Arhiva pentru sâmbătă, 2 decembrie 2017

Primul dintre păcătoși și harul Domnului Hristos

             Sfântul apostol Pavel, întru smerenia sa, întreaga viață s-a considerat cel mai nevrednic dintre apostoli, fiindcă el a prigonit sfânta Biserică, și multă tulburare a zămislit între creștinii primari (Gal. 1,13-14). Însă așa se comportă harul Mântuitorului cu cel mai nevrednic dintre misionari, încât îl preschimbă în cel mai vrednic și rodnic evanghelizator al istoriei bisericești de până azi. Nici unul dintre apostoli nu a întemeiat atâtea comunități creștine, ca sfântul Pavel, și totuși, el se vedea primul (gr. protos) dintre păcătoși. Citeşte în continuare »


Sub fereastra ta acum
Ne-am oprit putin din drum
Sa v-aducem buna veste
S-a nascut un prunc in iesle. Citeşte în continuare »

11. Dacă, după ani lungi de credinţă, felul de vorbire al cuiva este încă tot fără sare şi tot fără har (Col 4, 6) sau dacă acela este tot copil în purtări, tot slab în credinţă şi tot schimbător în hotărâri şi în atitudini – acela este un neputincios în felul de gândire şi de umblare (I Cor 14, 20).
Sau dacă este un nestatornic dus încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură şi înşelat de orice amăgitor (Ef 4, 14), – atunci el este o fiinţă anormală, un biet om neîmplinit, un nefericit copil rămas necrescut.

12. Dar cine poate vorbi singur, fără să trebuiască să stea mereu lângă el îndrumătorul care să-l tot corecteze cum să vorbească, să-i zică ce să spună şi ce să nu spună, să-i tot atragă luarea-aminte când să tacă şi când să nu tacă, – acela este într-adevăr un om matur în Hristos. Şi împlinit în credinţă.

13. Cine este în stare să vorbească singur şi să dovedească ce spune, acela este un om înţelept şi cu mintea întreagă.
Cine ştie să tacă singur şi să dovedească de ce tace, acela este şi mai înţelept şi cu o minte şi mai întreagă.

Citeşte în continuare »

Arhivă articole pe acest subiect:
Vindecarea orbului din Ierihon – Părintele Iosif Trifa

Vindecarea orbului din Ierihon – Părintele Constantin Galeriu

Lucrarea Domnului în Ierihon  – Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Vindecării orbului din Ierihon Citeşte în continuare »

Hristos trecea prin Ierihon și tot vorbind, mergând încet,
Un orb văzu în mintea lui trecând Iisus din Nazaret.
Și totuși orbul îi întreabă, simțind mulțimea fremătând:
„Cine-i ce trece-n prejma mea, orașul nostru străbătând?”
Un trecător îi zice-n grabă: „Este Iisus din Nazaret!”
Îi dete doi dinari, mustrându-l: „Să taci din gură…! Fii discret..!”
Dar orbul nici nu vrea s-audă și-ncepe tare a striga: Citeşte în continuare »

 

Cereţi şi vi se va da, numai cereţi până
Domnul va deschide-a Lui fericită Mână.

Şi căutaţi, căci veţi găsi, – dar căutaţi întruna,
până veţi găsi, – aşa afli totdeauna.

Bateţi şi va fi deschis, – dar să bateţi tare
şi-atât până vor fi trase-orice zăvoare.

…Oricui cere i se dă, dacă cere până
Domnul Îşi deschide-a Lui fericită Mână. Citeşte în continuare »

Acum duminică avem la rând evanghelia cu orbul de la Ierihon.

Un biet cerşetor orb cerea milă la marginea unui drum din Ierihon. Glasul lui tânguitor ră­suna până departe, cerând mila trecătorilor. Sărmanul! De ani de zile cerşeşte şi putrezeşte lângă un zid din oraşul Ierihon.

Dar deodată un zgomot mare se face. Mulţime de oa­meni dau năvală din toate păr­ţile. Bietul orb întreabă şi el ce s-a întâmplat, ce înseamnă această mişcare. „Vine Iisus Hristos – îi răspunde cineva din mulţime. Vine Omul despre care se vorbesc atâtea lucruri minunate”. În sufletul celui orb, deodată se aprinde o lumină mare. Toată fiinţa lui se cutre­mură de nădejdea tămăduirii. Când gloata se apropie, nădej­dea orbului deodată capătă grai şi strigă: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”… Citeşte în continuare »

“Am venit în lumea aceasta ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi” (Ioan 9, 39)

(…) Vedem cu toţii, buni şi răi, vedem bine, ba şi prea bine. Prea bine îi vedem pe ceilalţi, pe semenii şi vecinii noştri (pe alcătuitorii iadului nostru, zice Jean-Paul Sartre), vedem toate paiele din ochii lor, până la firicelul pe care natural ar fi fost ca mărunţirea să-l fi apărat de furia noastră detectivă. Le urmărim – necruţători, neobosiţi, nesăţioşi – toate gesturile, în nădejdea că vom surprinde greşeli, păcate, turpitudini de care să ne înfiorăm, dobândind astfel dreptul să începem a striga cu glas înalt şi a dezlănţui oprobiul public împotriva lor; ori măcar niscaiva obiceiuri, manii, tabieturi în temeiul cărora să-i putem face de râs şi de ocară. (…) Citeşte în continuare »

2 decembrie

Lumina satelor, nr. 51, 15 decembrie 1929

Image result for bible

2 S Sf. Prooroc Avacum; Sf. Mc. Miropa; Sf. Solomon, Arhiep. Efesului (Dezlegare la peşte)

Noul Testament – 1 Ioan 4

Pr. Iosif Trifa / 600 istorioare religioase – istorioara nr. 575 si 576

T. Dorz / Istoria unei jertfe vol. II
– Capitolul 18: Un nou avânt

din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz)
la adunarea de la Reşiţa – 1974

Citesc câteva versete din Evanghelia de la Marcu, capitolul 8, începând cu versetul 22: „Au venit la Betsaida; au adus la Iisus un orb şi L-au rugat să Se atingă de El. Iisus a luat pe orb de mână şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”. El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci”. Iisus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit. Atunci Iisus l-a trimis acasă şi i-a zis: „Să nu intri în sat şi nici să nu spui cuiva în sat”. Citeşte în continuare »

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la adunarea de la Săucani – octombrie 1981

Îi mulţumim Domnului că a avut milă de noi. Îi mulţumim că acum ne găsim împreună la picioarele Lui. Din locurile pustii şi depărtate în care fiecare trăiam singuratici şi pierduţi, nu ne-am cunoscut şi nu ne-am fi cunoscut niciodată unii cu alţii dacă Domnul nu ne-ar fi căutat şi pe noi, cum a trecut – cum spune în Evanghelia despre care s-a vorbit astăzi – peste Marea Galileii, în ţinutul celălalt, al gadarenilor, să găsească un nenorocit.

Cât a făcut Domnul pentru noi! Numai fiecare dintre noi, gândindu-ne la trecutul nostru, ştim unde ne-a găsit pe fiecare dintre noi Domnul şi prin câte slăbiciuni şi prin câte necazuri, şi prin câte păcate zăceam noi şi am robit noi, şi ne-am prăbuşit noi, şi am suferit noi, şi ne-am ridicat noi. Până a venit El şi ne‑a salvat pe fiecare. Acum suntem cu toţii aici. Îl binecuvântăm pe Domnul şi ne rugăm Domnului să ne ţină mereu lângă El. Stând lângă El, ne trimite înapoi la ai noştri, să le spunem fiecăruia dintre ei ce ne-a făcut nouă Domnul şi cum a avut milă de noi. Citeşte în continuare »

O întâmplare adevărată descrisă de fratele Traian Dorz

Am să vă povestesc o întâmplare adevărată, spusă de un frate care a văzut cu ochii lui aceasta.

„Eram întâmplător – spune fratele – în ziua aceea de Crăciunul trecut într‑un oraş mare şi treceam pe lângă uşa unei mari şi lăudate adunări, pline de predicatori vestiţi, care avea un cor mare, o orchestră mare cum nu prea sunt altele. În faţa adunării aceleia erau parcate zeci de maşini personale cu care veniseră cei ce cântau şi predicau acum în adunarea aceea foarte lăudată şi mare. Eu aşteptam pe cineva care trebuia să iasă şi, pentru a nu încurca ieşirea, trecusem de cealaltă parte a străzii şi mă uitam, că trebuia să iasă şi trebuia să-l văd pe cel care va ieşi. Citeşte în continuare »

Ce este păcatul în înţelesul creştin al cuvântului?

Păcatul, mai înainte de toate este un fenomen duhovnicesc, metafizic. Rădăcinile păcatului se află în adâncurile tainice, “mistice”, ale firii duhovniceşti a omului. Esenţa păcatului nu constă în încălcarea unor norme etice, ci în înstrăinarea de viaţa dumnezeiască, veşnică, cea pentru care a fost făcut omul şi către care este chemat în chip firesc, adică prin însăşi firea lui. Citeşte în continuare »

Vorbirea fratelui Câmpeanu (Ogruţ)
la nunta de la Ciula – mai 1981

Slăvit să fie Domnul!

Câteva cuvinte din Cuvântul lui Dumnezeu, prin care am vrea să putem înţelege planul chemării lui Dumnezeu… Planul acela pe care l-a întocmit din veşnicie pentru noi, care suntem aici şi [cărora] ne-a făcut şi nouă parte el.

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne poartă întotdeauna în carul Lui de biruinţă în Hristos Iisus, Domnul nostru. Şi Care a răspândit prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui.

Într-adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos. O mireasmă! Pentru cei ce sunt pe calea mântuirii şi pentru cei ce sunt pe calea pierzării! Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR