Aceste frunze care-mi cad ca-n toamnele senine,
ce liniştite se desprind de ramurile pline!
Sub ele se iveşte-acum frumoasa roadă coaptă
ce Mâna Bunului Stăpân cu-al ei cules aşteaptă.

Ce dulce-mi simt acel fior al bucuriei sfinte
cu care-i voi păşi tăcut şi-nlăcrimat ’nainte,
cu toate crengile-atârnând, rămase fără frunză,
ca roada dragostei de El nimic să nu-mi ascunză!

…Cădeţi mai grabnic, frunze mari, să nu-mi rămâneţi una,
că nu voi, vorbele,-mi sunteţi, – ci faptele, cununa;
voi, frunze ale mele,-aţi fost doar şoaptele sub care
s-au copt ascunse-aceste dulci cântări nemuritoare.

Culege-mi-le, Drag Iisus, cu Mâna Ta curată,
duios şi dulce cum le-am vrut să Ţi le strângi odată;
iar dac-ai vrea să-mi dai în schimb răsplata cea mai mare,
atinge-mi ochii mei plecaţi c-o dulce sărutare…

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR