Arhiva pentru vineri, 1 decembrie 2017


din cuvântul fratelui Traian Dorz
trimis pentru nunta de la Milcov – 26 octombrie 1980

Rugăciunea este cea mai mare putere în lupta contra păcatului dinlăuntru şi împotriva nenorocirilor din afară. Rugăciunea deci, a celor doi împreună, este paznicul curăţiei căminului lor şi lumina creşterii copiilor lor sfinţi. Când e bine să se facă rugăciunea? În orice vreme, dar mai ales când se roagă şi celălalt, când se roagă şi ceilalţi. Rugăciunea [făcută] singur e o putere; dar împreună, creşte pe măsura numărului celor cu care te rogi. „Rugaţi-vă neîncetat”, spune Cuvântul lui Dumnezeu. Şi ce binecuvântare este acolo, când eşti împreună cu fraţii la rugăciune! Fiindcă chiar dacă spui numai „Amin”, tot ceea ce s-a spus în rugă­ciu­ne este ca şi cum ai fi spus şi tu. Dumnezeu este totdeauna acolo unde fraţii se roagă şi răspunde totdeauna cu bucurie şi cu belşug de binecuvântări la rugăciunea făcută de către toţi împreună cu dragoste, cu smerenie, cu căldură cu ascultare, cu credinţă. Citeşte în continuare »

din cuvântul fratelui Traian Dorz
trimis pentru nunta de la Iveşti – 2 mai 1982

Domnul a avut milă de Petru şi de Toma, fiindcă ei s-au întors iarăşi între fraţi, cu pocăinţă şi cu lacrimi. Dar Iuda s-a pierdut pe veci, fiindcă el n-a mai avut nici pocăinţă, nici lacrimi, nici întoarcerea între fraţi după ce căzuse în ispită şi în păcat.

Printre toate învăţăturile de astăzi pe care le-aţi auzit şi le veţi mai auzi, să nu uităm nici unii înştiinţările Domnului din acest loc al Sfintei Scripturi. Că El este cu noi numai când suntem în unitatea şi în dragostea smerită şi ascultătoare de El şi de fraţi; între acei între care am venit la chemarea Domnului şi la punerea legământului nostru cu Domnul. Oricine a început să se despartă de fraţi şi să umble printre alţii, prin alte locuri şi printre alţi oameni, să stea de vorbă cu alţii şi să caute alte case decât cele ale fraţilor, ajunge un trădător şi un lepădat, un căzut din credinţă şi un îndoielnic. Această stare este ducătoare totdeauna la osândă, dacă Domnul şi pocăinţa nu intervin ca să-l întoarcă pe cel care a apucat aşa din nou între fraţi. Citeşte în continuare »

Biserica lui Hristos a fost dintotdeauna ameninţată în unitatea ei, atât din partea adversarilor externi, cât mai ales a celor interni, prin aceştia din urmă adeverindu-se cuvintele profetice ale Mântuitorului: „Mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulţi îi vor amăgi… Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci“ (Matei 24: 5, 12), provocând dezbinări între creştini.

Ereziile şi sectele, duşmanii interni ai Bisericii, sunt tot atât de vechi ca şi creştinismul, tulburând adesea Biserica, rupându-se de la sânul ei, părăsind învăţătura apostolică şi afectând astfel unitatea lăuntrică a Bisericii. Citeşte în continuare »


Ninge cu flori de lumină
şi magii cu smirnă şi aur
/la Pruncul Divin se închină
ce stă într-o iesle culcat./ Citeşte în continuare »

Cartile acestea au început a iesi întâia data la 1 decembrie 1924. Prima carte a trecut în câteva luni. Semn bun. O sete si însetosare a cuprins parca sufletul poporului dupa Cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi, dupa învataturi de mântuire sufleteasca. Parca s-a împlinit în zilele noastre prorocia de la Amos proorocul, ce zice ca va fi foamete pe pamânt, dar nu foamete de pâine, nici sete de apa, ci foame de a auzi cuvântul lui Dumnezeu (Amos 8, 11). De cinci ani de zile, «Lumina Satelor» împarte si ea – dupa ajutorul ce-l are de la Dumnezeu – pâine si apa sufleteasca poporului flamând si însetat. Aceasta foame si sete sufleteasca o astâmpara si cartile de fata.

Dar mai ales am scos aceste citiri si tâlcuiri ca sa trezesc cu ele dragostea si dorinta oamenilor dupa Biblie, dupa cunoasterea si citirea Bibliei, dupa cautarea si aflarea comorilor sufletesti ce sunt în ea. Biblia este Cartea lui Dumnezeu lasata oamenilor pe pamânt, sa afle din ea planul mântuirii lor sufletesti; si eu ma înfiorez când ma gândesc ca sunt atâtia „crestini” care traiesc si mor fara ca sa deschida aceasta carte. Eu ma înfiorez si ochii mi se umplu de lacrimi când ma gândesc ca sunt atâtia crestini care nu doresc sa aiba si sa citeasca macar Noul Testament, adica învataturile Mântuitorului si ale apostolilor. Citeşte în continuare »

1-decembrie-1918-200x141Cinci ani de la măreaţa adunare din Alba – Iulia

Acum sâmbătă (1 Decembrie) se împlinesc 5 ani de când măreaţa adunare de la Alba-Iulia a hotărât alipirea noastră de ţara-mamă. Din acest prilej, se vor şinea serbări în toate şcolile şi prin biserici se vor face slujbe de mulţumire lui Dumnezeu.

Ziua de 1 Decembrie 1918 va rămâne deapururi zi de praznic în Calendarul neamului nostru. N-a sosit aşa pe neaşteptate această zi, ci ea a răsărit din frământările, din luptele, din suferinţele şi aşteptările de veacuri ale unui neam întreg. Înapoia zilei de 1 Decembrie stă toată Golgota neamului nostru, stă câmpia de la Turda cu jerfa lui Mihai, stă  „loagărul” şi mucenicia lui Avram Iancu, stă roata ce l-a tăiat bucăţi pe Horia la Alba-Iulia, stă jertfa celor 800 de mii de căzuţi în război, stă toată istoria trecutului nostru… Citeşte în continuare »

Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu Cela ce ridici păcatul lumii, Cela ce înălţându-Te pe muntele Golgotei ne-ai răscumpărat din blestemul legii şi ai zidit din nou chipul Tău cel căzut, Cela ce pre cruce mâinile Ţi-ai întins spre a aduce laolaltă pre toţi copiii lui Dumnezeu cei risipiţi şi trimiţând pre Preasfântul Duh, la unire pre toţi ai chemat; Tu, dar, raza Tatălui fiind, înainte de a păşi spre această mare lucrare de sfinţenie a răscumpărării lumii, Te-ai rugat către Tatăl Tău ca toţi una să fim, precum şi Tu una eşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Însuţi dăruieşte nouă har şi înţelepciune ca să împlinim în toate zilele această poruncă şi ne întăreşte în nevoinţa acelei iubiri pre carea o ai poruncit nouă zicând: „să vă iubiţi unul pe altul precum şi Eu v-am iubit pre voi”. Citeşte în continuare »

Image result for bible

1 V Sf. Prooroc Naum; Sf. Cuv. Filaret Milostivul (Ziua Naţională a României) (Post)

Noul Testament – 1 Ioan 3

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 573 si 574

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 18: Un nou avânt

Am fost aleşi să fim o jertfă de-nviorare pentru voi
şi-am fost supuşi de Domnul nostru atâtor lungi şi grele munci,
sub Mâna Lui, atâta vreme ne-a curs al lacrimii şuvoi
– azi voi cântaţi cu bucurie, fiindcă noi am plâns atunci.

Prin viscoliri de ierni vrăjmaşe, El ne-a trimis în loc oprit,
s-aducem Focul Sfânt la care v-aprindeţi sufletu-ngheţat,
azi voi cântaţi cu bucurie în cor de haruri încălzit,
dar nouă – nu ştiţi voi – ni-e arsă viaţa-n care l-am purtat.

Din jertfa inimilor noastre ce neştiut s-au mistuit,
atâta binecuvântare şi-atâta fericire-aţi strâns!
Ce bine că nu ştiţi voi preţul ce-n locul vostru l-am plătit,
că n-aţi putea cânta nici unul dac-aţi afla cât am mai plâns…

…O, Dumnezeule, ai milă de toţi cei care-au cunoscut
prin jertfa altora Lumina şi Adevărul Tău curat,
să nu păcătuiască-n contra acelor care le-au făcut
un bine care-n lumea asta e cel mai ’nalt şi-adevărat.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

1. Toate privirile lumii vor fi atente totdeauna la ceea ce „zic“ cei credincioşi despre Domnul Hristos. Adică la dovada vieţii lor despre El.
O, cât de mult atârnă atât mântuirea, cât şi pierzarea multora de felul cum mărturisesc despre Domnul nostru Iisus Hristos acei ce cred în Numele Lui şi care vorbesc în acest Nume!

2. Cum mărturiseşti tu despre Mântuitorul tău în faţa oamenilor?
Ce fel de mărturie este viaţa ta?
Ce le spune lor viaţa ta despre Iisus?
Ah, acestea sunt nişte întrebări cu care poate te-ai obişnuit acum şi poate ţi-au devenit chiar supărătoare.
Totuşi, să ştii că de răspunsul cinstit la fiecare din ele atârnă mântuirea sufletului tău…
Şi, desigur, şi a altora. Citeşte în continuare »

M-am gândit să dau pentru această zi o citire potrivită din Biblie şi n-am aflat nici una mai potrivită ca cea de mai jos.

Biblia Vechiului Testament ne spune că israeliţii s au stricat după ce au scăpat din robia Egiptului. L-au uitat pe Dumnezeu, dezrobitorul lor; au cârtit împotriva Lui, s-au dat idolilor, desfrânărilor şi păcatelor. Pentru aceasta, Dumnezeu i-a pedepsit să rătăcească patruzeci de ani prin pustia de lipsuri, necazuri şi pedepse. Pentru păcatele lor, israeliţii au murit în pustie înainte de a ajunge în Canaanul cel făgăduit. „Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: «În pustia aceasta vor cădea oasele voastre… nu veţi intra în pământul pe care l-am făgăduit vouă… pe pruncii voştri îi voi duce în acest pământ… iar oasele voastre vor rămâne în pustia aceasta»“ (Numeri 14, 26-32). Cuvântul Domnului s-a împlinit. Israeliţii au murit în pustie, numai copiii lor au ajuns în Canaan. Nici lui Moise nu i s-a dat să ajungă în Canaan. „Domnul S-a mâniat şi pe mine din pricina voastră – zice Moise – şi a zis: «Nici tu nu vei intra în Canaan»“ (Deut. 1, 37). Înainte de a muri, Moise se sui pe vârful muntelui Nebo de unde Dumnezeu i-a arătat Canaanul, zicându-i: „Acesta este pământul ce-l voi da seminţiei tale; ţi l-am arătat să-l vezi, dar tu nu vei intra într-însul“ (Deut. 34, 4). Imaginea de alături înfăţişează clipa în care Dumnezeu îi arată lui Moise Canaanul, înainte de a muri. Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR