Arhiva pentru vineri, 24 noiembrie 2017

24 V Sf. Mc. Clement, Ep. Romei şi Petru, Ep. Alexandriei

Noul Testament – 1 Petrui 5

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 561 si 562

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 16: Din cetate în cetate

Se întâmplă uneori că răbdarea noastră slăbeşte, credinţa scade, dragostea oboseşte şi zborul nostru duhovnicesc pe urmele Mântuitorului Iisus, [pe urmele] tot mai înalte ale harului ceresc adeseori se frânge. Atunci ne prăbuşim şi ajungem să ne târâm şi noi ca vulturul căzut prin praf şi prin noroaie, în dispreţul fiinţelor târâtoare şi a vrăjmaşului mântuirii noastre, care ne-a ispitit şi ne-a trântit jos. Atunci să nu ne lăsăm trântiţi! Sus inima, suflet credincios! Sus privirea! Sus, sus, spre cerul strălucit, unde ne aşteaptă iarăşi Domnul nostru biruitor şi credincios. Uitaţi ce este în urmă! Scârbiţi-vă de ceea ce este jos şi, cu un sfânt elan biruitor, să suiţi iar spre înălţimile unde trebuia să fi rămas mereu, înălţându-vă pe urmele Domnului. Spre înălţimile unde este cerul curat, cântecul de biruinţă, starea de har în Hristos. Domnul şi împăratul nostru vrea să Se laude cu noi înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor Săi nu numai atunci la sfârşit, ci să Se poată lăuda cu noi în fiecare zi din viaţa noastră. Citeşte în continuare »

Anul 1935 – înainte cu Iisus Biruitorul

La 6 ianuarie 1935 a apărut foaia «Isus Biruitorul». Pe prima pagină a foii, Părintele Iosif scria:

„Iisus, preadulcele meu Mântuitor!

Sunt doisprezece ani de când foloseşti în Lucrarea Ta acest vas slab şi nevrednic. De multe ori eu credeam că Tu, Doamne, ai isprăvit cu acest vas. Numai înainte cu câteva luni îmi aşteptam întoarcerea în pământ. Dar Tu, Doamne, printr-o minune, m-ai întors din calea spre cimitir şi m-ai redat iarăşi luptei.

Şi tocmai această minune pe mine mă înfricoşează. Ea parcă îmi spune că Tu, Doamne, mai vrei ceva de la mine, altfel m-ai fi lăsat să intru în pământ.

Tu ai strigat din nou pe robul Tău şi robul Tău răspunde: Aici sunt, Doamne… iată-mă, Doamne! (Fapte 9, 5), stau gata la orice îmi vei comanda Tu… stau gata şi de plug şi stau gata şi de jertfă.

Cu lacrimi de foc eu Te rog, Iisuse Doamne, arată-mi voia Ta, porunca Ta. Mie şi fraţilor mei pe care ne-ai strâns în jurul Crucii Tale. Noi ne înfricoşăm. Ştim că drumul ce ni-l arăţi nu poate fi altfel decât drumul crucii Tale, drumul suferinţelor, drumul luptelor, drumul jertfelor. Citeşte în continuare »

1. Orbul n-a primit decât o poruncă: „Du-te de te spală“.
Şi nici măcar n-a fost însoţită de făgăduinţa vindecării ascultarea de această poruncă.
Şi totuşi el a primit, fiindcă a avut credinţă în Acela Care i-a spus: „Du-te“.
Asta este credinţa!

2. Dumnezeu Îşi are planurile Sale şi gândurile Sale cu fiecare suflet pe care vrea să-l mântuiască!
Cine vrea să fie mântuit, acela trebuie să facă întocmai cum îi spune Hristos. Nu altfel.
Trebuie să meargă până unde îi va spune Domnul şi nu mai puţin;
şi să pornească atunci când îi spune El, nu mai târziu;
şi să se ducă acolo unde îl trimite El şi nu în altă parte.

3. Chiar şi Cuvântul care nu ţi-ar fi adresat ţie ia-l pentru tine…
Nu face cum fac alţii, care resping şi aruncă de la ei chiar şi cuvântul care le este adresat numai lor.
Aceştia, fiindcă nu se lasă spălaţi, rămân veşnic ne¬gri şi murdari, cum rămâne roata morii care, deşi veşnic stă sub revărsarea apei, tot neagră rămâne veşnic.
Pe aceasta numai focul o mai schimbă.
Aşa va fi şi cu cei ce merg la auzirea Evangheliei, dar n-o primesc.

4. Primeşte învăţătura, îndreptarea şi mustrarea fraţilor şi a Bisericii tale.
Fii smerit şi fii cu toată ascultarea de învăţătura cea bună,
spală-te cu toată apa de la „scăldătoarea“ Evangheliei, ca să ţi se ducă toată murdăria minţii şi a inimii tale, a trecutului şi a prezentului tău.
Când te întorci înapoi, să nu mai fii tot aşa cum te ai dus; să fii fără tină şi fără orbie.

Citeşte în continuare »

Părintele Dumitru Stăniloae

Sfinţii Părinţi au lăudat la fel de mult căsătoria ca şi monahismul. Pe de o parte se recunoaşte că Dumnezeu a creat omul bărbat şi femeie; omul întreg este bărbat şi femeie. Şi de fapt , în căsătorie se depăşeşte plăcerea trupească; vin atâtea griji, o mână de copii, ceea ce e trupesc este depăşit, dar totuşi este şi preţuirea asta; legătura completă. Eu cel puţin aşa am trăit-o… Nu mai e viaţa mea întreagă, nu mai e soţia mea; câtă sensibilitate, câtă iubire a unuia pentru altul… Se poate scrie o carte despre sfinţenia în căsătorie… În Occident se destramă, nu mai există căsătorie; ăsta-i Occidentul… li se pare importantă homosexualitatea. Nu mai înaintează omenirea. În Suedia numai 3% se căsătoresc, trăiesc aşa… În Olanda îi vezi în doi, bărbat şi femeie împerechindu-se în vitrină. În America au legiferat homosexualitatea, drogurile. De fapt unde-au ajuns ei?… Citeşte în continuare »

Pentru toate-Ţi suntem Ţie, Doamne, recunoscători,
dar pentru Cuvântul Vieţii, – slavă de-nmiite ori!

Sfânt Cuvânt Dumnezeiesc,
Te ador şi Te iubesc,
dă-mi preaplinul Tău ceresc,
fericit să Te trăiesc.

Îţi dăm zilnic slavă, Doamne, pentru-al Pâinii har primit,
însă pentru Pâinea Vieţii, slavă Ţie înmiit.

Recunoscători Îţi suntem pentru-apus şi pentru zori,
dar pentru Lumina Vieţii, – slavă de-nmiite ori. Citeşte în continuare »

15. Dar eu tăceam cu o tăcere vinovată…
Îţi simţeam inima cunoscută, bătând dureros şi fierbinte pentru mine, la uşa mea, aşteptând.

16. Dar am tăcut nemişcat.
Îţi auzeam suspinul adânc şi Îţi bănuiam mâhnirea amară,
dar întunericul din mine tăcea, ca să pleci.
17. Tu nu puteai pleca. Nu mai puteai spune nimic, dar nu plecai. Stăteai zdrobit înaintea ferestrelor mele, cândva atât de curat deschise spre Tine. Toată înfăţişarea Ta îmi vorbea mai sfâşietor ca orice glas. Citeşte în continuare »

Cuvântarea păr. Vasile I. Ouatu rostită la
Congresul Oastei Domnului, Sibiu
„Lucrarea mea de laudă es­te pentru împăratul” (Ps 45, 1).

 

Prea Sfinţite stăpâne,

Prea Cucernici părinţi,

iubiţii fraţi şi surori în Ostăşia Domnului Iisus!

 

Sunt câteva zile de când l-am cercetat pe acela care ne este nouă tutu­ror scump, drag şi preţios, pe Părin­tele Iosif. De multă vreme inima mea era aprinsă de dorul să-l mai văd pe Părintele Iosif şi să petrec fericite clipe în tovărăşia lui, dar, suferinţa, pe de o parte, şi alte împrejurări, pe de alta, m-au reţinut a merge lângă ace­la care prin jertfă a cucerit inimile noastre şi ne-a strâns astăzi într-o oş­tire duhovnicească. Citeşte în continuare »

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct   Dec »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR