Arhiva pentru sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Acum duminică avem la rând pilda cu Lazăr cel sărac care cerşea la uşa bogatului pe care până şi câinii îl între­ceau în milostenie. Dar moartea a schimbat situaţia: pe Lazăr l-a ridicat din gunoi în „sânul lui Avraam”, iar pe bogatul l-a aruncat în focul iadului. (Citiţi pe larg această evanghelie la Luca 17, 19-31)

E foarte cunoscută această evanghelie, dar înţelesul ei nu este acela că toţi bogaţii ar trece în iad şi toţi săracii în rai. Sunt şi dintre săraci atâţia şi atâţia beţivani şi păcătoşi care vor înfunda iadul – precum şi dintre bogaţii cei milostivi şi cre­dincioşi, atâţia şi atâţia vor do­bândi raiul. Citeşte în continuare »

2. Scumpul şi mult doritul meu de Tituţ!

Am primit foaia şi scrisoarea şi m-am bucurat de toate. În deosebi m‑am bucurat şi am plâns mult văzând apelul ce s-a publicat pentru sănătatea mea.

Aveam lipsă de rugăciunile fraţilor, căci boala nu cedează. Domnul singur poate aduce salvarea. Aştept dragostea şi mângâierile Lui.

Cu sănătatea nu pot spune că stau bine. Citeşte în continuare »

Pe unde-ai fost pierdut şi dus
de când nu te-a-ntâlnit Iisus,
cu cine-ai mers şi-n calea cui
de când n-ai mers cu fraţii Lui?

Orice pas fără Hristos
este păcătos,
orice faci fără Iisus,
la piezare-i dus.

Pe unde-ai fost şi ce-ai făcut
de când nu te-ai rugat tăcut,
cu cine-ai stat, cu ce stricaţi
de când te-ai despărţit de fraţi?

Citeşte în continuare »


Arhivă articole pe acest subiect:
Nu averea l-a trecut pe bogatul din evanghelie în iad, ci necredinţa lui. – Pr. Iosif Trifa

Bogăţie – poezie de Traian Dorz Citeşte în continuare »

4 S Sf. Cuv. Ioanichie cel Mare; Sf. Mc. Nicandru Ep. şi Ermeu pr.

Noul Testament – Evrei 6

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 527 si 528

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 14: Strâmta cărare mântuitoare

În evanghelia de duminică – cu pilda lui Lazăr cel sărac şi bogatul –, Iisus Mântuitorul a spus clar şi precis că îndată după moarte urmează o răsplată a faptelor bune şi o pedeapsă a celor rele. Evanghelia spune clar şi precis că este un rai pentru cei credincioşi şi un iad pentru cei răi şi necredincioşi.

Dar faţă de acest adevăr care stă la temelia creştinismu­lui, rătăciţii aşa-numiţi milenişti vestesc nebunia că nu este iad, nu este rai, nu este o înviere a morţilor. Omul moare în rând cu dobitoacele. Citeşte în continuare »

Oamenii se ceartă pentru avuţiile pământului, şi cearta lor istovitoare şi zadarnică nu are sfârşit. O, oameni, voi ai cui sunteţi? Oile se războiesc pentru iarba pe care o pasc; stă uimit stăpânul turmei şi al pajiştii şi priveşte cum turma, care e a lui, se ceartă pentru pajişte, care e tot a lui.

O mulţime de lucruri ţin minte oamenii, dar pe unul îl uită întotdeauna, ori de câte ori li s-ar spune: că fără nimic au intrat în această lume, şi fără nimic vor ieşi din ea. Citeşte în continuare »

1. Adevărul este adânc: trebuie să te apleci ca să l vezi.
Dacă nu poţi să te apleci, niciodată nu vei putea vedea adâncimea Adevărului.

2. Frumuseţea unui izvor adânc,
a unui cer adânc,
a unei iubiri sau dureri adânci
nu o vei putea vedea decât din genunchi.
Dintr o smerenie adâncă.
Dintr o credinţă adâncă.
Dintr-o adoraţie adâncă.
Dintr o compătimire adâncă.
Dintr un duh aplecat adânc.

3. Cel ce are duhul lumii nu se apleacă.
Nu se smereşte.
Nu poate îngenunchea.
Nici cel ce are duhul mândriei.
Acela nu şi poate cere iertare.
Nu şi poate recunoaşte vina.
Nu poate plânge cu pocăinţă,
nu se poate supune hotărârii fraţilor, nici ascultării Cuvântului Sfânt. Citeşte în continuare »

1. Singura avuţie desăvârşită dintre toate avuţiile lumii acesteia este numai Iisus Hristos. Nici una dintre toate celelalte avuţii nu se poate nici măcar asemăna cu aceasta.
Singură învăţătura Lui a putut scoate omenirea din barbarie şi animalitate, din sclavagism şi din întuneric.
Singură ea a adus bucuria seninătăţii şi inteligenţa iubirii în ochii care erau mai înainte întunecaţi de prostie şi înroşiţi de ură.

