Mărturii Oastea Domnului

Aripile argintate și moștenirea Domnului

„Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci ca aurul.” (Psalm 67, v. 14)

Ce minunat este versetul acesta din Psalmii maestrului Psalmist David! El, care era priceput în mânuirea psaltirionului încă din copilăria sa cea atât de delicată, doreşte să ne sensibilizeze toate fibrele fine ale sufletului, ca să putem cânta Domnului în mijlocul moştenirii lăsate nouă de El: Lucrarea Oastei Sale…

Ce poeme, ce cântări, ce meditaţii, câte sfinte acorduri sufleteşti simţim noi atunci când ne racordăm la Psaltirea lui cea unică în felul ei cu vocile inimii noastre, cu freamătul sufletului nostru…

Dacă veţi dormi… Cum, oare, se poate ca, dormind în mijlocul moştenirii lăsate nouă de Domnul, să mai şi strălucim ca soarele în amiaz? Dar, oare, în Lucrarea Domnului, în moştenirea noastră de la El nu trebuie să veghem? Iată ce spune un alt cuvânt binecuvântat: De dormit dormeam, dar inima-mi veghea (Cântarea cântărilor, cap. 5, vers. 2).

Deci se poate să veghezi în toi de noapte şi trupul să se odihnească. Este aceasta o odihnă activă, o veghere ca aceea pe care o are plantonul de la corpul de gardă, în afara celor trei ore de somn… Acestea se cheamă ore de veghe… Un credincios adevărat al Domnului, un ostaş din Oastea Lui nu trebuie să doarmă ca unul care n-are nicio treabă cu ostăşia, cu moştenirea lui. Inima lui trebuie să vegheze neîncetat.

Când am venit la Sibiu şi a trebuit să dorm pentru prima dată în Casa Centrală a Oastei, toată noaptea n-am putut să adorm. Ceea ce simţeam în moştenirea Domnului era ceea ce nu mai simţisem niciodată. Mă sculam mereu din aşternut, mă asiguram că ceilalţi dorm, apoi îngenuncheam plin de adâncă recunoştinţă şi mulţumire în faţa lui Iisus Biruitorul, Cel care mă adusese în Casa Lui şi care simţeam cum mă mângâie cu mâna Lui cea dulce, cea cu răni adânci, pe care eu I le săpasem cu păcatele mele amare şi dureroase…

Scump cititor şi ascultător al acestor rânduri! Iată că ne aflăm în postul Învierii Domnului, în postul Sfintelor Paşti. Ştii tu, poţi tu, vrei tu să ne aplecăm, din mijlocul moştenirii Domnului, în care El ne-a aşezat pe fiecare, şi să-I aducem psalmodierea recunoştinţei noastre din Psaltirea Împăratului David, cântăreţul neîntrecut al Domnului? Iată ce spune Sfântul Vasile cel Mare despre minunaţii psalmi cu care ne putem îndulci sufletele şi putem face milostiv către noi pe Dumnezeul nostru: „Psalmul este alinare a sufletului, dăruitor al păcii; psalmul este adunător al prieteniei, unire a celor despărţiţi, al celor învrăjbiţi împăcător.

Psalmul este aducătorul de ajutor al îngerilor, armă întru frica de noapte, odihnă a ostenelilor de ziuă, pruncilor întemeiere, bătrânilor împodobire, preaîmbătrâniţilor mângâiere, femeilor podoabă prea potrivită. Psalmul pe pustietăţi le face sălaşe, pe târguri le înţelepţeşte, al celor noi începători [este] învăţătură de slovă, al celor sporiţi creştere, al celor desăvârşiţi întărire, glas al Bisericii. (…) Că psalmul şi din inimă de piatră scoate lacrimi…”

Să unim, aşadar, citirea Psaltirii cu meditaţiile fratelui Traian Dorz la Psalmi pentru fiecare din textele citite şi atunci vom putea zice sufletului nostru, ca şi porumbiţei: Mută-te în munţi ca o pasăre… Şi, atunci, aripile noastre argintate vor străluci ca soarele.

Bucuraţi-vă toţi cei care simţiţi că şi atunci când dormiţi vă aflaţi în moştenirea Domnului, care a devenit şi moştenirea noastră, pentru că El ne-a dăruit-o atunci când ne-am legat să-I slujim Lui până la sfârşitul vieţii noastre cu toată dăruirea. Şi să zicem din nou cu Psalmistul: „Să se bucure şi să se veselească de Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: Slăvit să fie Domnul!” (Psalm 69, 5).

Costel BĂLAN

din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXVIII, nr. 11 (1091) 6-12 MARTIE 2017

Lasă un răspuns