Zece ani, şapte operaţii, două vărsări de sânge şi 40 de nopţi cu 40 de grade

Întâia operaţie – în anul 1927,  la Sanatoriul «Martin Luther» din Sibiu,

În acest an Părintele Iosif se îmbolnăveşte din nou, începând un drum greu – al suferinţelor noi – care se va întinde peste zece ani.

La intestinul gros îi apare o tumoare canceroasă care, agravându-se, necesită o intervenţie chirurgicală. Astfel doctorul Eitel îl internează în Sanatoriul «Martin Luther» din Sibiu, unde apoi cuţitul lui îi scurtează intestinul.

Operaţia fiind complicată – pentru atunci – rana va rămâne deschisă, nemaivindecându-se niciodată.

În timpul acestei internări, fraţii de la redacţie trimit spre fronturi următorul anunţ:

Aducem la cunoştinţa cititorilor şi a celor din Oastea Domnului, precum şi celor care au comandat cărţi sau aşteaptă informaţii de la Părintele Trifa, că sfinţia sa, cu ajutorul Domnului, a trecut cu bine peste o foarte grea operaţie medicală. Peste două-trei săptămâni, când va fi deplin întremat, toţi vor avea răspunsul dorit.

Rugaţi-vă Domnului şi voi să-i dea sănătate deplină, pentru a se putea întoarce la locul lui.

 

După întoarcerea de la operaţie, Părintele Iosif scrie următoarele:

În şcoala suferinţelor

După o lungă absentare, m-am întors iarăşi la şcoala acestei gazete. Am trecut prin grele suferinţe trupeşti. Domnul m-a chemat iarăşi în şcoala suferinţelor. A treia oară Domnul m-a chemat să depun un examen de credinţă. M-a pus în faţa morţii şi mi-a zis: „Stai liniştit!“; un examen greu a fost acesta.

M-am gândit la israelitenii din Biblie, când Domnul i-a scos din Egipt şi ajunseră în faţa Mării Roşii. În faţa lor erau valurile mării, iar în spatele lor sosea Faraon cu oastea lui. Atunci Domnul le-a zis: „Staţi liniştiţi!“ (Ieşire 14, 14).

În faţa lor stătea moartea, din spatele lor sosea moartea şi totuşi în aceste clipe grele Domnul le-a zis: „Staţi liniştiţi!“ Aceasta este credinţa cea tare. Ea vine când stăm liniştiţi în faţa oricăror încercări.

Mă cutremur că n-am putut depune acest examen. Acest examen numai cu ajutorul Domnului se poate depune. Domnul mi-a arătat că sunt o fiinţă slabă, fără de El nu pot face nimic. Domnul mi-a spus să nu mă laud decât în slăbiciunile mele, căci puterea şi darul Lui în slăbiciune se adevereşte (II Cor. 12, 5-9).

Din şcoala suferinţelor mă reîntorc iarăşi în şcoala acestei gazete. Mă întorc slăbit trupeşte, dar întărit sufleteşte.

Eu nu mă plâng că Domnul nu mă lasă să ies din şcoala suferinţelor. Dimpotrivă, mă rog neîncetat să nu mă scoată din ea. Suferinţa e o şcoală minunată prin care El vorbeşte celui credincios într-o limbă minunată. Pentru viaţa celui credincios, suferinţa este un nor din care însă, pe urmă, se revarsă o ploaie binecuvântată.

În acest înţeles să privim rostul suferinţelor şi încercărilor.

Cu aceste gânduri mă întorc în şcoala acestei gazete. A treia oară mormântul s-a deschis în faţa mea şi a treia oară Domnul şi Mântuitorul meu l-a închis cu Jertfa Lui cea sfântă.

Domnul mi-a arătat încă o dată că toată viaţa mea trupească şi sufletească e un dar al Lui şi trebuie să o trăiesc deplin cu El şi pentru El.

Mărturisirea de după operaţie.                                                      

   Ispita biruită prin rugăciune

Când am fost astă-vară greu bolnav, cu operaţie, în mijlocul durerilor simţeam o ispită apropiindu-se de mine:

„Aşa îţi trebuie – îmi şoptea ispita – toată iarna lucrezi pentru Evanghelie, iar acum vara, când ar fi să răsufli puţin, iată, te chinuieşti în dureri cumplite. Iată cum ştie Domnul să-ţi răsplătească jertfa…“

Atunci în faţa ispitei, mi-am adus aminte de vremea când eram sănătos, dar sănătatea mi-o cheltuiam în desfătări şi dezmierdări lumeşti.

Cară-te de aici, satano! am strigat în gândul meu. Tu mă ispiteşti pe mine cu gândul unui prisos de sănătate. Însă ce aş câştiga eu cu acest prisos dacă în clipa asta în locul acestui pat de suferinţă aş sta într-un pat de desfătare lumească?… Cară-te de aici, satano!… Ţi se văd ghearele prin sac…

Ispita mă părăsi şi eu mă rugai, zicând:

„Iisuse, scumpul meu Mântuitor!

Îţi mulţumesc pentru acest pat de suferinţă… Poate că pe mine mă aştepta vreun foc de ispită şi Tu m-ai scăpat din acest fel de încercare prin cuţitul suferinţelor. Mai bine este mie, Doamne, greu bolnav în braţele Tale, decât cu un prisos de sănătate în braţele diavolului, în braţele patimilor lumeşti…“

A fost cândva o vreme când mă rugam Domnului să-mi dea sănătate, avere şi belşug. Dar, de când trăiesc o viaţă nouă cu Domnul, mi-am schimbat rugăciunea. Astăzi nu mai cer de la Domnul sănătate şi avere, ci mă rog aşa:

Doamne, eu nu cer de la Tine nimic pentru viaţa mea cea trecătoare! Nu cer nici prisos de avere, nici prisos de sănătate, pentru că acest prisos poate să fie o primejdie pentru mine şi sufletul meu. Eu Te rog, Prea Bunule Doamne, să iei de la mine toate prisosurile. Ia-le pe toate şi le încuie în cămara milostivirii Tale. Mie îmi lasă şi-mi dă numai cât Tu singur ştii că face lipsa mea.

Ia de la mine toate prisosurile lumeşti; lasă-mi numai prisosul cel sufletesc, prisosul darului Duhului Sfânt.

Iar când va trebui, Te rog, Prea Bunule Doamne, taie fără cruţare în via­ţa mea cu cuţitul suferinţelor… Pune pe umerii mei crucea suferinţelor, ca nu cumva să pierd mântuirea scump sufletului meu.

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000

 

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR