11. Dacă, după ani lungi de credinţă, felul de vorbire al cuiva este încă tot fără sare şi tot fără har (Col 4, 6) sau dacă acela este tot copil în purtări, tot slab în credinţă şi tot schimbător în hotărâri şi în atitudini – acela este un neputincios în felul de gândire şi de umblare (I Cor 14, 20).
Sau dacă este un nestatornic dus încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură şi înşelat de orice amăgitor (Ef 4, 14), – atunci el este o fiinţă anormală, un biet om neîmplinit, un nefericit copil rămas necrescut.

12. Dar cine poate vorbi singur, fără să trebuiască să stea mereu lângă el îndrumătorul care să-l tot corecteze cum să vorbească, să-i zică ce să spună şi ce să nu spună, să-i tot atragă luarea-aminte când să tacă şi când să nu tacă, – acela este într-adevăr un om matur în Hristos. Şi împlinit în credinţă.

13. Cine este în stare să vorbească singur şi să dovedească ce spune, acela este un om înţelept şi cu mintea întreagă.
Cine ştie să tacă singur şi să dovedească de ce tace, acela este şi mai înţelept şi cu o minte şi mai întreagă.

14. Omul care se poartă în aşa fel, încât îi face totdeauna pe alţii să se teamă cu groază de el, acela este un suflet de om rău, căci de un om cu suflet bun nu se teme nimeni.

15. Un om adevărat nu va insufla groază în jurul său, ci îşi va exercita autoritatea sa prin respectul pe care şi-l va impune în linişte şi tuturora, prin inteligenţa, prin bunătatea şi nobleţea sa, nu prin tirania lui; va dobândi ascultarea semenilor săi prin înţelepciunea sa, prin simţământul său de dreptate, prin comportarea lui morală şi demnă, prin cinstea sa – nu prin ciomag şi prin strigăte; prin blândeţea sa – nu prin apăsare şi nu prin cruzimea lui.

16. Oamenii trebuie să aibă între ei iubire, apropiere, prietenie şi respect unii faţă de alţii, şi nu groază.
Cine umblă să-i facă pe alţii să se teamă de el, acela este o fiară, şi nu un om.

17. Când se teme cineva de tine… de mânia ta, de răzbunarea ta, de privirea ta, de gura ta, de apropierea ta, atunci trebuie mai întâi să te îngrozeşti tu în ce stare ai ajuns, căci atunci starea ta e rea.

18. Omul acela căruia i se dă pentru o clipă în lumea asta o sabie, sau un scaun, sau o cheie, ajunge adesea fioros ca o sălbătăciune, uitând că este om şi că trebuie să fie om.
Această creatură de nimic uită cât de nimic este şi caută să bage groaza de el în toţi semenii săi, fiindcă n are nimic din ceea ce i-ar putea atrage respectul şi iubirea acestora.

19. Tu, fiul meu, să nu bagi groaza de tine în nimeni.
Oamenii trebuie să ajungă să se teamă numai de Dumnezeul tău şi al lor. De nimeni altcineva (Lc 12, 5).
Nu uita niciodată că toţi cei care i-au îngrozit pe alţii au avut un sfârşit groaznic şi o veşnicie îngrozitoare.

20. Să tremure de frica ta hoţul, tulburătorul şi dezbinătorul Lucrării lui Dumnezeu – şi nu omul cel cinstit, paşnic şi ascultător.
Să se teamă cei răi de ceea ce faci – nu cei buni.
Fraţii tăi să se bucure că au în tine un frate adevărat,
iar Evanghelia, un apărător de încredere (I Tim 5, 20).
Deci fii hotărât şi necruţător faţă de cei stricători şi răi.

Doamne, fă-ne astfel faţă de Tine şi faţă de ai Tăi.
Amin.

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

Lasă un răspuns

decembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Colinde
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR