Arhiva pentru miercuri, 22 noiembrie 2017

„Pentru cei curaţi la suflet glasul cel hotărâtor / în orice gând şi cale este conştiinţa lor” (Traian Dorz, La izvoarele luminii).

Biserica, în anul 2017, ales an comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, comemorează prin rugăciuni şi recunoştinţă suferinţa şi jertfa acestor mărturisitori şi apărători ai Ortodoxiei. M-am gândit de multe ori la conştiinţa răspunderii pe orice plan: profesional, social, dar mai ales şi nu în ultimul rând pe plan religios, în legătura noastră cu Dumnezeu pe verticală. Cred că această conştiinţă a datoriei a generat şi generează spiritul de jertfă în viaţa noastră, a fiecăruia. Trebuie să avem în acelaşi timp un minim de sinceritate, o dragoste dezinteresată în locul şi-n timpul nostru vremelnic pe acest pământ. Înaintea noastră scumpii noştri părinţi ai Lucrării au avut din plin aceste deziderate la care m-a dus gândul. Citeşte în continuare »

… În aceşti doi ani – 1980 şi 1981 – am înmormântat iarăşi două fiinţe dintre cele mai scumpe din lume pentru mine. Întâi pe mama mea Maria, care a trecut la Domnul în 22 noiembrie 1980, iar apoi pe binefăcătorul meu cel mai neuitat din lume după Părintele Iosif. Pe fratele avocat Pavel Maliţa de la Oradea…

Mama mea, a avut Dumnezeu grijă de ea ca să se poată scula de pe pat şi vorbi până în ultimele zile ale vieţii ei. Domnul şi Mântuitorul meu Iisus a făcut ca eu să pot sta lângă ea până ce i-am închis ochii cu mâinile şi buzele mele. Şi cu mâinile mele i-am aşezat duios şi înlăcrimat mâinile ei pe piept… O, cât de mult ne rugasem şi dorisem amândoi de la Domnul nostru Iisus, atât ea, cât şi eu, să fie aşa. Şi Domnul Dumnezeul nostru ne-a ascultat.
De câte ori trebuia să plec ori eram iarăşi dus de acasă de lângă ea, venea după mine până în poarta casei şi se uita, plângând şi strigându-mi:
– Iară te duci, copilul meu, dragul mamei copil – şi eu rămân. Poate vei rămâne pe acolo cine ştie pe unde, iar eu voi muri aici fără să ajung să te mai pot vedea vreodată.
– Nu te teme, mamă, măicuţa mea, îi răspundeam eu grăbit, să nu izbucnesc în lacrimi. Adu-ţi aminte de câte ori m-am mai dus eu ori m-au dus alţii şi iarăşi am venit.
– Da, dar iarăşi te duci. Şi mă tem că nu vei mai veni să fii lângă mine, să te văd în ceasul morţii mele. Citeşte în continuare »

22 M Sf. Ap. Filimon, Arhip şi Onisim; Sf. Mc. Cecilia

Noul Testament – 1 Petrui 3

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 557 si 558

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 16: Din cetate în cetate

O, unde sunt aleşii, dintre atâţi chemaţi,
de ce prea rari sunt astăzi eroii minunaţi,
de ce aşa puţine sunt sfintele vieţi,
când slava ce le-aşteaptă e-aşa de mare preţ?

Doamne, dă-ne fraţi, dă-ne fraţi, dă-ne fraţi
buni şi minunaţi, – Ţie devotaţi
a lucra şi-a secera via Ta şi holda Ta
după voia Ta…

Cei de la ceasul şase în lene stau şi zac,
cei de la ceasul zece în umbră dorm şi tac,
cei de la ceasul ultim abia se văd mişcând,
şi noaptea, iată, noaptea soseşte-aşa curând…

O, scutură-i, Iisuse, pe cei ce dorm mereu;
– Treziţi-vă! E vremea, sculaţi din somnul greu,
Hristos apare – iată-L, ieşiţi şi-L aşteptaţi.
Alege-i, Doamne-alege-i pe toţi câţi sunt chemaţi.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

După aceea, Iisus străbătea Galilea; dar nu voia să stea în Iudea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.

Oriunde a început să stăpânească un duh de împotrivire faţă de ascultarea voii lui Dumnezeu şi faţă de o viaţă iubitoare şi blândă, oriunde spiritul de sectă sau vrăjmăşie începe să-L urmărească pe Hristos, curăţia, ascultarea şi sfinţenia Lui, oriunde ceea ce este firesc şi înrăit umblă să nimicească duhul primenitor şi curat, duhul care caută să restabilească autoritatea lui Dumnezeu în suflete şi în viaţă,
acolo Iisus Hristos nu mai poate şi nu mai vrea să stea.
Dumnezeu merge cu cineva atâta vreme cât şi acela merge cu El şi pe calea Lui.
Dumnezeu stă şi locuieşte undeva atâta vreme cât El este acolo singurul Stăpân şi cât acolo este ascultat El.
Dar, îndată ce omul rupt de unitatea frăţească a comunităţii începe să umble pe căile alese de inima sa neascultătoare şi cu prietenii străine de Domnul, ţinând cu orice preţ la împlinirea dorinţelor sale fireşti şi egoiste, Hristos îl părăseşte şi Se retrage. Se duce acolo unde este ascultat şi urmat.
Iar omul acela, pornit la început cu Dumnezeu, dar rămas pe drum fără El, se înşală singur şi se laudă zadarnic cu ceea ce el nu mai are de mult.
Ba se laudă cu atât mai tare, cu cât are tot mai puţin din ceea ce predică.

Citeşte în continuare »

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct   Dec »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR