Zece ani, şapte operaţii, două vărsări de sânge şi 40 de nopţi cu 40 de grade

În şcoala cea mare a Bibliei; am citit Biblia a treia oară;
împăraţi care au citit Biblia de câte 15-16 ori;
  o mină în care, săpând, dai peste noi şi noi comori

Cu ajutorul bunului Dumnezeu vom merge mai departe şi cu această „şcoală“ pe care am deschis-o acum doi ani: Şcoala cea mare a Bibliei.

Căzând bolnav, a trebuit să întrerup lecţiile ei.

Dar, slăvit să fie Domnul! În tot ce face El e o binecuvântare pe care noi, muritorii, numai pe urmă o vedem.

Aşa a fost şi aici. Zăcând la Geoagiu, scos pe un timp din lucrarea de la Sibiu, mi s-a dat prilej să citesc din nou Biblia şi să mă adâncesc în comorile ei.

Am citit a treia oară Biblia şi am aflat încă atâtea şi atâtea comori, încât ar trebui de pe acoperişul casei să strig neîncetat: „Slavă Ţie, Dumnezeule, că mi-ai ajutat să aflu aceste comori şi să gust din ele!

O, nebunul de mine! M-am tânguit pentru boala şi zăcerea mea de la Geoagiu, dar ce ar putea însemna această boală faţă de darul de care m-a învrednicit Dumnezeu, să petrec aproape un an de zile în împărăţia cea sfântă şi dulce a Sfintelor Scripturi!

Tocmai această boală a fost o binecuvântare pentru «şcoala Bibliei»“.

Citind a treia oară Biblia, am făcut multe feluri de constatări. Constatarea cea dintâi şi cea mai mare este aceasta: „Biblia o poţi citi şi înţelege cu adevărat numai în măsura în care înaintezi în omul cel duhovnicesc. Este o uriaşă deosebire între felul cum citeşte Biblia un om lumesc şi felul cum o citeşte un om duhovnicesc“.

Aceasta o spun chiar din păţania mea.

Mă uit peste Biblia pe care am citit-o mai întâi (ca student). Acum văd că această citire era citirea unui om aproape orb în cele duhovniceşti. Peste cele mai preţioase lucruri trecusem în galop, pentru că „nu vedeam“.

Când am citit a doua oară Biblia (ca preot la ţară), eram încă orb ca de jumătate. Iar când am citit-o acum, a treia oară, am simţit că am alţi ochi, altă vedere şi altă înţelegere pentru comorile din ea.

În măsura în care am crescut în omul cel duhovnicesc, m-a învrednicit Bunul Dumnezeu să pot gusta tot mai mult şi eu din mana cea duhovnicească a Sfintelor Scripturi.

Desigur, sunt încă departe de a fi aflat toate comorile din Biblie şi a le fi gustat din plin. Asta atârnă de creşterea noastră cea duhovnicească şi de desăvârşirea în Domnul. Desigur, când voi citi Biblia a patra oară, voi afla în ea alte şi alte comori. Căci Sfânta Scriptură este asemenea unei mine în care, săpând, dai peste noi şi noi comori.

De multe ori rămâi uimit aflând o comoară – un verset – peste care de atâtea ori ai trecut. În această lumină văzând Biblia, înţelegem de ce în vechime toată creştinătatea ţinea să citească de cât mai multe ori Biblia.

Istoria ne dă în privinţa aceasta dovezi grăitoare. Împăratul Teodosiu cel Mare a scris cu mâna sa întreg Noul Testament şi citea în fiecare zi o parte din Sfânta Scriptură. Prinţul George al Transilvaniei a citit Biblia de douăzeci şi şapte de ori. Regele Alpus din Aragonia (o provincie a Spaniei) a citit Biblia de paisprezece ori.

Un erou al rugăciunii, George Miller din Bristol (Anglia) a citit Biblia de o sută de ori; cu ajutorul rugăciunii, acest ales al Domnului a clădit două mii de orfelinate, a căror totală întreţinere o acoperea din daruri primite cu ajutorul rugăciunii. Desigur, nu de dragul numerelor au citit aceşti oameni Biblia de atâtea ori, ci pentru comorile, puterea şi darurile ce le aflau în ea.

Ce vremuri de aur erau acestea când împăraţii şi regii citeau Sfintele Scripturi! Şi ce vremuri cumplite sunt cele de azi când fiecare nădrăgar îşi ţine de o mândrie ca să nu mai creadă în cele sfinte.

Închei această lecţie cu cuvintele fostului preşedinte al Americii, Wilson: „Eu plâng pe oamenii care nu citesc Biblia în fiecare zi. Mă mir că ei se lipsesc de această plăcere şi putere. Biblia este una din cărţile cele mai uimitoare. Ori de câte ori o deschizi, cutare stih vechi, pe care l-ai citit de mai multe ori, se luminează deodată şi capătă un înţeles nou“.

 

CARTE SFÂNTĂ

Carte Sfântă,
mână sfântă te-a adus în a mea cale;
câte lacrimi semănat-am
eu pe paginile tale!

Cât am plâns pe-a’ tale file,
cât m-am regăsit în tine,
ruinat, pierdut în moarte,
dar răscumpărat – pe mine.

Am aflat cum prin păcate
eu eram pierdut şi-n moarte,
am aflat chemarea dulce
să las căile deşarte…

Am aflat iubirea care
astfel n-a mai fost vreodată
arătată pentru mine –
ca a Veşnicului Tată.

Am aflat de Marea Jertfă
dată pentru-a mea scăpare,
pe Iisus-Mângâietorul,
scumpul vieţii mele Soare.

Şi-am aflat: Lumina, Calea
şi Adevărul vieţii mele;
şi, unite cu prigoane,
câte bucurii în ele!…

Eram singurel pe lume,
fără soră, fără frate,
dar apoi, ce fericire!
Le-am aflat în tine toate.

Carte Sfântă, mână sfântă
mi te-a pus la căpătâie,
de la-ntâia mea cântare,
de la lacrima dintâie.

Şi-azi Cuvântul Sfânt al vieţii
mi-este-ndemn şi îndrumare,
mângâiere, ’nţelepciune,
întărire şi mustrare.

Domnul meu din tine-mi spune
şi mă-nvaţă-n tot ce-i bine,
mâine-osânda sau răsplata
mi-o va spune tot din tine.

Fii cu mine şi mă-nvaţă
şi mă mustră şi mă-ndeamnă,
ca să-nvăţ ce-nseamnă moartea
şi viaţa ce înseamnă…

Ca să-nvăţ ce-nseamnă clipa…
s-o răscumpăr mă învaţă
şi, trăind în curăţie,
să am veşnica viaţă…

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000

 

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR