8. Iată făgăduinţa: Slavă, cinste şi pace va veni peste orice suflet omenesc care face binele. Da! – numai peste cel care face binele!
Nu peste cel care predică bine sau cântă bine, sau scrie bine, sau gândeşte bine – ci numai peste cel care face binele.
Fiindcă niciuna din celelalte nu-i de-ajuns să îmbrace pe un gol, să sature pe un flămând, să încălzească pe un îngheţat, să adăpostească pe un străin.
Ci numai fapta!
9. Toate celelalte urmăresc folosul eului. Numai binefacerea urmăreşte foloasele de-aproapelui.
Toate celelalte pot dovedi credinţă, dar niciuna nu poate fi socotită faptă, fără mâna care dă,
fără piciorul care aleargă,
fără umărul care poartă
sau genunchii care se roagă,
sau ochii ce plâng.
10. Dumnezeu a osândit totdeauna egoismul, adică iubirea omului de sine – şi a binecuvântat totdeauna altruismul, adică iubirea de aproapele.
Credinţa este iubirea de sine şi numai fapta este iubirea de semen.
Preotul şi levitul din pilda „Samariteanului milostiv” erau şi ei „credincioşi”, – dar iată ce a făcut numai credinţa lor… şi ce răsplată şi-a primit ea.
Pe când Samariteanul cu fapta lui, cât de frumos Îl închipuie el pe Dumnezeu!
11. Însuşi Mântuitorul ne spune că vor fi mulţi cei alungaţi de El de la uşa mântuirii în focul osândei, – şi nu dintre cei cu daruri mici, ci chiar cei cu cele mai mari daruri, cu darul proorociei, cu darul scoaterii dracilor şi cu darul facerii minunilor… (Mt 7, 21-23).
De ce oare asta?
Numai din pricină că singură credinţa, oricât de puternică ar fi ea, nu-i de-ajuns, nu-i de-ajuns…
Nu-s de-ajuns nici minunile, nici proorociile şi nici exorcismele…
Numai împlinirea cu fapta a dragostei de semeni.
12. Fiţi cu mare grijă, fraţii şi surorile noastre, căci în vremile acestea din urmă, astfel de duhuri lăudăroase cu darurile lor vor fi din ce în ce tot mai multe,
– iar mărturisitorii cei smeriţi şi adevăraţi vor fi tot mai puţini, tot mai rari şi tot mai îngrădiţi…
Cei ce vor propovădui mântuirea oamenilor vor fi tot mai mulţi, – iar cei ce vor propovădui mântuirea lui Dumnezeu vor fi tot mai puţini.
Pentru că lumea doreşte o mântuire ieftină şi comodă, oamenii vor merge uşor după profeţii mincinoşi.
Dar pentru că prea puţini doresc să sufere ocara lui Hristos şi să ia sarcina binelui altora – cerută de Dumnezeu în schimbul mântuirii Lui – puţini o vor dori.
Şi mai puţini o vor dobândi cu adevărat.
va urma
Traian Dorz, din “Alergarea Stãruitoare”
