Arhiva pentru vineri, 3 noiembrie 2017

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la botezul de la Avram Iancu (Bihor) – noiembrie 1981

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Am dorit din toată inima o zi ca asta şi Îi mulţumim din toată inima lui Dumnezeu, Care a pregătit-o. Fiecare întâlnire ca aceasta este pentru noi un prilej de neuitat. Pentru că acolo unde „doi sau trei se adună în Numele Domnului”, după sfânta Lui făgăduinţă, El a fost şi este totdeauna acolo.

Să credeţi din toată inima acest lucru. Şi ori de câte ori vă duceţi acolo unde fraţii se adună şi unde doi sau trei, doisprezece sau treisprezece, două sute sau trei sute, două mii sau trei mii se adună în Numele Domnului, El este totdeauna acolo. Citeşte în continuare »

1. Un viteaz al Domnului

L-am cunoscut la Geoagiu, unde Domnul ne-a întâlnit pe câteva luni, în aceeaşi „şcoală“ a suferinţelor.

E vorba de părintele Vasile Ouatu de la biserica Ghencea din Bucureşti.

Îndată, la început, m-a surprins curajul, îndrăzneala şi hotărârea cu care părintele Vasile vorbea despre rosturile şi Lucrarea Oastei Domnului. Ardea pentru lucrul Domnului. Mi-am adus atunci aminte de locul de la Faptele Apostolilor 4, 13: „Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus“. Citeşte în continuare »

Sunt ani de zile de când Oastea Domnului strigă pe toate căile că viaţa celor mai mulţi creştini este o mărturie că creştinătatea de azi este o mare minciună.

Căci într-adevăr, cine mai trăieşte viaţa de copil al lui Dumnezeu? Cine mai stă smerit sub ploaia dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt? Cine îşi mai pleacă urechea la glasul Domnului Iisus, spre a-I împlini voinţa sfântă? Astăzi cei mai mulţi sunt creştini du­pă nume şi păgâni după fapte. Şi, spre a nu fi acuzaţi de exagerare, iată un fapt: sărbătorirea duminicii. Cine este om sincer vede lămurit că aceas­tă zi „pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa” (Ps 117, 24) este călcată în picioare, nesocotită şi chiar batjocorită. De cine? Fără îndoială că de creştini. Citeşte în continuare »

în noaptea de 2 spre 3 noiembrie 1953, închis şi înghesuit într-un vagon-dubă îngheţat cu care tot călătoream de cu seară spre nu ştiam unde.
Duhul Domnului îmi liniştise inima: Chiar dacă ai fi dus până la marginile pământului, tot în mâinile lui Dumnezeu ai fi! Pământul este atât de mic, iar Mâna Domnului tău este atât de mare!

Vagonul-dubă cu care sunt transportaţi de obicei deţinuţii era anume pregătit pentru transportarea oamenilor răufăcători şi primejdioşi… aşa cum eram socotiţi şi noi.
Băncile, ca nişte laviţe tari de scândură groasă, erau aşezate de-a lungul pereţilor şi prin mijloc, pe patru rânduri lungi… Sub ele erau fixate şi lanţuri, pentru cei care ar fi trebuit să fie duşi legaţi.
În loc de ferestre erau puse acolo un fel de plăci de fier, aşezate în aşa fel, încât să poată intra printre ele câte puţin aer, dar să nu se poată vedea nimic în afară. La capătul vagonului, cabinele paznicilor, cu vizete prin care să ne observe. În cabinele dubei noastre era cald. Citeşte în continuare »

Aceste frunze care-mi cad ca-n toamnele senine,
ce liniştite se desprind de ramurile pline!
Sub ele se iveşte-acum frumoasa roadă coaptă
ce Mâna Bunului Stăpân cu-al ei cules aşteaptă.

Ce dulce-mi simt acel fior al bucuriei sfinte
cu care-i voi păşi tăcut şi-nlăcrimat ’nainte,
cu toate crengile-atârnând, rămase fără frunză,
ca roada dragostei de El nimic să nu-mi ascunză!

Citeşte în continuare »

3 V Sf. Mc. Achepsima Ep., Iosif pr. şi Aitala diac.;
Aşezarea moaştelor Sf. M. Mc. Gheorghe în Lida

Noul Testament – Evrei 5

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 525 si 526

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 14: Strâmta cărare mântuitoare

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR