Arhiva pentru marți, 21 noiembrie 2017

Sărbătoarea Intrarea în Bisercă a Maicii Domnului – aducerea la Templul din Ierusalim a Sfintei Fecioare Maria la vârsta de numai trei ani – proiectează în sufletul omului temător de Dumnezeu dorinţa de a face o reflecţie adâncă asupra familiei, în special a celei creştine. Părinţii Maicii Domnului – bunici pentru Mântuitorul Hristos – o încredinţează în purtarea de grijă a Tatălui Ceresc pe unica lor copilă, aşa cum au făgăduit Domnului, în urma unor curate şi stăruitoare rugăciuni, prin care I-au cerut să le dăruiască un urmaş. Sfinţii şi Dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana – ocrotitorii familiei creştine – au crescut şi educat până la frageda vârstă de trei ani pe aceea care va deveni în curând Născătoarea de Dumnezeu. Scopul întemeierii familiei şi al naşterii de prunci este şi acela de a asigura urmaşilor condiţii normale de creştere – spirituală şi materială –, până la intrarea lor matură în valurile vieţii. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Beiuş – duminică, 30 iunie 1984

Se spune că în ziua când Mântuitorul era pe cruce, după ce Îşi împlinise şi după ce rostise toate cele şapte cuvinte de pe cruce, o încredinţase pe Sfânta lui Mamă ucenicului iubit, împlinindu-Şi astfel cea din urmă datorie, către cea mai scumpă fiinţă care era Mama Lui, care rămânea şi văduvă, şi orfană, că nu mai avea pe nimeni. Din starea cea mai grea posibilă pentru o fiinţă, cu mâinile şi picioarele străpunse, atârnat pe-o cruce în cele mai grozave chinuri, El a arătat cât de mult a preţuit-o pe fiinţa aceasta care a pătimit împreună cu El de la cea dintâi zi din viaţa Lui şi până acum, la cea din urmă, când stătea atârnat pe cruce. Pentru că nimeni pe lumea aceasta nu suferise mai mult cu cineva, decât mama Lui. Au suferit şi ucenicii lângă Domnul, au suferit şi cei cărora le-a făcut El bine, dar cred că suferinţa nici unuia dintre celelalte suflete nu a fost de o aşa mare adâncime, usturime, durere, greutate ca suferinţa Mamei Lui. Cuvântul lui Dumnezeu i-a profeţit aceasta când bătrânul Simion, în clipa când L-a adus pe Copilul său spre binecuvântare la Templu, i-a zis: „Şi prin sufletul tău va trece sabia, ca să se descopere gândurile multor inimi”. Ce sabie dureroasă şi sfâşietoare a trecut prin sufletul ei! Citeşte în continuare »

”Preasfântã Maicã a Domnului nostru Iisus, – cât de bine se vede cã Tu nu L-ai avut decât pe El, fiindcã pe Cruce El Te-a încredințat Sfântului Ioan, ucenicul cel mai statornic și iubit, spre a-ți fi fiu și sprijinitor în locul Fiului și Dumnezeului Tãu, care mergea la Tatãl.
Rãmânând a nimãnui pe lume, ucenicul iubit Te-a luat la el acasã, ca pe mama fãrã nici un fiu.
Cât de vinovați sînt cei care vorbesc altfel, necunoscând Scripturile ți înjosind pe Dumnezeu.” (Traian Dorz, din ”Mãrgãritarul Ascuns”) Citeşte în continuare »

21 M (†) Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (Vovidenia)

Noul Testament – 1 Petrui 2

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 555 si 556

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 16: Din cetate în cetate

OMILIA 52 Predică la Intrarea în Sfânta Sfintelor a Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu.

Dacă pomul cel bun după roadă se cunoaşte, iar pomul cel bun şi poame bune face, (Mt. 7:16; Lc. 6:44), Maica a toată bunătatea, Născătoarea Binelui celui veşnic, cum nu va covârşi prin bunătate şi frumuseţe tot binele atât cel din lume, cât şi cel mai presus de lume?

Căci puterea care a preaînfrumseţat toate, veşnica şi fără de schimbare icoană a bunătăţii, Cuvântul cel mai presus de toată bunătatea şi mai presus de fiinţă, mai dinainte de veci, Fiul Tatălui Celui Preaînalt, fiindu-i voia să-şi asume chipul nostru din negrăită iubirea Lui de oameni şi din milă faţă de noi, ca să cheme firea noastră din adâncurile iadului în care a fost trasă şi să o înnoiască fiindcă îmbătrânise şi să o ridice la înălţimea cea supracerească a Împărăţiei şi Dumnezeirii Sale, fiind unit cu ea după ipostas, a trebuit să-şi asume trupul, trup nou, dar în acelaşi timp şi [asemenea] cu al nostru. Citeşte în continuare »

Parintele Iosif TrifaPeste tot, cultul Maicii Domnului îşi are temeiul lui în Biblie. Greşesc sectarii care resping cultul Maicii Domnului, spunând că nu-şi are temeiul în Sfânta Scriptură.