2. Singură învăţătura lui Hristos poate să facă dintr-un canibal un frate şi un binefăcător. Ea a scos la civilizaţie şi la rugăciune pe fiară.
Ea despovărează conştiinţele şi face instinctele să se supună raţiunii sănătoase, osândind tot ce este nebulos şi înnobilând caracterele decăzute.
Ea singură face ca totul să se călăuzească după Adevăr şi să se îmbrăţişeze în Dragoste.
Numai Hristos ne garantează istoria, şi liniştea, şi învierea.
Ferice de oricine Îl primeşte pe El. Citeşte în continuare »

1. Ce fericită a fost viaţa mea cât am vegheat, ascultând la tăcerile Tale.

2. Nopţile mele au fost pline de lumină şi toate hotarele mele au fost pline de armonii cereşti.

3. Şoaptele Tale erau sunetele cele mai dulci şi cântările cele mai fericite pentru urechile mele,

4. presimţirile Tale minunate erau îndrumări pline de limpezime pentru mintea mea
şi visul meu cel mai înalt se prefăcuse în Tabor strălucit sub picioarele mele.

5. Trăind acolo, ar fi trebuit să nu mai pot muri niciodată.

6. Cântând aşa, ar fi trebuit să nu mai pot plânge niciodată.
7. Umblând sprijinit aşa, de umărul Tău, să nu mai pot cădea niciodată.

8. Şi, dobândind în aşa măsură încrederea Ta, să nu mai pot face nimic pe lumea asta prin care să-ţi trădez vreodată iubirea.

9. Nimeni, poate, n-a mai văzut din partea Ta ceea ce am văzut eu.

10. Nimănui, poate, nu i-ai mai spus cuvintele de iubire pe care mi le-ai spus mie.

11. Faţă de nici un suflet, poate, n-ai mai fost cum ai fost faţă de mine.

12. Nimănui, poate, nu i-ai mai fost ceea ce mi-ai fost mie şi nimeni, poate, nu Ţi-a mai fost Ţie ceea ce mi se părea că-Ţi sunt eu.

13. Cui i-ai mai fost un Păstor atât de bun şi pe cine l-ai mai făcut Tu să nu ducă lipsă chiar de nimic, aşa cum m-ai făcut pe mine? Citeşte în continuare »

– Am terminat! Să ştii că oriunde veţi mai fi găsiţi adunaţi, fie doi-trei, fie două-trei mii, veţi fi imediat arestaţi şi bucuria voastră se va preface în jale. Ai înţeles? Eu voi nimici Oastea Domnului, vei vedea! Poţi să pleci!

[…] Abia ieşit în stradă şi văzând pe frontispiciul clădirii tablourile conducătorilor statului, mi se făcu lumină, recunoscându-l. Fusese Alexandru Drăghici, ministrul de Interne…

Niciodată nu mi-a părut bine de răul nimănui, dar când, peste câţiva ani, i-a venit şi lui rândul să cadă – precum îi vine odată fiecăruia – mi-am adus aminte de ameninţarea lui plină de trufie şi de ură, din 4 noiembrie 1958, când a zis: „Eu voi nimici Oastea Domnului, vei vedea!“ Şi iată acum cum Domnul l-a nimicit pe el!

În 4 noiembrie m-am pomenit cu o telegramă: „Vino imediat la Bucureşti!“… Nu era semnată de nimeni. Am înţeles că era de la Interne.

La coborârea din tren eram aşteptat de şeful de la Minister. M-a luat într-o maşină şi m-a dus direct la Ministerul de Interne. Iar pe coridoare, iar pe scări, pe ascensoare, cu ochii acoperiţi, până ce am ajuns în faţa unei uşi. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la botezul de la Avram Iancu (Bihor) – noiembrie 1981

Când bogatul nemilostiv ajunsese în iad, Lazăr cel sărac fusese împărţit în acel loc în care stăpânea Avraam, căci este scris: „în sânul lui Avraam”. Adică printre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu sunt şi locuri în care vor fi împărţite sufletele în veşnicie… Împărţite în locurile în care vor stăpâni acei mari oameni ai lui Dumnezeu care au avut în ei mai desăvârşită credinţa sau virtutea într-o formă sau alta.

Avraam era tatăl celor credincioşi. Omul credinţei. Începătorul credinţei dintre oameni. Şi cei care vor avea credinţă puternică, cei care vor fi tari în credinţă, vor fi plini de credinţă, vor fi puternici în credinţă, vor fi stăruitori în credinţă… ei poate că au acolo, undeva în Împărăţia lui Dumnezeu, un loc anume pentru ei, în care credinţa lor va fi răsplătită veşnic. Citeşte în continuare »

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR