nu numai în jurul tău, dar chiar cu tine petrecute… şi totuşi nici până azi n-ai îngenuncheat să te predai Lui,
ce mai aştepţi?

Iisuse Doamne, Stăpânul şi Dumnezeu nostru, cu sufletul uimit de puterea Ta şi de minunile Tale, noi ne prosternem la picioarele Tale, mărturisind slăbiciunile noastre şi slăvind puterea şi iubirea Ta.
O, de câte ori Tu ne-ai ascultat rugăciunile, ne-ai izbăvit din nenorociri care ne îngrozeau, îndepărtând de la noi primejdii de care nu puteam scăpa altfel, şi pe care le-ai prefăcut bucurie şi pace, prin Mâna Ta, pentru noi şi pentru ai noştri!
Iartă-ne, Te rugăm, că, deşi am văzut atâtea lucruri ale Tale, prea grabnic le-am uitat şi, când din nou a venit primejdia, n-am avut nici o aducere aminte şi nici credinţă îndeajuns ca să nu ne îndoim, ci ne-am mirat ca şi când nu Te-am fi cunoscut niciodată.
Iartă-ne, Doamne, Te rugăm!

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”

 

SFANTUL IOAN GURA DE AUR

Păstorii duc des oile acolo unde văd că iarba e mai mare şi nu le mută până ce oile nu pasc toată iarba. Voi face şi eu ca şi păstorii. Iată, azi e a patra zi de când pasc turma aceasta pe imaşul pocăinţei şi nici astăzi nu mă pregătesc să- mi duc în altă parte turma. Mai văd încă belşug de iarbă pe imaş şi multă desfătare şi folos. Frunzişul copacilor – acoperiş şi odihnă oilor în nămiaza zilei – nu le dă o umbră atât de plăcută şi de folositoare şi nu le face odihna atât de dulce, cât de întăritoare şi de odihnitoare este citirea dumnezeieştilor Scripturi pentru sufletele cuprinse de tristeţe.

Citirea dumnezeieştilor Scripturi alungă din sufletul nostru tăria şi fierbinţeala durerii şi ne mângâie mai dulce şi mai plăcut ca umbra; ne dă mare mângâiere nu numai când avem pagubă de bani, nici numai când ne mor copiii, nici în alte necazuri asemănătoare, ci şi când păcătuim. Când un om cade, fiind cuprins şi doborât de păcat, când îl mustră conştiinţa, amintindu-şi necontenit păcatul, când este sufocat de tăria tristeţii, când arde în fiecare zi şi nu găseşte nici o mângâiere, deşi îl mângâie mulţi, atunci, dacă intră în biserică, pe nesimţite se mângâie şi pleacă liniştit, auzind că mulţi sfinţi au căzut şi s-au ridicat şi au ajuns din nou la cinstea de mai înainte. Citeşte în continuare »

Mulţi petrecând în patimi, se străduiesc să câştige harul prin rugăciunea lui Iisus. Dar oare într-un butoi unde se ţine păcură se va învoi cineva ca, după terminarea păcurei, să toarne în el ulei aromat? Tot astfel, inima în care s-au sălăşluit sau mai sălăşluiesc patimile, va primi ea darurile Duhului Sfânt fără întârziere? De aceea, ne vom strădui mai întâi să curăţim inima de păcura plăcerilor şi apoi putem să nădăjduim să primim ceva bun.

Înainte de rugăciunea lui Iisus, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu iertarea păcatelor noastre şi să omoram în noi iuţimea şi poftele. Atunci însuşi Dumnezeu îţi va fi învăţător în rugăciunea inimii. Citeşte în continuare »

Când te vor prigoni-n cetatea în care te-a trimis Iisus,
tu tot să nu taci adevărul pe care-l vei avea de spus;
şi, dacă nu poţi merge-n alta, nici Adevărul Sfânt să-l taci,
atunci cu spinii şi cu crucea, şi cu Golgota să te-mpaci.

Când ştii c-a mai rămas o casă şi-un sat în care nu te-ai dus,
să nu spui c-ai sfârşit lucrarea spre care te-a trimis Iisus,
c-atâta vreme cât mai este un om şi-un loc ne-nştiinţat,
chiar de-ar fi-n marginile lumii, spre el vei fi îndatorat. Citeşte în continuare »

30 J †) Sf. Ap. Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României;
†) Sf. Ier. Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei;
Sf. Ier. Frumentie, Ep. Etiopiei

Noul Testament – 1 Ioan 2

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 571 si 572

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 17: Ziua a doua

Arhivă articole pe acest subiect:
Sfântul Apostol Andrei, propovăduitorul Evangheliei in Scythia Minor (Dobrogea) – Pr. Prof. Dr. Acad. Mircea Păcurariu

Dar tu frate Andrei… – Traian Dorz Citeşte în continuare »

CUVÂNT ROSTIT

LA PARASTASUL MITROPOLITULUI ANDREI ŞAGUNA

ÎN CATEDRALA MITROPOLITANĂ,

30 NOIEMBRIE 1994

 Dăruitu-s-a neamului românesc ca fiecare veac al său să poarte cu sine un chip luminos, vestitor al chipului Celui deplin luminos, al Mântuitorului Iisus Hristos.

În veacul dintâi al naşterii sale din apă şi din Duh, Neamul Românesc a fost afundat în sfânta cristelniţă a creştinismului de către Sfântul Apostol Andrei, smeritul pescar ajuns măreţ vânător de oameni prin puterea şi lucrarea Duhului Sfânt. Urma trecerii lui, dincolo de toponime sau legende rămase, este însăşi creştinismul nostru cu pronun-ţata sa nuanţă naţională. Venit-a atunci Andrei, Marele Apostol, la un răsărit de neam pe pământul pe care, mai apoi, se va zidi marea Catedrală a creştinismului ortodox românesc. Citeşte în continuare »

Iubire ce mi-ai depărtat
de peste zare teama,
tu m-ai crescut şi m-ai purtat
mai dulce decât mama!