Dar greşesc, de altă parte, şi cei care umblă să apere acest cult cu fel de fel de istorisiri şi ocoşeli omeneşti – care nu-şi pot avea temeiul lor sprijinit de Biblie.

Cultul Maicii Domnului este arătat lămurit în Sfânta Scriptură în multe locuri, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, şi se poate oricând apăra şi susţine prin Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu. Însăşi Preacurata arată acest cult prin cuvintele ei din Evanghelia de la Luca 1, 48, când spune: „Iată că de acum mă vor ferici toate neamurile…“

Ce păcat neiertat vor avea acei nesocotiţi (sectari) care n-au decât cuvinte de hulă pentru cel mai curat şi mai desăvârşit vas din lume, pe care cerul l-a ales şi l-a folosit în lucrarea cea mare a mântuirii neamului omenesc, adică Sfânta Fecioară, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Citeşte în continuare »

11. Mulţi sunt acei tâlcuitori care au văzut în Psalmi, arătată în chip profetic, starea Preasfintei Fe-cioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos,
care, prin alegerea cea tainică şi înţeleaptă a lui Dumnezeu (Isaia 7, 14; Mica 5, 3; Mt 1, 23-24; Gal 4, 4),
a fost rânduită mai dinainte să fie mijlocitoarea Întrupării Dumnezeieşti, spre împlinirea Voii lui Dumnezeu şi mântuirea tuturor oamenilor (I Tim 2, 4).

12. Maica Domnului Iisus, acest vas sfânt şi deosebit de ales, a fost mijlocul cel mai sfinţit şi folositor Stăpânului pentru Întruparea şi Lucrarea Sa sfântă,
de aceea este şi drept să se bucure de cea mai deosebită cinste dintre toţi aleşii lui Dumnezeu. Citeşte în continuare »

Când nu mai ştii pe unde e calea să te duci,
pe urmele frumoase a lui Hristos s-apuci,
când nu mai ştii pe cine să-ntrebi de-un ţel frumos,
cazi în genunchi acolo şi-ntreabă-L pe Hristos.

Un răspuns, un răspuns – îndeajuns, îndeajuns
e numai Iisus,
ţel frumos, dar voios
e numai Hristos.

Când nu mai ai pe nimeni ca să-ţi descarci un dor,
descarcă-ţi-l la Domnul, la Sânu-I iubitor;
când nicăieri nu-i nimeni să te-nţeleagă blând,
El Singur te-nţelege cu tot ce ai, oricând. Citeşte în continuare »

11. Câtă vreme iudeii erau frământaţi de întrebarea: „Cine este Omul acesta, Iisus?“,
câtă vreme alergau mereu ca să-L asculte, pentru a se putea lămuri cine este IISUS HRISTOS,
truda lor era totuşi frumoasă.
Dacă ar fi avut atunci un strop de judecată sănătoasă şi un grăunte de credinţă, uşor ar fi putut ajunge şi la încredinţarea la care ajunseseră ucenicii Săi, că El este într-adevăr Hristosul,
Fiul Dumnezeului Celui Viu (Mt 16, 16-17).

12. Dar iudeii n-au ajuns niciodată la această încheiere fericită, din pricină că n-au vrut să creadă.
Au răstălmăcit Cuvântul lui Hristos şi L-au urât fără nici un temei. Au respins toate dovezile pe care El le aducea mereu în faţa lor, în sprijinul mărturiei Sale cereşti.
Minunile Lui le batjocoreau… Şi pentru că nu le puteau explica, le atribuiau diavolului.
Adevărurile Lui, pentru că nu voiau să le primească, le nesocoteau şi scoteau din ele cu totul altceva…
Celei mai înalte dovezi, Sfinţeniei desăvârşite a vieţii Sale fără păcat, nu i-au răspuns decât cu o insultă.
Şi pentru că nu mai puteau sta în felul acesta faţă de Hristos, au ales mai bine să nu creadă, decât să se schimbe.
Au ales mai degrabă să-L insulte pe Hristos, decât să I se-nchine.
Pentru că trebuia ori să se lepede de păcat, ori să se lepede de Hristos.

Citeşte în continuare »

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct   Dec »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR