Arhiva pentru vineri, 17 noiembrie 2017

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la adunarea de botez de la Corocăieşti – iunie 1985(?)
 

 

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

E o sărbătoare cu totul deosebită pentru noi toţi în această zi aleasă şi rânduită de Domnul pentru evenimentul fericit la care am ajuns, prin harul lui Dumnezeu, să ne bucurăm în această seară.

Pentru a însemna bine în inimile noastre şi în amintirea noastră momentul acesta, să citim ceva din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu asupra căruia se cuvine să medităm cu toţii, pentru că suntem într-o împrejurare şi într-un timp deosebite, din care şi prin care Dumnezeu vrea să trezească în inimile noastre nişte adevăruri foarte însemnate la care fiecare să medităm. Aş dori să citesc ceva din Psalmul 139, de la versetul 1 până la versetul 18. E un imn de slavă către Dumnezeu şi e un adevăr atât de adânc cuprinzător de lucruri însemnate şi de meditaţie pentru fiecare dintre noi. Citeşte în continuare »

Când a intrat păcatul în lume atingând inima lui Adam, între celelalte urmări nefaste s-a înscris şi acuzarea lui Dumnezeu ca principalul vinovat al călcării poruncii divine. Când Adam şi-a argumentat ascunderea de la faţa lui Dumnezeu, zicându-I: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat” (Facere 3, 12), el Îi dădea de fapt o palmă lui Dumnezeu pentru neputinţa Acestuia de a-i fi oferit un ajutor mai potrivit decât Eva cea care l-a îmbiat cu fructul oprit.

De atunci, toţi urmaşii lui Adam au ascunsă în firea lor, din cauza păcatului strămoşesc în care se nasc, această predispoziţie de a ridica glasul împotriva lui Dumnezeu, de a se socoti pe sine drepţi şi de a aşeza vina lor pe umerii lui Dumnezeu. În mii de forme, până la cele mai diversificate înjurături etc., pumnul ridicat împotriva Cerului pendulează fără încetare din ascunzătorile tenebre ale pământului. Citeşte în continuare »

La începutul anului 1929, la apariţia cărţii Trăim vremuri biblice, Părintele Iosif Trifa făcea o radiografiere de-o grea şi sumbră pertinenţă a vremurilor pe care le străbătea lumea de atunci. Invazia nesemnificativului, a trivialităţii ajunsă trăsătură naţională, subversiunile periculoase şi atentatele perfide la sănătatea Neamului, toate acestea îl făceau pe Părintele Iosif să tragă un puternic semnal de alarmă: „Străvechea familie se fărâmiţează… Căsătoria este nimicită de divorţ şi nelegiuire (concubinaj)… Naşterea de copii pentru mulţi pare o pacoste şi se feresc de ea prin fel de fel de leacuri şi lepădări de voie… Desfrâul întrece dragostea legitimă. Sodomia îşi are desfrânaţii ei. O armată de desfrânate ocârmuiesc un nesfârşit norod de sifilitici şi bolnavi… Citeşte în continuare »

11. Apoi, din nou, în plină zi, s-a făcut dintr-o dată iarăşi noapte.
Noaptea a treia, cea mai lungă şi cea mai grea.
Noaptea din urmă.

12. A fost oare numai noapte?
Nu, a fost şi un mormânt, din care nici nu mai puteam nădăjdui uneori că am să mai ies vreodată,
13. pentru că eu însumi, în cea mai mare nebunie şi rătăcire a minţii mele, ajutasem la săparea lui,

14. îngăduind săgeţilor amare să pătrundă cât mai adânc în inima luminii mele, zdrobindu-mi-o. Citeşte în continuare »

17 V Sf. Ier. Grigorie Taumaturgul,
Ep. Neocezareei şi Ghenadie, patriarhul Constantinopolului;
Sf. Cuv. Mărt. Lazăr Zugravul

Noul Testament – Iacov 4

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 549 si 550

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 15: Al doile foc

A cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru, Marcu Ascetul – Despre legea duhovnicească, în 200 de capete

(Iau împărţirea capetelor după Filocalia greacă. În P. G. 65, 905A–930B variază puţin.)

151. Cel ce urăşte mustrarea se supune patimii cu voia; iar cel ce o iubeşte va lupta şi cu obişnuinţa.
152. Nu voi să auzi răutăţile străine; căci printr-o asemenea voinţă de-a auzi se sapă şi în tine trăsăturile răutăţilor. Citeşte în continuare »

Cum ai vrea să spui odată pocăinţă lui Iisus,
însă vremea pocăinţei, în zadar, dacă s-a dus;
poţi tot plânge şi tot geme, în zadar, dacă s-a dus.

Cum ai vrea să faci odată tot ce bine n-ai făcut,
dar şi binele-are-o vreme, poţi tot vrea, dac-a trecut;
poţi tot zice, poţi tot cere, în zadar, dac-a trecut.

Cum ai vrea să-ntorci odată de pe drumul tău pustiu,
dar nici scumpa mântuire n-o mai afli prea târziu;
poţi s-o cauţi şi-o poţi tot cere, în zadar, când e târziu. Citeşte în continuare »

Ca un „prieten adevărat“, părintele Vasile Ouatu l-a vizitat pe Părintele Iosif de trei ori în vara şi în toamna anului 1934. Iată ce scrie dânsul despre starea sănătăţii Părintelui Iosif în foaia sa, «Ostaşul Domnului», pe care o scotea la Bucureşti:

Omul minune

…Fraţii şi iubiţii noştri cititori, vă amintesc în ce situaţie se afla Părintele Iosif în 12 august 1934, când l-am vizitat în sanatoriu.
Era pe jumătate mort!
Când am intrat în camera sfinţiei sale, un fior de groază m-a cuprins. Părintele Iosif era în agonie. Bolnav, slăbit şi istovit ca niciodată. Desfigurat la faţă, cu ochii şi privirea schimbată, încât mi-am zis:
Vai, ce durere! Părintele Iosif va trece acasă, la Domnul! Durere mare, zic pentru noi, pentru că noi mai avem nevoie de el. Oastea are încă multă trebuinţă de el. Citeşte în continuare »

1. Hristos Iisus a venit să vindece ceea ce era pe moarte, ba chiar ceea ce era mort, adică pe aceia care nu mai aveau absolut nici o cale şi nici o nădejde de scăpare.

2. Hristos Domnul a venit să-i izbăvească pe cei robiţi, adică pe aceia care, prin ei înşişi sau prin alţii din afară, nu mai puteau avea absolut nici un alt mijloc de izbăvire şi nici o nădejde, cât de îndepărtată, de vreo răscumpărare (Isaia 61, 1-3; Evr 2, 14-15).
O, ce Mântuitor minunat este El!

3. Pentru că nici unul dintre cei pierduţi nu-L cunoştea pe Izbăvitorul trimis să-i scape – fiindcă Faţa Lui era acoperită, iar ei nu ştiau unde şi cum să-L caute – îi căuta mereu El pe ei.
Domnul Iisus trecea anume prin casele pe unde zăceau cei bolnavi şi îi căuta El, să-i vindece.
Umbla pe drumurile pe unde rătăceau cei pierduţi, ca să-i mântuiască şi mergea prin locurile pe unde pribegeau ei fără nădejde şi sufereau fără mângâiere ei, cei nefericiţi, pentru care venise El anume ca să-i caute şi să-i ajute.

Citeşte în continuare »

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct   Dec »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR