Arhiva pentru duminică, 3 decembrie 2017

Pilda orbului din evanghelia citită azi să fie tuturor un imbold de a se apropia imediat şi cu toată încrederea de Iisus. Părintele Ouatu ne-a spus în predica de dimineaţă că sunt şi alţi orbi: cei sufleteşti. Cu trupul văd, dar cu duhul sunt orbi. Sufletul lor este cucerit de satana. După cum omul din Evanghelie a venit la Iisus şi a văzut atâtea lucruri necunoscute lui până atunci, tot aşa fiecare dintre cei ce încă nu-L au pe Domnul să se apropie cu toată inima şi vor vedea multe lucruri minunate. Astăzi cu adevărat sunt mulţi orbi asupra cărora satana a pus stăpânire mare. Să luăm drept exemplu beţia. Cel stăpânit de ea nu e robul întunericului? Ba da. Atât pentru el, cât şi pentru familie ori stat, beţivul este o adevărată nenorocire. Viaţa lui este un iad. Citeşte în continuare »

La vremea predicii, mi se dă mie cu­vântul. Este la rând tocmai Evanghelia cu orbul din Ierihon (Lc 18, 35-42). O potrivire minunată. Parcă Dumnezeu anume a rânduit lucrurile pentru astăzi. Evanghelia însăşi mărturiseşte pentru Oastea Domnului şi rosturile ei în lume. E vorba de un orb care se întâlneşte cu Iisus. În clipa când aude că Iisus e acolo, prezent, el uită de toate, aleargă la Iisus şi-I strigă cât poate de tare: „Iisuse, Fiul lui David, al milă de mine”. Iisus Se apropie de el, îl vindecă, după ce aude chiar din gura lui mărturisirea categorică şi hotărâtă: „Doamne, vreau să văd”. „Credinţa ta te-a mântuit”, îi zice Iisus şi orbul în­dată a văzut. A mers apoi după Iisus şi-L slăvea pe Dumnezeu. Citeşte în continuare »


A sosit din nou Crăciunul
cu colindele cereşti
ce-s cântate-n nopţi divine,
pe la case sub fereşti. Citeşte în continuare »

Un orb lipsit de ochii amândoi, pur­tat de un copilaş micuţ şi slab, vede strălucind lumina lui Dumnezeu, în timp ce alţii, care văd cu ochii trupu­lui, orbecăie cu cei ai sufletului în bezna întunecoasă (Mt 13, 14-15). Vai, o şi mai mare durere! Orbul no­stru vede strălucirea jertfei lui Iisus, iar cei ce-ar trebui s-o vadă o nesoco­tesc! Oastea Domnului a coborât sub Crucea plină de lumină până şi pe or­bii trupului, arătând şi prin aceasta că Domnul este cu noi (Mt 28, 20). Cu Biblia în mână şi crucea îndreptată spre mulţime, orbul nostru vesteşte lu­mina Evangheliei. Predica este în ver­suri. Ea zguduie şi stoarce multe lacrimi. Încărcat de voie bună, vestitorul ne declară că ochii trupului îl împie­dică a ne vedea, dar el ne simte şi chiar ne vede cu ochii sufletului, pe care Iisus i i-a deschis. În bucuria lui nespusă, Îl preamăreşte pe Dumnezeu şi-I mulţumeşte pentru starea fericită de-a vedea şi cunoaşte jertfa ispăşitoare (I In 1, 7). El mărturiseşte cu tărie că lumina i-a venit prin Oastea Dom­nului. Se declară ostaş al lui Iisus, de care nimeni şi niciodată nu-l va mai putea despărţi. Fraţii plâng de bucu­rie şi sunt adânc zguduiţi de predica acestui suflet care nu ne vede.

OASTEA DOMNULUI LA TELEGA
Măreaţa adunare din 5 august 1934

Părintele Vasile Ouatu, ostasul jertfirii de sine
culegere şi prezentare:Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

 

Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.

Când cineva face voia lui Dumnezeu, a spus Mântuitorul, va ajunge să cunoască dacă învăţătura care i se dă este de la Dumnezeu sau nu.
Oamenii trăiesc în încurcătura unor învăţături rătăcite numai din pricină că nu doresc din toată inima şi cu tot dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu.
Cei mai mulţi oameni umblă numai după speculaţii vrăjitoreşti sau interese sectare,
după curiozităţi biblice sau misticism bolnăvicios,
după lucruri senzaţionale sau distracţii religioase
şi nu caută cu dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu.

Mulţi oameni cercetează Biblia numai ca să afle în ea noduri de discuţii şi de certuri,
numai ca să afle pricini de combatere şi de învinuire a altora,
şi nu ca să afle voia lui Dumnezeu cu dorinţa de a o face, de a o trăi în faptele şi vieţile lor.
De aceea ei trăiesc în orbire sufletească
şi se pierd până la urmă în încurcătura atâtor învăţături care de care mai rătăcite, fără a-L cunoaşte şi iubi cu adevărat pe Dumnezeu.

Citeşte în continuare »

Image result for bible

3 D †) Sf. Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica şi Căldaruşani; Sf. Prooroc Sofronie; Sf. Mc. Teodor, Arhiep. Alexandriei (Dezlegare la peşte)
 

Duminica a XVI-a după Rusalii (Pilda talanților); Ap. II Corinteni VI, 1-10; Ev. Matei XXV, 14-30

Lumina nezidită, care purcede din Dumnezeul Cel nepătimitor, arătându-se împărtăşeşte omului acea nepătimire după asemănarea lui Dumnezeu, care este şi ţelul ultim al nevoinţei creştine.

Dar întrebarea este: ce este nepătimirea? Judecând după formarea filologică a cuvântului, acest concept pare negativ; nu cumva şi realitatea înţelesului lui este negativă? Nu cumva prin aceasta se înţelege o “dezbrăcare” a vieţii? Nicidecum. Nepătimirea, în înţelesul creştin, nu înseamnă a se “dezbrăca” de fiinţă, ci a se înveşmânta cu o viaţă nouă, sfântă, veşnică, adică cu Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: “… noi nu voim să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm, ca ce este muritor să se înghită de viaţă” (2 Cor 5,4). Citeşte în continuare »

Lumina vieţii ne-a venit de sus, cu toate bogăţiile pe care omul nu le poate acuma preţui îndeajuns. Iisus Mântuitorul, Care ne-a trimis pe Părintele Iosif să ne deschidă ochii şi să ne des­copere comorile Evangheliei, să toarne în inimile noastre, ale tuturor, dragostea cea curată, care să ne ţină uniţi în jurul acestui slujitor. Dragostea şi re­cunoştinţa să ne unească şi ţină în as­cultare, ca până la sfârşit sa rămânem ostaşi de front.

Fratele Mihail Tofan

MĂREAŢA ADUNARE A OASTEI DOMNULUI [DE] LA BUCUREŞTI
Sfinţirea bisericii „Sf. Treime – Ghencea”

Părintele Vasile Ouatu, ostasul jertfirii de sine
culegere şi prezentare:Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

Numai noi străbatem calea spre bisericuţă-n sus,
de atâta vreme singuri, numai Tu şi eu, Iisus;
clopotul de Liturghie sună tainic şi solemn,
parcă e a-nştiinţare, a alarmă şi-a îndemn

…să mai sui spre rugăciune, să mai cred cum am primit,
să mai ţin comoara sfântă de la cei ce-au adormit,
să mai port făclia care mi-au încredinţat-o ei
până când Golgota-ntreagă vor sui şi paşii mei.

Ce nori negri se ridică dinspre munţii-ntunecaţi,
fulgerări se văd mai dese ori din care parte caţi,
simţi ameninţarea celui nemaicunoscut prăpăd,
semnele-nspăimântătoare pretutindeni i se văd. Citeşte în continuare »

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR