Zece ani, şapte operaţii, două vărsări de sânge şi 40 de nopţi cu 40 de grade

Căzut la examen

În faţa Mării Roşii, poporul a cârtit împotriva lui Moise: „Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?“ (Ieşire 14, 10-12). Dar să nu-i osândim numai pe israeliteni. Istoria lor e pusă în faţa noastră ca să ne vedem pe noi înşine în ea.

Eu mă gândesc la mine şi la o întâmplare din viaţa mea.

Acum câţiva ani şi eu am petrecut printr-un astfel de examen ca israelitenii. În carnea corpului meu se furişase o boală care mă istovea văzând cu ochii. Am consultat diferiţi medici şi toţi mi-au spus într-un glas: Trebuie să te supui la o operaţie grea, altfel eşti pierdut. Dar, pe de altă parte, pentru reuşita operaţiei, noi nu putem garanta, că eşti prea slab.

Stăteam şi eu exact ca israelitenii la Marea Roşie: îndărătul meu era moartea şi înaintea mea, tot moartea. În aceste clipe de grea încercare, m‑am rugat Domnului cu toată căldura şi cu toată puterea sufletului meu. Dar răspunsul Domnului era: „Stai liniştit!“. Mă frământam noaptea şi ceream Domnului un sfat, un ajutor, un răspuns la toate frământările mele; răspunsul Lui era: „Stai liniştit!“

Domnul mă pusese şi pe mine în faţa unui examen de credinţă şi mă ruşinez că nu l-am putut presta. El însă, Prea Bunul şi Prea Dulcele meu Mântuitor, a trecut cu vederea îndoielile mele şi necredinţa mea şi m-a izbăvit.

Ce lucru mare este să ştii să „stai liniştit“ în faţa încercărilor! În drum spre Canaan, spre Patria Cerească, fiecare pas ce-l facem trebuie să fie un pas de credinţă şi încredere desăvârşită în Domnul.

Dar firea noastră, vai, cât de mult se aseamănă cu a israelitenilor!

Când Domnul le-a zis: „Staţi liniştiţi!“, ei se aşteptau să le zică: „Pregătiţi-vă de luptă!“, „Apăraţi-vă!“, „Fugiţi!“

Aşa şi noi. În faţa încercărilor, necredinţa noastră aleargă încoace şi încolo, face la planuri şi se frământă nopţile.

Doamne, ajută necredinţei noastre, să putem să stăm şi noi liniştiţi în faţa tuturor încercărilor şi furtunilor. De altfel, slabul examen de credinţă al israelitenilor de la Marea Roşie era firesc. Ei, sărmanii, abia scăpaseră din robie şi erau încă prunci în ale credinţei.

Aţi văzut cum îşi învaţă mama copilul să umble?… Aşa face Domnul cu cei născuţi de curând din nou. Pe cei care o rup cu „Egiptul“ păcatelor şi pleacă spre „Canaan“, spre Ţara Făgăduinţei, îi învaţă să păşească. Îi învaţă să umble pe picioarele lor cele sufleteşti. Iar când cad, Domnul îi ridică în braţele Sale.

Ah, a cădea, a greşi, e lucru omenesc, dar este o mare deosebire între „a cădea în braţele Domnului“ şi „a cădea, râzând, în braţele diavolului“ (ca pe urmă să plângi o veşnicie). Un copil al Domnului „cade“ în braţele Lui şi iar păşeşte înainte, până se învaţă să umble…

Părintele Iosif

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 2
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000

 

Lasă un răspuns

noiembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
CATEGORII
VIDEO
COLECŢIA ISUS BIRUITORUL
LUMINA DE LA CERTEGE

CALENDAR
ICOANA ZILEI
SINAXAR