Iubire ce mi-ai curăţit
de peste suflet tina,
tu mi-ai deschis nemaisfârşit
ospăţul cu Lumina.

Iubire care mi-ai luat
de peste ieri povara,
ce dulce mi-ai înseninat
eternă Primăvara! Citeşte în continuare »

29 M Sf. Mc. Paramon şi Filumen; Sf. Cuv. Pitirun

Noul Testament – 1 Ioan 1

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 569 si 570

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 17: Ziua a doua

Să nu creadă cineva că păcatul e ceva lipsit de importanţă. Nu, păca­tul este un rău teribil, el ucide sufletul şi acum, şi în veacul ce va să vină. In veacul viitor păcătosul va fi legat de mâini şi de picioare (din punct de vedere al sufletului) şi va fi aruncat în întunericul cel mai dinafară, după cum cuvântează Mântuitorul: „Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară” (Matei 22, 13).

Aceasta înseamnă că el şi-a pierdut cu desăvârşire posibilitatea de a-şi folosi liber capacităţile spirituale, care au fost create anume pentru o activitate liberă, suferind prin aceasta un ucigător blocaj al oricărei activităţi îndreptate spre săvârşirea binelui. Păcă­tosul îşi recunoaşte o anumită putere a sufletului, dar în acelaşi timp simte că ea îi este legată în lanţuri ce nu pot fi rupte. „Cel fără de lege este prins în lanţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat” (Pilde 5, 22). Citeşte în continuare »

Rasa este logodna înainte de schimă. Rezultă de aici că fiecărui călugăr care poartă rasă i se cade să primească schimă. Dar acum înţelesul adevărat al cuvântului schimă aproape că a dispărut. Mulţi dintre călugări nu primesc schimă, temându-se de regulile aspre în privinţa hranei, băuturii şi metaniilor. Dar acest neajuns în înţelegere trebuie corectat prin următorul raţionament: Schimă este despărţirea de viaţa păcătoasă, care constă în aceea că, monahul, cu mintea sa, în liniştire, în inima sa, se exersează în rugăciunea lui Iisus. Schimnicul trebuie să folosească mâncăruri şi băuturi uşoare, ca să nu se îmbolnăvească; el trebuie să facă metanii câte va putea cu ajutorul lui Dumnezeu, dar să nu le numere, sau un anumit număr. Dacă schimnicul nu cunoaşte bine scrisul, trebuie să se antreneze în cititul cărţilor dumnezeieşti şi cărţilor Sfinţilor Părinţi, dar să nu ducă prin această mintea la răvăşire. Citeşte în continuare »

ganduri-crestine-ii_139096Credinciosul învaţă apoi să deosebească voia lui Dumnezeu (Rom. 12, 2), care este „sfinţirea“ (I Tes. 4, 3). „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt!“ (I Petru 1, 16). De aceea caută ca, prin harul lui Dumnezeu, să trăiască în curăţie şi sfinţenie – şi cu duhul, şi cu trupul, şi în purtare – despărţindu-se de tot ce este contrar sfinţeniei lui Dumnezeu (II Cor. 7, 1; I Cor. 3, 16; 6, 12-20; I Petru 1, 14-17; II Cor. 6, 14-18).

 A deosebi binele de rău

Credinciosul s-a deprins să deosebească binele de rău (Evrei 5, 14), de aceea fuge şi de umbra răului. Cunoscând primejdia, el se fereşte de orice i se pare rău (I Tes. 5, 22). Iar când răul dă năvală, îşi aduce aminte de ceea ce i s-a spus prin Duhul: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele!“ (Rom. 12, 21) şi, prin harul lui Dumnezeu, biruieşte, fiindcă ostaşul lui Hristos este mai mult decât biruitor prin Acela Care l-a iubit (Rom. 8, 37).

Sfatul dat de preot către preaiubitul Gaiu îi este tot atât de scump ca şi aceluia. De aceea nu-l uită: „Iubitule, nu urma răul, ci binele! Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu“ (III Ioan 1, 11).

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)

Ce drag mi-a fost s-ascult de Tine,
oricât de greu mi-a fost s-ascult!
Căci ascultarea e un bine
ce-l văd din zi în zi mai mult.

Ce drag mi-a fost să merg cu Tine,
oricât de greu mi-a fost c-am mers!
N-am amintiri mai dragi şi pline
să-mi fi rămas mai de neşters.

Ce drag mi-a fost să cânt cu Tine,
oricât de greu mi-a fost să cânt!
În loc amar, ce stări divine
cântării mele i-ai răsfrânt!

Citeşte în continuare »

Slăvit să fie Domnul!

Spre finalul acestui an cu ajutorul Domnului pe lângă albumul nou de colinde, Clopțel din turlă veche,  dorim să prezentăm un alt CD nou de cântări, deosebit prin interpretarea și aranjamentul acestuia.

Cele mai multe cântări din acest album sunt  noi, pe melodiile fratelui Petru Vrabie, iar celelalte sunt mai cunoscute. Au cântat surorile; Cristina Dudan, Mihaela Munteanu și frații; Petru Vrabie, Vasilică Cristea și George Năstase. Librăria Cartea de Aur – Sibiu, este la dispoziția oricui dorește aceste noutăți!

Sava Constandache

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct   Dec »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR